5,752 matches
-
limbile clasice, stârnind explozii de admirație în mediul academic și în presă. Profesorul Șt. Vârgolici vede în el „un adevărat fenomen”, ziarul „Lupta” caracterizează examenul său public de licență, luat cu mențiunea magna cum laude, drept „nu numai fenomenal, ci sublim”; „Era nouă” salută în tânărul de nici douăzeci de ani un viitor „luceafăr genial în domeniul științei”. Numit în aprilie 1890 profesor de limba latină la Ploiești, nu își ia postul în primire, întrucât i se acordă o bursă pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
unui "contract social", statul are drept scop, în viziunea lui Eminescu, stabilitatea și păstrarea ființei naționale: După noi statul este un product al naturii și nu a1 instituțiilor convenționale și, precum un om poate fi bolnav având ideile cele mai sublime în cap, tot așa nici sănătatea sau trăinicia unui stat nu atârnă de la legile scrise pe cari le are"291. Concepția despre stat constituie și criteriu de diferențiere între ideologiile celor două partide politice, conservator și liberal: "Esprimată în termenii
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
atroce, oribil, obscen etc.) ca fiind o altă fațetă a nereprezentabilului unui discurs postmodern. Hassan face referire la arta postmodernă, unde găsește variate exemple pentru a susține aceste trăsături, și pe care o caracterizează ca fiind aniconică. În contextul interpretării sublimului în arta modernă și în cea postmodernă, Lyotard observă că pentru moderni imprezentabilul este doar un conținut absent, dar care rămâne totuși o "sursă de consolare și de plăcere" (situație care îl face pe Lyotard să considere că estetica modernă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
arta modernă și în cea postmodernă, Lyotard observă că pentru moderni imprezentabilul este doar un conținut absent, dar care rămâne totuși o "sursă de consolare și de plăcere" (situație care îl face pe Lyotard să considere că estetica modernă a sublimului nu reprezintă adevăratul sublim, care rezultă din combinația plăcerii și a suferinței), în timp ce "postmodernul ar fi ceea ce în modern invocă imprezentabilul în prezentarea însăși; ceea ce se refuză consolării formelor bune, consensului unui gust care ar permite resimțirea în comun a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cea postmodernă, Lyotard observă că pentru moderni imprezentabilul este doar un conținut absent, dar care rămâne totuși o "sursă de consolare și de plăcere" (situație care îl face pe Lyotard să considere că estetica modernă a sublimului nu reprezintă adevăratul sublim, care rezultă din combinația plăcerii și a suferinței), în timp ce "postmodernul ar fi ceea ce în modern invocă imprezentabilul în prezentarea însăși; ceea ce se refuză consolării formelor bune, consensului unui gust care ar permite resimțirea în comun a nostalgiei imposibilului; ceea ce se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
au efecte asupra subiectivității și valorizării, care sunt supuse constant orientării date de exigențele sale sau ale comunicării de masă. Începând de la Heidegger încoace, cotidianul a început să capete valența unei probleme filosofice, fiind inventat, reinventat sau perceput din perspectiva sublimului 376. Având în proximitatea sa teoretică reflecțiile profesorului său din Critica vieții cotidiene, Baudrillard nu va face un elogiu cotidianității, ci va încerca să descrie condiția generală a subiectului pe fondul unui cotidian modern, afectat de o serie de schimbări
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Practice, Methuen, London and New York, 1982. OLESEN, Søren Gosvig, " Filosofia franceză mai recentă", în Anton Hügli, Poul Lübcke (coord.), Filosofia secolului XX, vol. I, trad. de Gheorghe Pascu, Andrei Apostol, Cristian Lupu, Editura All, București, 2003, pp. 486-516. PARRET, Herman, Sublimul cotidianului, trad. de Magda Jeanrenaud, Editura Meridiane, București, 1996. PATAPIEVICI, Horia-Roman, Omul recent. O critică a modernității din perspectiva întrebării " Ce se pierde atunci când ceva se câștigă?", ediția a II-a, Editura Humanitas, București, 2005. PÂRVU, Sorin (coord.), Dicționar de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
European, Iași, 1994, p. 67, [s.a.]). 373 Ibidem, p. 76. 374 Ibidem, p. 77. 375 Jean Baudrillard, Societatea de consum, p. 41. 376 A se vedea, de exemplu, Michel de Certeau, L'invention du quotidien, Gallimard, Paris, 1980; Hermann Parret, Sublimul cotidianului, trad. de Magda Jeanrenaud, Editura Meridiane, București, 1996. 377 Henri Lefebvre, La vie quotidienne dans le monde moderne, Gallimard, Paris, 1968, p. 30. 378 Despre posibilitatea ca o "reflecție filosofică asupra cotidianului să fie în același timp și o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Jean Baudrillard, De la séduction, p. 55. 517 Jean Baudrillard, Celălalt prin sine însuși, p. 45. 518 Henri Atlan, Paul Feyerabend, Edgar Morin, op. cit., p. 86. 519 Jean Baudrillard, Celălalt prin sine însuși, p. 36 520 A se vedea Herman Parret, Sublimul cotidianului, cap. 2, 3. 521 Jean Baudrillard, De la séduction, p. 9. 522 Cf. Jean Baudrillard, De la séduction, pp.154-155. 523 Pascal Bruckner, Euforia perpetuă, trad. de Cristina și Costin Popescu, Editura Trei, București, 2000, p. 74. 524 Gilles Lipovetsky, L
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
35. 547 Ibidem, p. 39. 548 Cf. Traian Stănciulescu, "Introducere" la J. A. Barnes, Sociologia minciunii, Editura Institutul European, Iași, 1998, p. 59. 549 Jean Baudrillard, Strategiile fatale, p. 59. 550 Ibidem. 551 Ibidem, p. 90. 552 Vezi Herman Parret, Sublimul cotidianului, p. 80. 553 Jean Baudrillard, Strategiile fatale, p. 163. 554 Henri Atlan, Paul Feyerabend, Edgar Morin, op. cit., p. 88. 555 Lionel Bellenger, La force de persuasion. Du bon usage des moyens d'influencer et de convaincre, p. 96. 556
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
noastre. Alții sunt capabili să se dedice meditației, să citească și să se roage, și cu aripile rațiunii și ale inteligenței se înalță la cele cerești. Aceștia pot fi comparați cu lăcustele, datorită saltului contemplației și a zborului, a experienței sublime de viață. Iar alții merg să predice și se angajează activ prin faptele lor pentru mântuirea aproapelui. Aceștia, deși lucrează cu mâinile lor după felul șopârlei, își stabilesc totuși locuința lor în palatele Regelui ceresc, menținându-și mereu inima în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
murmurare publică împotriva prelaților, lipsa de prudență în divulgarea greșelilor altuia, frecventarea fără temei a femeilor, pentru a încheia cu o recomandare): 3. De aceea, fraților, fiți prudenți și totodată milostivi. Căci, cu cât vă aflați într-o stare mai sublimă, nepurtând, după exemplul apostolilor, nici toiag, nici traistă, nici desagă, nici bani la brâu, nici pâine în coș, nici două tunici, nici încălțăminte în picioare (cf. Mt 10,9; Mc 6,8), cu atât mai rușinoasă și mai josnică va
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fit per ducour» (sufletul meu acționează ca o creatură ascultătoare față de Creatorul său și își găsește odihna în cel care l-a creat din iubire). El l-a instruit și în privința credinței în sacramentul euharistiei într-un mod atât de sublim, încât niciun muritor nu ar fi capabil să-l imite. 76. La Oxford, s-a distins fratele Eustache de Merc, de fericită amintire, care a fost ulterior guardian și custode de York. Acesta povestea cu bucurie următorul episod: Sfântul Lanfranco
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
preamăreau cu ardoare libertatea din epocile anterioare Principatului și, care, prin urmare, ar fi trebuit considerați ca aparținând cercurilor anti-Augustus și pro-republicane blamau cu înfocare imoralitatea contemporanilor 55. Am vrea să reamintim numai câteva pasaje mai importante din eseul Despre sublim, operă care, după părerea noastră, aparține lui Dionysios din Halicarnàs56: Dat fiind că lăcomia de averi, de care suntem de-acum cu toții irecuperabil bolnavi, și lăcomia de plăceri ne transformă în sclavi, mai mult, s-ar putea spune că fac
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
am putea să stăvilim pătrunderea violentă în sufletele noastre a tuturor relelor care s-au născut odată cu lăcomia..."57. Față de această grijă a minților bine intenționate ale epocii, chiar și ale acelora care considerau, la fel ca autorul eseului Despre sublim, "imperiul nu ca un bine absolut, ci ca un rău necesar"58, membrii guvernului lui Augustus, ajutați în mod activ, pe acest teren, și de oameni care făceau parte, așadar, din opoziție, manifestau o dorință vădită de a opri corupția
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
acest cerc anti-Augustus anti-Augustus din principiu, nu din impuls pasional irațional a crezut Ovidiu că se poate încadra, el care, prin scrierile și viața lui, era foarte departe de înaltele aspirații ale acelui ambient. Într-adevăr, la autorul eseului Despre sublim (Dionysios din Halicarnàs) apare conceptul de Dumnezeu monoteist iudaic care creează prin cuvântul său (De Subl., IX, 9) și se face o acuzație implicită, dar și explicită, la άσχήμων μυθολογία, cu care Homer prezenta "nedemn" divinitățile sub aspectele lor vădit
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
el îl cultiva era limitat, în timp ce celălalt (al Cezarului) era imens de lucrat. Barca (lui) nu se poate abandona întinderii mării, când de-abia îndrăznește să înfrunte unduirea unui lac mic. Unui geniu puternic îi revine datoria de a consacra sublimele fapte eroice ale Cezarului, pentru a-și menține opera la înălțimea subiectului 141. Atât motivul invocat pentru a-și "explica" neimplicarea în curia (care presupunea sarcini publice), cât și cel invocat pentru a se dezvinovăți de faptul că, în activitatea
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
scrisori, în anul 16 d.H., era cu Germanicus în Germania, consacrând chiar una dintre epopeele sale acestuia; de asemenea, scria și epigrame care îi plăceau lui Marțial. Ovidiu însă, care în alt loc îl numește sidereus 235, epitet echivalent cu sublim 236, în scrisoarea dedicată în mod expres acestuia, nu se referă nici la eposul despre expediția în Germania, nici la epigrame, ci la Teseida, epos de care se ocupa Albinovanus în 14 d.H., an în care Sulmonezul scria scrisoarea din
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lebedele au culoarea lui Memnon" (v. 95-96). Nu, acest lucru este imposibil, pentru că Paulus și a sa gens nu se pot dezminți. "Neamul tău este demn de sufletul tău; pentru că tu ai inimă nobilă și loialitatea lui Hercule...". Mintea ta sublimă se ridică deasupra familiei tale, și nici numele tău de Maximus nu este mai mare decât geniul tău (v. 99-104). Cum se observă, sunt elogiile pe care le știm deja din scrisorile precedente și din Fasti -. " În timp ce alții [se referă
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cea a lui Augustus. La banchetele (convivia) de tipul celor augustiene (deși frecventate în mod paradoxal de aristocrați κράτιστοι) se puteau asculta cuvinte emoționante de elogiere a libertății "democratice" anterioare regimului lui Augustus, care pot fi citite în Eseul despre sublim de Dionis de Halicarnas 397: "Mi se pare ciudat (cum cred că li se întâmplă multor altora) îi spune autorului un anumit membru al cercului de "filosofi" că în vremea noastră se găsesc minți deosebit de abile în arta persuasiunii și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
spune autorului un anumit membru al cercului de "filosofi" că în vremea noastră se găsesc minți deosebit de abile în arta persuasiunii și experte în cauzele legale, și inteligente, și perspicace, și fericit înclinate spre un stil fermecător de exprimare, dar sublimi și cu adevărat superiori nu se mai nasc decât foarte rar. Atât de universală este sterilitatea elocvenței și a literaturii ce amenință secolul nostru! Pentru Dumnezeu (exclama el), va fi nevoie să credem în acea opinie curentă potrivit căreia adevărata
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
regulile și în structurile acesteia, pe când mințile noastre încă mai erau fragede, fără a fi gustat din cel mai frumos și mai fecund izvor al elocvenței, vreau să spun (declara) libertatea, pentru care nu reușim să fim nimic altceva decât sublimi adulatori"...398. Aceasta este realitatea de fapt și de drept a banchetelor și a pasiunii pentru libertate pe care o manifestau participanții la ele. De aceea nu putem admite ceea ce spunea Boissier despre această problemă: Ce serait donc une grande
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
édit., în cap. III: L'exil d'Ovide, p. 107-159. 53 Ibid., mai ales p. 108 și urm. (pentru Ovidiu) și p. 130 și urm. (pentru Augustus). 54 DEMETRIO MARIN, L'opposizione sotto Augusto e la datazione del "Saggio sul Sublime", extras din Studi in onore di Aristide Calderini e Roberto Paribeni, vol. I, Milano, 1956, p. 157-185. 55 BOISSIER a surprins această realitate numai în parte atunci când afirmă: "Ce n'étaient pas seulement quelques esprits chagrîns et austères qui se
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
et austères qui se montraient irrités contre lui (= Ovide), c'était un parti tout entier qui a toujours été très puissant à Rome, celui des vieilles mœurs et des anciens usages". 56 Cfr. DEMETRIO MARIN, La paternità del "Saggio del Sublime", în "Studi Urbinati", anul XXIX, Serie nouă B, N. 2-1955, p. 266-333; IDEM, L'anonimato del "Saggio del Sublime", în "Annali della Facoltà di Lettere di Bari", Bari, 1954, I, p. 9-14. 57 Vers. A. ROSTAGNI, Anonimo Del Sublime, IEI
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
très puissant à Rome, celui des vieilles mœurs et des anciens usages". 56 Cfr. DEMETRIO MARIN, La paternità del "Saggio del Sublime", în "Studi Urbinati", anul XXIX, Serie nouă B, N. 2-1955, p. 266-333; IDEM, L'anonimato del "Saggio del Sublime", în "Annali della Facoltà di Lettere di Bari", Bari, 1954, I, p. 9-14. 57 Vers. A. ROSTAGNI, Anonimo Del Sublime, IEI, Milano, 1947, cap. XLIV, p. 6-7; a se vedea și lucrarea noastră cit. L'opposiz., p. 174-175. 58 G.
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]