7,897 matches
-
la subordonarea atributivă, dar în același timp o diferenția de atribut pe baza caracterului ei explicativ: „Apositul (appositum, epiqeton) se numește substantivul, cu sau fără dependență (subl. ns.) (uneori și un adjectiv), carele se adauge ca explicațiune (s.n. ) la alt substantiv...” (p. 26), „... atributul e distintiv, iar apositul esplicativ... (s.n)” (p. 27). Pentru H. Tiktin, Gramatica română, 1945, apoziția determină un substantiv, „fără însă a atârna de la dânsul.” (p. 182). În interpretarea lui I. Iordan, Limba română contemporană, București, 1954
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu sau fără dependență (subl. ns.) (uneori și un adjectiv), carele se adauge ca explicațiune (s.n. ) la alt substantiv...” (p. 26), „... atributul e distintiv, iar apositul esplicativ... (s.n)” (p. 27). Pentru H. Tiktin, Gramatica română, 1945, apoziția determină un substantiv, „fără însă a atârna de la dânsul.” (p. 182). În interpretarea lui I. Iordan, Limba română contemporană, București, 1954, situația sintactică a apoziției „dă impresia că între apoziție și substantivul ei legătura sintactică este foarte slabă, sau că apoziția nu atârnă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
p. 27). Pentru H. Tiktin, Gramatica română, 1945, apoziția determină un substantiv, „fără însă a atârna de la dânsul.” (p. 182). În interpretarea lui I. Iordan, Limba română contemporană, București, 1954, situația sintactică a apoziției „dă impresia că între apoziție și substantivul ei legătura sintactică este foarte slabă, sau că apoziția nu atârnă de substantivul ei (s.n..) ca partea „secundară” a propoziției de partea „principală” corespunzătoare.” (p. 634). Aceeași este, în esență, poziția exprimată de Mioara Avram 54: „... Apoziția are o situație
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
însă a atârna de la dânsul.” (p. 182). În interpretarea lui I. Iordan, Limba română contemporană, București, 1954, situația sintactică a apoziției „dă impresia că între apoziție și substantivul ei legătura sintactică este foarte slabă, sau că apoziția nu atârnă de substantivul ei (s.n..) ca partea „secundară” a propoziției de partea „principală” corespunzătoare.” (p. 634). Aceeași este, în esență, poziția exprimată de Mioara Avram 54: „... Apoziția are o situație specială (...), ea nu e subordonată termenului determinat (s.n.) ci stă, din punct de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau relevă) identitatea realității extralingvistice exprimată prin termenul-bază, al cărui conținut semantic este cel mai adesea nedeterminat. Sub aspect lexico-gramatical, termenul-bază în apoziția de identificare este mai ales un pronume (foarte frecvent, demonstrativ sau nehotărât, întrebuințat și adjectival) sau un substantiv abstract (sau întrebuințat ca atare): „Nu mi-a rămas din gândurile mele pustii, de altădată, decât unul: Ce anotimp să-mi poarte amintirea?” (A.E. Baconsky, 77), „Până ieri, pe la amiază, puteam să jur că era dânsul, dl. maior Vasile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ori te cureți, asta e tot ce putem presupune.” (M. Preda, Delirul, 384) Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" Sub aspect structural, ambii termeni implicați în relația de apoziție pot fi: a. simpli; când pot aparține tuturor unităților lexico-gramaticale cu sens autonom: • substantiv (comun sau propriu): „Vine Mișu, profesorul, știi, Mișu al nostru, care dă meditație la băieți...” (I.L. Caragiale, II, 320), „Nepieritorul nostru istoric, Nicolae Bălcescu, schiță mai întâi, la 1845, această interesantă biografie.” (Al.Odobescu, 126) • adjectiv: „În ceea ce e esențial
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a mlădiit statua Dianei de la Luvru...” (Al. Odobescu, 173) Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" Sub aspect structural, enunțul de bază poate fi un enunț sintactic, o frază sau o propoziție. Enunțul incident poate avea orice natură și orice dezvoltare: • unități lexicale (substantive sau adjective substantivizate, pronume, în vocativ, adjective în nominativ, adverbe sau locuțiuni adverbiale, interjecții). Substantivele în vocativ pot fi însoțite de interjecții, adjective sau substantive exprimând diferite raporturi sociale, cu care nu intră în relație sintactică: „- Știi, Stoico, de ce te-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
structural, enunțul de bază poate fi un enunț sintactic, o frază sau o propoziție. Enunțul incident poate avea orice natură și orice dezvoltare: • unități lexicale (substantive sau adjective substantivizate, pronume, în vocativ, adjective în nominativ, adverbe sau locuțiuni adverbiale, interjecții). Substantivele în vocativ pot fi însoțite de interjecții, adjective sau substantive exprimând diferite raporturi sociale, cu care nu intră în relație sintactică: „- Știi, Stoico, de ce te-am adus aici? - Ascult, Măria-ta.” (Al. Odobescu, 14), „Ne ducem, dar gândește-te, stimabile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
frază sau o propoziție. Enunțul incident poate avea orice natură și orice dezvoltare: • unități lexicale (substantive sau adjective substantivizate, pronume, în vocativ, adjective în nominativ, adverbe sau locuțiuni adverbiale, interjecții). Substantivele în vocativ pot fi însoțite de interjecții, adjective sau substantive exprimând diferite raporturi sociale, cu care nu intră în relație sintactică: „- Știi, Stoico, de ce te-am adus aici? - Ascult, Măria-ta.” (Al. Odobescu, 14), „Ne ducem, dar gândește-te, stimabile, că suntem membrii aceluiași partid...” (I.L. Caragiale, I, 180), „- Ce
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adverbe, vezi Ecat. Teodorescu, Adverbe predicative?, LR, 1964, nr. 5 și Propoziția subiectivă, București, Editura Științifică, 1972, pp. 93-101. 10. Prin faptul că într-un enunț precum „L-am văzut pe Mircea la meci”, doi termeni (aici pronumele l și substantivul Mircea) trimit spre același obiect din realitatea extralingvistică, V.Guțu-Romalo (lucr. cit., p. 45) consideră „dubla exprimare a unei funcții sintactice un caz special al relației de echivalență (= relației de apoziție). Între unele cazuri de „dublă realizare” a unei funcții
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gramaticii curente, „adverbe predicative”), predicat nominal, cu numele predicativ exprimat prin pronume, adverbe (inclusiv „adverbele predicative” - în sensul gramaticii curente). 3. Anulează distincția artificială între nume predicativ și propoziție predicativă; și numele predicativ, realizat printr-un adjectiv, de exemplu, sau substantiv și propoziția predicativă, sau mai exact „numele” realizat printr-o propoziție participă în aceeași măsură, împreună cu un verb copulativ, la realizarea planului global al predicației. „Ea este cum o știi.”/„ Ea este generoasă.” 4. Prin structura de tip analitic, constituenți
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
1978, nr. 2, pp. 115-119 consideră pronumele personale de dativ și acuzativ din expresiile impersonale a-l durea (capul), a-i plăcea etc. auxiliare de persoană. 32. Prepoziția-morfem pe este concomitent marcă de acuzativ și indice al „genului personal” al substantivului. 33. Funcția distinctivă aparține prin excelență morfemului pe. 34. Uneori, este precedat de prepoziție (de) și complementul simplu, sau analitic, realizat prin infinitiv: „Ei bine, s-o știi de la mine că nimeni nu caută aicea de-a fi aceea de ce
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
său. Din punctul nostru de vedere, și structural și semantic, relația rămâne de dependență unilaterală, a atributului față de regent; articularea cu articol hotărât și dezvoltarea funcției de atribut sunt două modalități simultane și interferente de individualizare a sferei semantice a substantivului regent. 43. Categoria atributului în nominativ este individualizată în mod argumentat de M. Mitran în articolul Despre apoziție și raportul apozitiv, LR, 1963, nr. 1. G.A. și alte lucrări de gramatică interpretează atributul în nominativ, expresie a denumirii, profesiunii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numeralele cardinale. 1.2. Comportamentul numeralului multiplicativ (vezi și Stan, în acest volum, p. ) este acela al unui adjectiv calificativ, cu patru forme flexionare, acesta preluând nu numai informația de caz si de gen, dar și informația de număr de la substantivul pe care îl determină. Un alt aspect al comportamentului adjectival al numeralului multiplicativ este preluarea articolului, în cazul în care numeralul precedă substantivul: Americanii au înghițit gălușca amară a refuzului, dar, nefiind prea naivi de felul lor, au început a
[Corola-publishinghouse/Science/85003_a_85789]
-
flexionare, acesta preluând nu numai informația de caz si de gen, dar și informația de număr de la substantivul pe care îl determină. Un alt aspect al comportamentului adjectival al numeralului multiplicativ este preluarea articolului, în cazul în care numeralul precedă substantivul: Americanii au înghițit gălușca amară a refuzului, dar, nefiind prea naivi de felul lor, au început a răsfoi oarece dosare secrete pentru a vedea ce se ascundea cu adevărat în spatele întreitului refuz venit de pe batrânul continent (www.evenimentul.ro). Datorită
[Corola-publishinghouse/Science/85003_a_85789]
-
greșiți îndoit, întreit mai des și mai grav decât președintele nu aveți nicio scuză, deoarece greșiți stând de pomană sau din postura frânarilor reconstruirii și democratizării țării (www.ziua.ro). 1.3. Numeralele multiplicative folosite adjectival apar cu precădere pe lângă substantive abstracte numărabile și nonnumărabile (efort, curaj, sumă, muncă, forță, putere, câștig, strădanie, răsplată etc.), iar folosite adverbial, pe lângă verbe apropiate semantic clasei substantivelor mai sus menționate (a munci, a încuraja, a se strădui, a câștiga, a se îmbogăți, a răsplăti
[Corola-publishinghouse/Science/85003_a_85789]
-
reconstruirii și democratizării țării (www.ziua.ro). 1.3. Numeralele multiplicative folosite adjectival apar cu precădere pe lângă substantive abstracte numărabile și nonnumărabile (efort, curaj, sumă, muncă, forță, putere, câștig, strădanie, răsplată etc.), iar folosite adverbial, pe lângă verbe apropiate semantic clasei substantivelor mai sus menționate (a munci, a încuraja, a se strădui, a câștiga, a se îmbogăți, a răsplăti etc.). Folosite pe lângă substantive nonnumărabile (iar, în variantă adverbială, pe lângă verbele corespunzătoare), multiplicative pierd din compoziția semantică caracteristicile "creștere proporțională" și "creștere precisă
[Corola-publishinghouse/Science/85003_a_85789]
-
nonnumărabile (efort, curaj, sumă, muncă, forță, putere, câștig, strădanie, răsplată etc.), iar folosite adverbial, pe lângă verbe apropiate semantic clasei substantivelor mai sus menționate (a munci, a încuraja, a se strădui, a câștiga, a se îmbogăți, a răsplăti etc.). Folosite pe lângă substantive nonnumărabile (iar, în variantă adverbială, pe lângă verbele corespunzătoare), multiplicative pierd din compoziția semantică caracteristicile "creștere proporțională" și "creștere precisă", exprimând o intensificare neprecisă; un alt caz în care se petrece același fenomen este coordonarea copulativă a multiplicativelor (vezi infra, 1
[Corola-publishinghouse/Science/85003_a_85789]
-
proporțională" și "creștere precisă", exprimând o intensificare neprecisă; un alt caz în care se petrece același fenomen este coordonarea copulativă a multiplicativelor (vezi infra, 1.5). 1.4. Numeralul multiplicativ se poate substantiviza, însă în contextele în care apare în calitate de substantiv nu are referință proprie, fiind un cuvânt dependent semantic de un alt cuvânt cu încărcătură semantică (și referențială), lexicalizarea în context a referentului sau raportarea anaforică sau cataforică la acesta fiind obligatorie: Am câștigat însutitul sumei *Am câștigat însutitul Înmiitul
[Corola-publishinghouse/Science/85003_a_85789]
-
fi exprimată sinonimic și prin adjectivul neologic de proveniență franceză multiplu, utilizat adverbial. 1.6. După cum se remarcă în GALR I: 314, "numeralul multiplicativ se raportează la verb (a (se) îndoi, a dubla, a tripla) și, prin medierea verbului, la substantiv (îndoirea, îndoiala, îndoitul sârmei, dublarea sumei)". Această corepondență este puțin relevantă pentru dinamica gramaticală a limbii, pentru că numeralul multiplicativ are un inventar de forme rigid, limitat la anumite contexte lexicale și gramaticale 2. 2. FORMELE VECHI - INVENTAR ȘI PARTICULARITĂȚI DE
[Corola-publishinghouse/Science/85003_a_85789]
-
înregistrări aparțin publicațiilor cu profil sportiv; așadar, se poate observa o anume specializare a acestor trei numerale pentru limbajul sportiv. 3.1.1. Specializarea acestor numerale pentru limbajul sportiv aduce, în uzul adjectival, și o extindere a posibilităților selecționale. Între substantivele determinate, pe lângă substantive abstracte, regăsim și substantive prototipice (medaliat, campion, câștigător, număr). 3.1.2. O altă consecință a specializării numeralelor multiplicative în limbajul sportiv este o modificare de ordin semantic. Sensul lor este mai mult unul repetitiv decât al
[Corola-publishinghouse/Science/85003_a_85789]
-
cu profil sportiv; așadar, se poate observa o anume specializare a acestor trei numerale pentru limbajul sportiv. 3.1.1. Specializarea acestor numerale pentru limbajul sportiv aduce, în uzul adjectival, și o extindere a posibilităților selecționale. Între substantivele determinate, pe lângă substantive abstracte, regăsim și substantive prototipice (medaliat, campion, câștigător, număr). 3.1.2. O altă consecință a specializării numeralelor multiplicative în limbajul sportiv este o modificare de ordin semantic. Sensul lor este mai mult unul repetitiv decât al unei creșteri proporționale
[Corola-publishinghouse/Science/85003_a_85789]
-
se poate observa o anume specializare a acestor trei numerale pentru limbajul sportiv. 3.1.1. Specializarea acestor numerale pentru limbajul sportiv aduce, în uzul adjectival, și o extindere a posibilităților selecționale. Între substantivele determinate, pe lângă substantive abstracte, regăsim și substantive prototipice (medaliat, campion, câștigător, număr). 3.1.2. O altă consecință a specializării numeralelor multiplicative în limbajul sportiv este o modificare de ordin semantic. Sensul lor este mai mult unul repetitiv decât al unei creșteri proporționale și precise, apropiind astfel
[Corola-publishinghouse/Science/85003_a_85789]
-
micul școlar cu deficien]\ mintală dificultăți în definirea cuvintelor-noțiuni care desemnează mărimea, relațiile spațiale, caracteristicile psihice etc. Acesta are probleme și în utilizarea antonimelor și sinonimelor, chiar dacă i se oferă exemple în acest sens. Referitor la aspectul morfologic, remarcam predominantă substantivului față de celelalte părți de vorbire. Este reflectat astfel specificul concret al gândirii copilului cu deficiență mintală. Și pentru că în vorbirea lui predomina propozițiile simple, va utiliza, alături de substantive verbele, în special pe cele de acțiune și de stare la timpurile
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
se oferă exemple în acest sens. Referitor la aspectul morfologic, remarcam predominantă substantivului față de celelalte părți de vorbire. Este reflectat astfel specificul concret al gândirii copilului cu deficiență mintală. Și pentru că în vorbirea lui predomina propozițiile simple, va utiliza, alături de substantive verbele, în special pe cele de acțiune și de stare la timpurile prezent sau trecut (viitorul este mai dificil de anticipat). Dintre pronumele personale des folosite sunt „eu”, „tu”, „noi”, iar utilizarea pronumelor demonstrative „asta”, „Ăla” indică atât o lipsă
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]