6,276 matches
-
sic!), Igitur sau Coup de des.”; „Vacuitatea de gîndire: primul lucru care te izbește. Fervoarea aderenților va descifra totuși în curînd simboluri”; „Opera lui Urmuz este semnificativă pentru că însăși lipsa de speculație teoretică este o atitudine cugetată. Dar opera urmuziană, superbă teratologie a intelectului, trimisă spre edificarea noastră, trebuie înțeleasă ca o chemare la ordine”; „Nu va trece mult timp și opera lui Urmuz va fi interpretată ca un apocalips, ca o izbăvire întru duh, ca o reintegrare într-un paradis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
noi, ăștia,îi suntem superiori. Din toate punctele de vedere. În primul rand, prin ingeniozitate, prin idee și prin curajul de a-i pune, puterea sa existențială, la încercare. De a i-o trece, ca într-un fulger, printr-un superb și sever examen. De maturizare și de maturitate. Pornind, evident, de la un banal și,încărcat de satiră și umor, ring, de ocazie, născocit de noi. LA SFAT CU SFINȚII Emil Râșcanu este un om cunoscut de toată lumea din municipiu. Muncește
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ei, bun,în unul și-n altul, dragostea asta ținând aproape jumătate de an. Tot la propunerea lui, au plecat, mai apoi,într-un lung concediu. Și la munte și la mare. Cel de la mare, a luat sfârșit printr-o superbă croazieră, cu unul din scumpele vase, care hălăduiau pe-acolo. Către final,însă, ceva s-aîntâmplat. În profesor s-a declanșat o gelozie, cumplit de bolnăvicioasă, care a aruncat, în aer, toată dragostea lor, ca o bombă izvorâtă din senin. I
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
i-a plăcut foarte mult inelul și de atunci, nu l-a mai dat jos de pe deget. A doua zi s-a înființat la ușa Frusinei cu verighetele într-o cutiuță frumoasă, îmbrăcată în mătase roșie și cu un buchet superb de flori de câmp adunate de el, dis de dimineață; încă mai aveau rouă pe ele. S-a așezat în genunchi și i-a cerut mâna Frusinei. Apoi i-a pus verigheta pe deget. S-a ridicat și a cuprins
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
în seara aceea posibil să-i fi mărturisit Țiganului, prietenul lui cel mai bun că în realitate este un amărât. S- ar putea să îi fi povestit ceva deși nu era omul să facă confidențe. Alcoolul însă mai ales noaptea superbă și tristețea l-au făcut să își dezvăluie adevăratul lui chip tot atunci crede că și Țiganul i-a povestit de Veronica, iubirea lui. Toți oamenii se împotmolesc măcar o dată în viață de iubiri ascunse. Nu învăța în timpul anului. Considera
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
trebuiau doar să străbată de-a curmezișul bulevardului Tomis. Aici a făcut școala timp de 7 ani, din clasa VI-a până în clasa a XII-a, îi pare că a trecut o veșnicie și este acum cu altă fată superbă. Este de neimaginat cum complexitatea vieții le potrivește pe toate. Cu puțin timp în urmă plângea după iubirea din copilărie și deodată, toate grijile și necazurile au dispărut. Flora i-a redat în mod misterios pofta de a trăi. Atât
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
străin. Îi cade fremătând pe umerii drepți, este largă, bogată, parcă intenționat să îi elibereze fiecare pas mai uriaș. Are desenate diverse forme geometrice, linii și culori cu tonuri delicate; este închisă cu nasturii până la gât care-i ascund trupul superb. Este hipnotizat însă și ceilalți băieți se uită cu admirație la ea. S-a lăsat liniștea în grup: Bună, la toți! Laur, vii te rog? Vorbește natural, fără emfază. Își spune: - Ce liniștitor îi este glasul! Se dezmeticește, iese din
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
zice: — La cât timp după ce ați mâncat s-a manifestat diareea? Mă vede că mă uit și își scutură degetul spre mine. Helen zice în telefonul ei: — Cei care au stat acolo înainte au fost foarte mulțumiți. Este o casă superbă. În ziarul local, Erie Register-Sentinel, un anunț din pagina de divertisment zice așa: În atenția clienților clubului de golf Country House „Ați contractat o infecție stafilococică rezistentă la tratament în urma utilizării piscinei sau a vestiarelor? Vă rugăm să apelați numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Carpați, piramidele egiptene și palatul lui Minos. Dar, culmea penibilului a fost atinsă când, după ce un sfert de oră, cât a durat drumul cu autocarul de la palatul lui Minos și până în centrul capitalei, unde este amplasată Fântâna Leilor (Fontana Morosini superbă arhitectură!) și de unde începe orice vizitare a capitalei, ghidușa noastră a vorbit numai despre cele 1000 de butoaie cu apă pe zi, care vine și acum din Archanes, de la muntele Juktas, printr-un apeduct lung de 15 km construit de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și soare. De Crăciun, în fiecare an împodobesc bradul. Puzderii de stele și steluțe atârnă gingaș pe ramurile verzi. Globuri de cristal, ghirlande colorate parcă toate îmi îndulcesc viața. Vârful în fiecare an este împodobit cu un înger, un înger superb cu câțiva crini in mâna. Întotdeauna m-a fermecat, poate cu lacrimile sale precum o perla, sau cu zâmbetul său unic. Și Paștele este o sărbătoare prețuita. Ea este caracterizată prin prospețime și înviere. La biserică mii de oameni aprind
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de cioburi de apă. Luna de argint se oglindea în apa cristalină. O adolescentă privea fermecată peisajul mirific. Era frumoasă...părul îi era blond parcă poleit cu aur, aranjat într-un coc foarte ordonat și elegant, ochii, de un albastru superb, erau ațintiți asupra ceasului de la mâna, fața era albă, ca de porțelan și obrajii trandafirii, buzele fiind îmbrăcate într-o nuanță subtilă de roz care se potrivea perfect cu rochița albă pe care o purta. La gât îi atârna un
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-te la mine, Marie, și ai curajul să-mi spui că nu e adevărat. Ea Își ridică Încet pleoapele și-l fixă cu imenșii ochii ei verzi. Și totul făcu atunci explozie În ființa lui. Căci privirea acelei femei, Încordată, superbă, Îi transmitea un mesaj uriaș: Îl iubea. Îi cuprinse obrazul În mîini, buzele lui alunecară spre ale ei, umede, fremătătoare, făcîndu-le să se Întredeschidă. Iar sărutarea alungă demonii care bîntuiau nopțile și zilele Mariei. Fără să se dezlipească de gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În jos. Rațiunea lui de a trăi era acolo, copilul lor, al lui Mary și al lui, la doar cîțiva pași, cea a cărei existență, dacă ar fi cunoscut-o, ar fi șters instantaneu orice dorință de răzbunare. Era acolo, superbă, nesperată, și Îl ura... Jeanne, cu lacrimile În ochi, Își trecu mîna peste chipul Mariei. - Ai să găsești puterea să trăiești. Și eu am găsit-o. Am trăit știind că fiii mei erau răspunzători de moartea mamei tale. Din cauza asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care Îi rodeau sufletul. Simți urcînd În el o senzație pe care n-o mai Încercase de mai bine de treizeci de ani. Tot ce trăise el mai frumos În viață, dragostea lui cu Mary, ieșea la suprafață, intactă, concretă, superbă. Copilul lor trăia și semăna cu pasiunea pe care ei o trăiseră: era o tînără femeie radioasă, integră și curajoasă. Fericirea fiicei lor era acum pentru el lucrul cel mai important și se simți incredibil de bucuros gîndindu-se că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
clipă printre vaierele ghitarei. Dulce și iluzorie melancolie! Un imbold nestăvilit mă îndeamnă să plec chiar acum, în secunda asta, ca și cum totul ar sta agățat în acest moment, în care timpul s-a răsucit pentru o instanță sub vraja acestui superb cântec. Mai privesc o dată la timpul "întors", prelins prin ușa întredeschisă, iau haina din cui și ies. Nu dau nicio explicație. Nu că ar aștepta careva vreuna; copiii își văd de treaba lor, iar soția s-a obișnuit deja cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
își alege o femeie la fel de tânără și frumoasă, în poala căreia poate dormi, în voie, un somn normal, cu vise, poate nu la fel de năstrușnice, dar din care poate auzi de departe cornul vânătorului și lătratul spart al ogarilor. Or, fata superbă din fața mea avea deopotrivă dezinvoltura, atitudinea, căutătura o vai! dar mai ales mirosul (și mirosul nu m-a înșelat niciodată!) unei adevărate curtezane. Mi-am lăsat în voie cornul în poala ei, fericit de darurile sorții, și aproape instantaneu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lui n-au văzut-o vreodată. Nici eu nu am știut să fi avut vreo prietenă stabilă. Pe vremea aceea, eram foarte tineri și ne povesteam unul altuia toate escapadele amoroase. Nu mi-a relatat niciodată nimic despre această creatură superbă, autoarea acelui bilețel straniu pe care-l purta cu el în portofel. Am căutat-o printre toți colegii lui de școală, de liceu, de facultate. Am luat contact chiar și cu oameni pe care i-a cunoscut circumstanțial în diverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Într-o zi, lucrurile s-au schimbat pentru ea. A început din nou să interogheze oglinzile cu același interes de odinioară, ca și cum s-ar fi trezit dintr-un vis lung. Se simțea iarăși ea, tânără și cu ceva entuziasm. Arăți superb! i-a spus cineva ce-a întâlnit-o pe stradă, cineva la a cărui părere ținea și știa că era sinceră. Ești fericită!? a mai întrebat-o Damiel, oarecum cu mirare. N-a știut să-i răspundă la o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o rană pe dinăuntru, vindecarea nici nu mai știe de unde să înceapă, încotro s-o ia. Atunci, știi deja, simți că ai devenit un cadavru viu și îți dorești moartea, resemnat sau nu. A dormit și a visat un trandafir superb, de un roșu aprins, ce creștea în interiorul ei, ca într-o seră fără aer și lumină. Și trandafirul se hrănea din venele ei și devenea tot mai roșu și mai mare și ghimpii lui creșteau și se apropiau tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu mai punem cât o fi așteptat înainte de asta, proscrisă de sisteme incomplete de morale, mode culturale și ideologii. Iat-o acum, singuratică și impozantă, cum sprijină vertical un raft întreg de alte cărți mai mici și nesemnificative. O ediție superbă, îngrijită și cartonată, cu desene inspirate, scriitura largă și generoasă în formate șugubețe, asemenea firii autorului. O recunoști de la distanță cum se distinge printre celelalte cărți, mereu una singură, spre deosebire de colegele ei ce stau ca suratele, mai multe de același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
câteva modificări foarte moderne îi dăduseră o înfățișare originală, care consta în primul rând în faptul că li se oferea celor care locuiau aici un mare volum de aer în ciuda suprafeței reduse. Încăperile, neobișnuit de înalte și împodobite cu ferestre superbe, fuseseră, fără îndoială, destinate, dacă judecai după proporțiile lor mărețe, unor recepții fastuoase. Dar necesitățile aglomerării urbane și renta imobiliară îi constrânseseră pe proprietarii succesivi să despartă camerele prea mari prin niște pereți subțiri și să înmulțească astfel boxele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
sprijinea pe un stâlp central, iar zidurile erau lipsite de orice podoabă. În fund, pe un mic altar, acoperit cu ramuri de palmier și încărcat cu lumânări ce nu izbuteau să împrăștie pe de-a-ntregul întunericul încăperii, se zărea o superbă cromolitografie înfățișând un Sfânt Gheorghe nespus de chipeș care străpungea cu lancea un balaur mustăcios. Sub altar, un fel de firidă împodobită cu hârtie creponată adăpostea, între o lumânare și o strachină cu apă, o mică statuie de argilă, vopsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
își examinează trena spectaculoasă, care a fost făcută pe comandă chiar de Vera, în persoană, și pe care, ulterior, douăsprezece cusătorese de la Casa Lesage au cusut cele mai frumoase diamanțele, astfel încât efectul să fie acela de praf de zâne. — Ești superbă, Claire, spune Bea. Pentru că, în fond, ce altceva poți să-i spui unei femei care poartă o astfel de capodoperă? Amândouă ne holbăm la mine în oglinda poleită cu aur. Nici una dintre noi nu se obosește să zâmbească. O bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
rolul de „ceva vechi“. — Vai, mami, abia răsuflu eu, mângâind cu degetele perlele reci și lucioase. Când eram mică, în timpul vizitelor din perioada verii, de fiecare dată când am probat colierul bunicii, am simțit-o ca o mare favoare. — E superb, mami. Mulțumesc foarte - — Perlele sunt minunate, Tish-Tish, mă întrerupe Lucille, dar Randall tocmai a surprins-o pe Claire cu colierul ăsta. E fabulos, nu-i așa? Mama face un pas înapoi, ca să se uite mai bine la șiragul de diamante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
întorc. Palmele au început să mi se umezească. Ăsta trebuie să fie un alt coșmar. Pur și simplu, nu poate să fie adevărat. Mă forțez să mă întorc. Femeia e într-adevăr aici. Mai sus-menționata șefă venită din iad: unica, superba și lipsita de orice urmă de milă, Vivian Grant. La un metru și cincizeci și cinci de centimetri, ființa asta e un mic terorist. șoldul nerăbdător îi iese în evidență, fața îi e roșie din cauza furiei, iar în mână are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]