6,212 matches
-
literar sau, mă rog, văzuseră în asta un soi de bizarerie care nu-ți folosește la absolut nimic, ba chiar uneori ajunge să te incomodeze. Ceva frumos până la urmă, dar care nu are nici un fel de utilitate practică. Acum era superb să știi că oamenii te așteaptă să le citești producțiunile, genialitățile tale. Atunci a scrie nu mai era echivalent cu construirea unor roți pătrate. Era ceva plăcut. N-am înțeles scriitorii care se chinuie. Dacă scrisul are efecte nedorite, ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
vă folosește la nimic! Spun încă o dată - literatura e cel mai simplu lucru din lume. Înveți să scrii la fel cum înveți să vorbești. Noi spunem „gura metroului“ sau „piciorul scaunului“ fără să ne dăm seama că am folosit metafore superbe. Să te lauzi că știi să scrii e o mare prostie. Scrisul e o meserie care se învață la fel ca și cizmăria. Iar dacă te ocupi cu scrisul, trebuie să fii conștient că ai anumite obligații. Nu să devii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Prima problemă a fost cu pachetul. Pentru că nu era orice fel de pachet. Era un pachet de mâncare. Tăiaseră ai mei porcul, îl tranșaseră și-mi trimiseseră și mie ceva carne și niscai cârnați usturoiați. Foarte mișto cârnați. O nebunie. Superbi. Niște cârnați superbi, auzi ce-am spus! Cu cimbru. A doua problemă a fost cu trenul. Pentru că ningea și trenul a avut întârziere. Și uite cum întârziau cârnații și ceafa mea împănată undeva pe traseu. Ceafa porcului, nu a mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fost cu pachetul. Pentru că nu era orice fel de pachet. Era un pachet de mâncare. Tăiaseră ai mei porcul, îl tranșaseră și-mi trimiseseră și mie ceva carne și niscai cârnați usturoiați. Foarte mișto cârnați. O nebunie. Superbi. Niște cârnați superbi, auzi ce-am spus! Cu cimbru. A doua problemă a fost cu trenul. Pentru că ningea și trenul a avut întârziere. Și uite cum întârziau cârnații și ceafa mea împănată undeva pe traseu. Ceafa porcului, nu a mea. Numai prostii spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fusese frig. Și asta, din punctul de vedere al cârnaților, era excelent. Pentru că nu se dezghețaseră. Au așteptat momentul dezghețului pentru când am ajuns io la sindrofia aia culturală. Și-au început să răspândească miresme de cimbru. De porc pârlit. Superbe miresme. Pe perete - manuscrise gălbejite ale unor scriitori mari și geanta mea neagră, care răspândea mirosuri demențiale. Și oameni serioși, cu doctorate, care una vorbeau și alta fumau. Tămâiau scriitorul cu lansarea, dar gândul..., ei bine, gândul lor era la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
perceptelor de viață, avea o anume eleganță în ținută, în gestică, nu purta capul acoperit, și părul lung pieptănat insistent în fiecare dimineață, era prins într-un coc circular, montat pe creștet, ori la spate și ajutat de câteva agrafe superbe. Bunica venea din lumea interbelică a unei Brăile prospere în care omul de rând frecventa duminică de duminică, grădina Belvedere (Grădina Mare), asculta fanfara militară a garnizoanei din oraș, iar pe „regală” - strada Republicii de astăzi, în acordurile plăcii de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
a bunicii, braga aproape c-a dispărut și cea care ocazional se mai găsește, nu mai are savoarea celei turcești, tradiționale. Tot în camera bunicii, în vitrina șifonierului mi aduc aminte de o altă cutie metalică, aproape plină cu nasturi superbi, de toate culorile și toate mărimile, din care astăzi mai păstrez doar două lămâi, pe care le-am cusut la reverul unei bluze. Oare, gândește cineva câte amintiri și fior existențial pot îngloba cei doi năsturași ? Ai spune „o lume
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
știam noi atunci și la ce se putea raporta dialogul nostru ? Cu timpul am devenit și eu mai înțeleaptă, dobândisem răbdarea necesară în relația cu fratele meu, deși uneori aveam același clocot interior cu care mi se identificase copilăria aceea superbă. Cu Adi am avut o relație specială, probabil întreținută și de faptul că era opusul meu, completându ne foarte bine unul altuia componenta deficitară sub raport comportamental. Cred că n-am văzut până la frate-meu copil mai docil, extrem de atent
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
să vină în consonanță cu vârsta și momentul cuvenit. Niciodată prea mult, niciodată întâmplător. Așa am primit primul meu ceas de mână „Slava”, la finele clasei a IV-a. Era un format mic, rotund, căruia mama îi atașase o brățară superbă dintr-un gablonz adus de marinarii din port. L-am purtat aproape neîncetat până am fost admisă la Iași, când mama mi a făcut cadou un „Lucy” tot rusesc, dar pe un format ușor dreptunghiular și cu brățară atașată. La
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de juxtapunere în plan auditiv a celor două cifre. Anii de liceu m-au făcut să cresc și să capăt încredere în mine, în valorile mele, în colegi, profesori, oamenii din jur. Colegii mei, dragii mei colegi de liceu erau superbi. Din cele patru clase atent selecționate, trei erau de matematică-fizică A, B, C și o clasă pe profil uman, respectiv D. Noi eram „B” și paradoxal constituiam o mixtură de etnii, unde până și puținii români după rezonanța sonoră a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Ardeal erau în compania părinților, am făcut cunoștință și n-am reținut nimic atunci, însă un lucru ne-a atras atenția în mod deosebit. Tanti Mate Andraș a scos o sacoșă plină cu batoane de ciocolată făcute în casă, ambalate superb în foițe de celofan colorat, iar familia Màrtonfi un cozonac umplut din abundență cu mac. Tata a așezat pe „masa prieteniei” prăjiturile de casă și plăcinta noastră tradițională, după care totul a venit de la sine. S-au făcut glume, s-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
trecutului. I-am văzut, așadar, pe ultimii „muscali cu cauciuc“ din Piața Teatrului Național, monumentali eunuci În lungi livrele de catifea neagră și grea, megalici și obezi, deși lactovegetarieni, cu glas de femei și fețe Încrețite de babe, dar cu superbe echipaje cu cai negri sau bălani, după pofta mușteriului, mândria ora șului și uimirea musafirului european: m-am nimerit, mai acum cincisprezece ani, cu o blondă cu obrajii de trandafiri, În ultima caretă, de nunți și Înmormântări, mânată de bătrânul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tine - care, Întrebând-o ce caută acolo, mi-a răspuns, privindu-mă cu liniște și mirată de Întrebare: „Am un copil acasă și trebuie să l cresc!“ Iar la un „Kuplerei“ din Brașov i-am arătat lui F. Aderca o superbă creatură blondă, „Junonă cu umerii albi“, i-ar spune Homer, desăvârșită În amănuntele ei fizice foarte delicate și intacte, cercetate și gustate de mine bucățică cu bucățică, minune a naturii generoase, peste care viciul aluneca În fiece noapte fără a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
destrămat colțuni, tot, și am făcut amintiri. Acolo este anul scris. Când l-a judecat i-am pus Cerbul în mână, să fie tare ca pământul. Iacătă-o! Mărul, când am fost la Ilie. Să fac amintiri! Să facem amintiri! „Superbe cuvinte și fapte ale mamei eroului Ilie Ilașcu, cutremurător să stai, să asculți, să poți pătrunde trăirile sale.... I-am spus că sunt bucuros de călătoria noastră și de orele petrecute împreună. „și eu mă bucur că vă văd. Tare
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
izvorul În maiestuosul vulcan care poartă același nume. Acest lac, Esmeralda, spre deosebire de lacurile din Argentinai, avea ape minunate, liniștite, transformînd baia Într-o Îndeletnicire foarte plăcută și mult mai ademenitoare. Sus, pe cordilieră, În locul numit Casa Pangue, priveliștea cuprinde o superbă panoramă a Întregului Chile. Era un fel de răspîntie; sau, cel puțin, așa mi se părea mie atunci. Priveam spre viitor, spre ce se Întindea dincolo de fîșia Îngustă Închipuită de Chile, iar În minte Îmi sunau versurile poemului lui Otero
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pe malul lacului Podragu, care se află la o înălțime de 1995 de metri. Facem baie în lac, ne plimbăm cu pluta, ne bronzăm pe stânci. Pentru că împrejur sunt numai iarbă și stânci. Copacii cresc mult mai jos. Timpul este superb. Mâine pornim mai departe. Astăzi am privit apusul soarelui de pe munte. Apunea sub noi... Peste o săptămână vom fi probabil la Porumbacu și s-ar putea să ne oprim acolo pentru câteva zile. Eu sunt în continuare sănătos și mă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în prezent, Majestate, alături de Spanii două puteri de care nu se poate, orice s-ar spune, face abstracție: Regatul ce lor Două Sicilii și acela al Portugaliei. Vai nouă! Au trecut tim purile în care Spaniile puteau viețui într-o superbă izo lare... Suntem nevoiți a face curte străinătății! Cel puțin să nu lăsăm să se întrevadă durerea pe care ne-o pricinuiește lucrul acesta! Existau altădată numai două ieșiri din impas pentru a face față durerii unui prinț repudiat: mânăstirea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
miriștea înierbată, glandele mamare, având conformația și dimensiunea unor rădăcini de copac prezentate în basorelief, lucrau de zor la fabricarea și transportul lichidului alb spre rezervorul impozant și primitor, situat între pulpele generoase și impresionante din partea dindărăt a acestor creaturi superbe; iar ugerele se făceau doldora asemenea unor clopote suspendate, care, în loc să propage sunete spre imensitatea bolții cerești, țârcâiau, deasupra miriștii cu liane târâtoare, jeturi de lapte cald. De dimineață până seara, sute de vaci încântătoare aduse direct din Țara Cantoanelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lucra pământul, ele îl ajutau, constituind baza existenței sale materiale, sursa vieții. Și-apoi mai era și doza de mândrie pe deplin justificată și îndreptățită când el, proprietarul, se plimba prin sat cu căruța trasă de doi cai îngrijiți, strălucitori, superbi de-ți luau ochii și rămâneai, așa, uitându-te în urma lor de-a lungul uliței cu inima zvâcnindu-ți de plăcere. Ori când ieșeau din bătătura lui două vaci mari, grase, bine țesălate, frumoase, cu ugerele grele, alături de doi viței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
supraviețuiești lejer o săptămână. Plus deliciile acestei munci de sclav. Imaginea lacului liniștit, plin de stelele reclamelor de lux, în timpul pauzei de masă de la ora trei dimineața. Lume multă, bogată, fericită (cel puțin așa pare la o primă vedere), femei superbe care beau șampanie franțuzească le pot vedea fugar surâsul senzual și spatele decoltat prin ferestruica prin care mi se livrează farfuriile murdare. La sfârșit, duminică dimineață spre prânz, patronul, un italian care a făcut avere în Caraibe, servește întregii echipe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
iau iarăși de la capăt. Educația voinței, pe undeva... Orient versus Occident (text găsit în ziarul Le Monde, ediția din 26 martie 1999, traducere rapidă): "Michel Foucault introduce, în prima ediție din Histoire de la folie à l'âge classique, acest text superb pe care îl va suprima însă din edițiile următoare: în universalitatea ratio occidentali, exista acest precedent a ceea ce este Orientul; Orientul închipuit ca o origine, ca o sursă de unde iau naștere nostalgii și promisuni de întoarcere, Orientul care se oferă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
clar că mai are câteva ore de pierdut în Geneva inundată de soare înainte de a se urca în avionul ce urmează să-l ducă înapoi în țara și în viața sa de birouri și zgârie-nori. Este însoțit de două tinere superbe, elvețience, fete de firmă, aflate în vizibil exercițiu de admirație. Comandă kir royal poate una din cele mai rafinate băuturi lejere, un amestec de sirop de cassis și de șampanie frapată, plus un zeste de citron (un grăunte de coajă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
neîncrezătoare. Mă îndeamnă să las baltă cartea și să încep și eu "cu ziarele, în trei luni garantat îți cumperi mașină". Dar le coup de théâtre survine când un mulatru atletic (pe care l-am remarcat anterior în magazin datorită superbei blonde care-l însoțea) ascultă conversația noastră despre reușita automobilistică și ne întreabă cu un accent cântat, delicios: "Sounteți roumani? Si mamica mia este roumanca de Bucarest". Tăcere, zâmbete politicoase din direcția mea și a conaționalei din Timișoara. Gentil, franco-românul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
se va face dreptate și că averea kolhozului unde lucra nu va fi înstrăinată; un bătrân cocoșat cărând cu el o căldare cu apă și care intră fără să vrea în filmările unei agenții de publicitate, acolo unde niște rusoaice superbe pozau semi-dezbrăcate, acoperite doar de blănuri opulente, în fața unei case în ruină, foarte pitorească dealfel, unde se nimerise să locuiască acest bătrân. El spune apoi cu o voce mândră, cu ultimele urme de demnitate: "Eu sunt Rusia"... Celebrul circ elvețian
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
îmi atrage atenția un anunț de bursă. Nu știu ce mare fundație medicală îi incuraja pe tinerii medici să-și dea doctoratul în științe umane, având însă subiecte legate de istoria medicinei sau de medicină, tout court. Ce frumos, mi-am spus, superb efort de ecumenism intelectual și de universalitate a cunoașterii academice, ceva care s-a cam pierdut în zilele noastre. Am încremenit când am văzut valoarea bursei propusă tinerilor talente medico-umaniste: 6000 de franci elvețieni pe lună, timp de trei ani
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]