6,881 matches
-
continui jocul, respectându-i regulile, normele, cu cea mai scrupuloasă conștiință normativă, cu un viu sentiment al datoriei, al supunerii față de legea care m-a creat - jocul bine jucat este izvorul conștiinței morale -, în vreme ce continui jocul, e ca și cum o muzică tăcută mi-ar legăna meditațiile despre istoria pe care o trăiesc și o fac. A tăia cărțile este oarecum asemănător, în alt plan, cu a vedea valurile mării spărgându-se pe nisipul plajei. Și ambele lucruri ne vorbesc despre natura din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu o să ți-o iert niciodată. Sunt sigur, am spus și am încercat să o iau în brațe. Dar ea a făcut un pas în spate. —Spune-mi, te rog. Ești sau nu ești? Glasul ei a tulburat liniștea străzii tăcute și mărginite de copaci. Am încercat să merg mai departe, dar parcă prinsese rădăcini acolo. —Spune-mi adevărul, Peter. Tot ce puteam să îi spun era adevărul meu. O iubeam, dar îmi iubeam mai mult pielea. Data viitoare când vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
gât și de încheieturile mâinilor. Văd sclipirea neagră și uleioasă a puștilor gardienilor în soare. Aud strigătele de îndurare, cerșind iertarea, o intervenție salvatoare. Nu are importanță ce au scris ziarele - că părinții au mers la moarte cu o demnitate tăcută. Ce știu ziarele despre astfel de lucruri? Acei doi băieței vor auzi strigătele părinților lor pentru tot restul vieții. De asta îi învinovățesc pe Julius și pe Ethel Rosenberg. Ar fi putut să oprească execuția în orice moment. O linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
părea. Sau în ultimele două săptămâni. Nu atunci l-ai văzut prima dată pe doctor? Deci ajunsesem iar la subiectul acesta. Nu am vrut să îți faci griji. De asta nu ți-am spus că am fost la doctor. Rămase tăcută. — Vrei să spui că ești dezamăgită? Că nu mi-ai spus? — Că nu mi-am șters numărul? — Nici nu am vrut să îl ștergi, în primul rând. M-am uitat la ea. Stătea la marginea cealaltă a scaunului din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Nu contează că oricum aveau mai puțini și că renunțaseră proporțional la mai mulți decât orice altă țară. În Germania, iubitorii de teatru și-au exprimat șocul și groaza. Dacă ar fi știut ce se petrecea, n-ar fi rămas tăcuți. O femeie a fost atât de afectată de situația Annei încât a insistat că măcar micuța evreică, cel puțin, ar fi trebuit lăsată în viață. Alții se regăseau în situațiile grele prezentate pe scenă. Și ei suferiseră sub conducerea Führerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și-a făcut un plan ca ăsta, dar eu mi-am făcut. Deci nu ai de ce să te temi. De ce să mă tem? —De orice. Luă de jos o bancnotă de o sută de dolari și se uită la ea tăcută. — Vrei să mă ajuți să îi număr? Își lăsă capul în jos. Am luat-o ca pe o încuviințare. —Hai. Eu îi număr și tu scrii cifrele. Se sprijini de umărul meu. I-am pus creionul în mână. —Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
se întâmpla să aibă părul roșu sau pe copii care se întâmpla să fie gemeni. Plângeam pentru un paradis pe care am încercat să îl recreez pentru soția mea, pentru copiii mei, pentru mine și pentru nereușita mea. În timp ce lacrimile tăcute făceau loc suspinelor și oamenii se întorceau să se uite, pentru că asta era mai mult decât ceea ce erau obișnuiți să vadă, am plâns pentru a doua moarte a părinților mei, cea pe care o cauzasem prin tăcere. Este amuzant felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Într-o stare de fericire pură. În toată această perioadă nu vedea nici o contradicție În faptul că tânjea după Elya și se culca cu Liat, dar aproape că nu o observa pe a treia, care prefera de obicei să rămână tăcută. Cu toate că ea a fost cea care i-a bandajat piciorul când s-a tăiat Într-un ciob, fiindcă umbla desculț. Cele trei fete și femeile care le precedaseră În viața lui, inclusiv mama sa, care murise când el avea zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vreo cincisprezece ani, satisfăcându-și poftele cu o capră. Altă dată zăriră două bătrâne foarte pioase, În haine negre, de văduve, cu cruci mari de lemn pe piept, așezate la amiază pe un pietroi mare din mijlocul câmpiei, nemișcate și tăcute, cu degetele Împreunate. Într-o noapte auziră muzică venind dintr-o ruină părăsită. Iar altă dată trecu pe drum, prin fața lor, un bătrân sfrijit, cântând din mers la un acordeon spart, care nu scotea nici un sunet. În dimineața următoare căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
elegiac, puse capul pe umărul ei, dar Îi scoase ochelarii, fiindcă se rușina de trupurile lor goale, de membrul său moleșit, voia doar să se cuibărească la pieptul ei, să nu vadă nimic și să nu fie văzut. Apropiați și tăcuți, culcați pe covor, ascultau vântul care șuiera afară, ploaia bătând În geamuri și gâlgâitul apei În burlan, amândoi tandri și satisfăcuți de parcă ar fi făcut dragoste și și-ar fi oferit unul altuia clipe de maximă plăcere. Deodată Fima găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pasiunea, bucuria, generozitatea, totul se pierde treptat. Așa cum se domolește vântul printre munți, la fel se Întâmplă și cu sufletul. E adevărat, chiar și durerea scade cu timpul, dar odată cu durerea scad și alte semne ale vieții. Emoțiile primare, simple, tăcute, care uimesc și vrăjesc orice copil, spre exemplu schimbarea anotimpurilor, trecerea unei pisici prin curte, răsucirea ușii În balamale, ciclul vital al plantelor, coacerea fructelor, foșnetul pinilor, un șir de furnici pe terasă, jocul luminii prin văi și munți, paloarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
trupului său greoi Înfățișarea unui contrabas. Obrajii Îi erau străbătuți de o rețea deasă, nesănătoasă de vase de sânge albăstrui, roșcate și rozalii, aflate atât de aproape de suprafața pielii, Încât i se putea lua pulsul după zvâcniturile lor. Suplu și tăcut, cu pași catifelați ca ai unei pisici călcând pe o tablă fierbinte, sosi și doctorul Eitan. Mesteca gumă, mișcându-și alene fălcile, cu gura Închisă, cu buzele subțiri strânse. Wahrhaftig spuse: —A fost un Schnitz foarte bizar. Bine că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Nu băga de seamă frigul cumplit care Îl pătrundea prin palton până la oase, nici umezeala șepcii ponosite de pe cap, nici puținii trecători pe care Îi Întâlnea, toți mergând cu pași rapizi, unii dintre ei privind cu neîncredere această siluetă ciudată, tăcută, pășind greoi, aparent cufundată Într-o discuție aprinsă cu propria sa persoană, Însoțită de gesturi și sunete gâtuite. Foarte rău făcuse că uitase să-și ia precauțiile necesare azi-dimineață. Dacă o lăsase pe Annette Tadmor Însărcinată? Va trebui iar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Se va simți și el puțin eliberat. În ceea ce-o privește pe Yael, era greu de prevăzut cum va reacționa ea. Poate va accepta acest aranjament cu o ridicare indiferentă din umeri. Poate că va izbucni Într-un râs tăcut, cum obișnuia să râdă uneori fără să scoată un sunet. Sau poate că va pleca și se va Întoarce la Pasadena, lăsându-ni-l pe Dimi mie și lui Ted. Ultima posibilitate scăldă mintea lui Fima Într-o lumină celestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nu m-ar fi ajuns niciodată, într-un spațiu mult mai îndepărtat și mai închis pentru ei decât cercetările mele preistorice. Însă, din acea după-amiază de duminică, fratele meu n-a mai fost cel pe care îl cunoscusem, un băiat tăcut, închis în el, care simțea uneori o atracție bizară pentru probe excentrice de curaj. Se întoarse răvășit de la Elektrokonzern. Cravata îi atârna strâmb sub gulerul descheiat, părul îi era înfoiat în creștet, iar în spate avea un fel de „codiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
urma să-și ia lucrurile, iar eu nu suportam ideea de a fi de față. Maria plecase imediat de la serviciu ca să se întâlnească cu mine când a auzit ce disperată eram, deși era doar mijlocul dimineții. Maria era neobișnuit de tăcută. Deodată, am auzit un zgomot ciudat în urma noastră și m-am uitat panicată în jur, gândindu-mă că urma să fim acostate de un pervers care respira greu. Maria era perversul care respira greu, chinuindu-se să meargă pe niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Lynn să se întindă pe o canapea să doarmă puțin. Eu a trebuit să mă mulțumesc cu un scaun de plastic rigid care mi se lipea de brațe. Nu cred să fi dormit vreun pic, dar erau momente în întunericul tăcut când mi se părea că revin de undeva, nu chiar din vis, ci dintr-un loc nedefinit, liniștit. Programul de dimineață a început devreme, cu micul dejun și medicamente și ace perindându-se din zori. Harry se trezise de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
îmbunând-o, înainte de a se înălța, cu dulci făgăduieli, ca să i se întipărească pe chip surâsul îngeresc, pe care moartea nu i l-a putut risipi cu răsuflul ei înghețat. Anul de doliu în odaia Laurei a fost negru și tăcut. Madam Fișic dormita, înghesuită pe scaunul ei de bucătărie. Ședea lângă spirtelnița din sălița antreului, unde îmi fierbea cafeaua turcească, pe care o sorbeam fericit, deși fata tinichigiului mi-a șoptit ocrotitoare, că mi se fac farmece cu buruieni, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în goliciunea lui armonioasă. Felul degajat în care se sprijinea cu antebrațul stâng de trunchiul retezat al unui arbore bătrân în luminișul pădurii, făcea din el o ființă vie, agățată de viață cu toate legile și credințele ei. Egon mergea tăcut, alături de mine, legănându-și basmaua umplută cu ciuperci. Soarele apunea, aprinzând pe coama unui munte solitar, o grămadă imensă de jeratic, când ne-am oprit o clipă pe țărmul lacului negru, în care se reflecta integral, un munte semeț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu sălbatic dor de ducă. Câteva zile mai târziu, ne-am despărțit. La gară, în fața vagonului cu care Bianca și Maria se înapoiau spre Triest, mă uitam neconsolat la amândouă, fără să le pot deosebi, așa cum ele salutau de plecare, tăcute și triste, asemenea celor două lacrimi ce mi s-au rostogolit pe obraji. De-a lungul șinelor rămase goale, soarele își scăpăra argintul. „Prietenul” meu - scriitorul acela care întinde pelteaua ideii literare pe câte-o sută de pagini, juisând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
aș pierde, privindu-ți ochii verzi cu genele plecate de greutatea viselor, sau, ca de tigru, alteori, atunci când mă sperii cu ei. Sunt chiar momente în care vreau să mă pierd de dragul dumitale... Astfel a vorbit Mariana. „Plecai de lângă dânsa tăcut, îndreptându-mă spre florărie”, - vorbi de astă dată discursiv, Ferdinand Sinidis. De acolo i-am trimis o jerbă de chiparoase. Țineam să primească florile pe care le prefer, și doream să se clatine amețită de violenta lor aromă. Era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și barjele care Încrețesc apele cafenii ale râului. Este o priveliște care i-a plăcut Întotdeauna și pe care pare să o găsească alinătoare, de aceea mutatul la fereastră intră În rutina zilnică. Se uită pe geam ceas după ceas, tăcut și aparent mulțumit, cu Burgess stând liniștit alături, oferindu-i din când În când zeamă de orz cu lămâie sau dându-i să mănânce supă dintr-un castron. — Ca o soră de la spital, Îi raportează Minnie lui Joan Anderson. Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
era pe cale de a fi publicat, iar el Îi lăsase o ciornă spre lectură, Într-una din seri, Înainte de a se despărți. Când se Întâlniră a doua zi, conform Înțelegerii, pentru a merge la plimbare În grădinile Boboli, o găsi tăcută, aproape tristă. Se gândi că poate era din cauza copacilor și arbuștilor cam sumbri ai grădinii, că dispunerea lor excesiv de geometrică avea acest efect, pe care Îl mai observase și la alți vizitatori, până se așezară pe o bancă din capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
știa care era protocolul În astfel de ocazii sau la ce fel de reacție trebuie să se aștepte din partea acestui public restrâns. Părură să savureze primul act, zâmbind și chiar râzând tare pe alocuri, dar, pe măsură ce piesa se desfășura, rămaseră tăcuți. Textul, desigur, devenea din ce În ce mai sumbru, și fără Îndoială acesta era motivul tăcerii. Când Încheie, epuizat și răgușit de efort, se auziră aplauze răzlețe, Însoțite de zâmbete politicoase și mulțumiri murmurate din partea actorilor, care Însă săriră de pe scaune și dispărură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
romane, ceea ce nu e deloc o métier pentru el. — Căsătoria nu presupune neapărat să ai copii, spuse Fenimore, lăsând jos furculița și cuțitul. Aparatul auditiv stătea lângă farfurie, ca un tacâm special, dar nu avusese nevoie de el În sufrageria tăcută, Înaltă. — Nu, dar aceasta este consecința de obicei - și scopul principal, dacă este să dăm crezare cărții de rugăciuni, spuse Henry, forțându-se din nou să zâmbească. Făcu un calcul rapid: Fenimore trebuie să fi trecut de cincizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]