6,235 matches
-
De asemenea, contrar unui mit ce s-a născut despre această acțiune, formația nu fusese adoptată pentru că trupele ar fi fost neexperimentate. Pentru a susține atacul de infanterie, Marea Baterie, cât și piesele divizionare au înaintat spre inamic, intensificându-și tirul iar pe flancurile marelui careu s-a dispus divizia de cavalerie ușoară a lui Sahuc din cadrul „Armatei din Italia”, alături de cavaleria Gărzii, pe dreapta, iar pe stânga divizia de cavalerie grea a lui Nansouty. Spre amiază, MacDonald și marele careu
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
lor la acțiune, intrând în contact cu inamicul de pe linia dintre Aderklaa și Süssenbrunn, în dreapta lui MacDonald. Austriecii se aflau însă în plină repliere și tot ce au putut face bavarezii a fost să schimbe focuri de artilerie și sporadic tiruri de muschetă. În timpul acestei acțiuni, generalul bavarez De Wrede a fost rănit ușor de un glonte, ceea ce l-a făcut pe acesta să îl roage pe MacDonald să îi spună Împăratului că moare pentru el și că își recomandă soția
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
mai putea fi oprită. Fără a mai aștepta deci ordinele Împăratului, bravul Oudinot s-a pus în fruntea trupelor, cu sabia în mână, conducându-le înspre creasta platoului, unde era eșalonat Corpul II austriac al lui Hohenzollern, cu care schimbase tiruri de artilerie toată dimineața. Într-o primă fază, Hohenzollern a rezistat pe poziții și austriecii i-au întâmpinat pe francezi cu un intens tir de muschetă și de artilerie. Cu toate acestea, comandantul austriac a realizat că nu poate rămâne
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
-le înspre creasta platoului, unde era eșalonat Corpul II austriac al lui Hohenzollern, cu care schimbase tiruri de artilerie toată dimineața. Într-o primă fază, Hohenzollern a rezistat pe poziții și austriecii i-au întâmpinat pe francezi cu un intens tir de muschetă și de artilerie. Cu toate acestea, comandantul austriac a realizat că nu poate rămâne pe poziții, deoarece, în stânga sa, Rosenberg era în plină retragere în fața lui Davout, care l-ar fi lovit curând în flanc în timp ce Oudinot îl
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
lui Andrei, un fost deținut român într-un lagăr nazist din timpul celui de-al Doilea Război Mondial care fusese transformat în „sac de antrenament” viu al ofițerului german Adolf Gebauer. Devenit după câțiva zeci de ani șofer internațional de TIR, el ajunge la Berlin și își reîntâlnește torționarul boxând într-un bâlci. Dorind să-și ia revanșa, Andrei se luptă în ring pe viață și pe moarte cu fostul ofițer nazist, iar acesta din urmă moare în ring. În perioada
Ringul () [Corola-website/Science/312637_a_313966]
-
a depus mărturie în procesul prin care Adolf Gebauer a fost judecat în lipsă pentru crime împotriva umanității. După mai mulți ani de la acele evenimente, Andrei și Tom (trecuți acum de 50 de ani) lucrează ca șoferi internaționali pe un TIR marca Iveco aparținând întreprinderii românești Contrans. Ei conduc spre Berlin, timp în care Andrei (interpretat de Sergiu Nicolaescu) își aduce aminte de perioada petrecută în lagăr, de coșmarurile căreia încă nu reușise să scape. Pe drum ei o iau pe
Ringul () [Corola-website/Science/312637_a_313966]
-
și moare în urma unei comoții cerebrale. Andrei îi repetă lui Tom că nu a vrut să-l omoare pe Golem, ci a vrut doar să aibe un meci adevărat cu Gebauer. Finalul filmului îi prezintă pe Tom și Andrei conducând TIR-ul înapoi spre România, însoțiți de Karin. Cineastul Ioan Grigorescu scrisese mai demult o nuvelă intitulată "„”". Ea a fost adaptată pentru teatru radiofonic sub titlul "Ringul în ring" de către regizorul Dan Nasta. Această adaptare a câștigat Premiul RAI în 1968
Ringul () [Corola-website/Science/312637_a_313966]
-
cu realitatea socialistă. Filmările în RFG și Berlin Vest au fost realizate în colaborare cu Cine TV Berlin, acest lucru fiind menționat pe genericul de final. Filmul conține două paliere spațio-temporale - trecut (perioada din lagăr) și prezent (traseul parcurs cu TIR-ul și meciul de box între bătrânul Tudor Andrei și Golem). Nicolaescu a folosit în prezentarea secvențelor tehnica "plan-contraplan" și procedeul de proiectare a imaginilor "au ralenti" (cu încetinitorul). Regizor secund a fost Nicu Gheorghe. Cei patru boxeri din film
Ringul () [Corola-website/Science/312637_a_313966]
-
Ciucă) pentru a fi alături de fratele ei, sau Eleonora Maria Cerchez (Adina Popescu), fiica colonelului Mihail Cristodulo Cerchez (Mircea Albulescu), care a devenit soră medicală. Oastea românească este concentrată de-a lungul Dunării, mulțumindu-se la început doar să riposteze tirurilor turcești de artilerie de la Vidin. În urma unei încăierări între soldații olteni și dorobanții moldoveni pe motiv că cei din urmă au fost porecliți „curcani” (din cauza penelor de pe căciuli), iar sergentului Țurcanu i s-a zis „Peneș”, generalul Alexandru Cernat (Amza
Pentru patrie (film) () [Corola-website/Science/312636_a_313965]
-
Alexandru Anghelescu (Alexandru Dobrescu), comandantul Diviziei 4 Infanterie, se oferă să conducă un atac împotriva redutei Grivița, deși generalul Cernat s-a opus. La 7 octombrie 1877, are loc un atac românesc la Grivița, dar, fără a fi susținut de tirurile de artilerie, se transformă într-un prăpăd. Mor 25 de ofițeri și peste 1200 de soldați. Domnitorul dispune eliberarea din funcție a generalului Anghelescu și a lt. col. Sergiu Voinescu (Dem Niculescu), șeful de stat-major al diviziei. La 21 octombrie, în timpul
Pentru patrie (film) () [Corola-website/Science/312636_a_313965]
-
deseori erau dotați la rândul lor cu puști sau muschete. Termenul francez generic pentru aceste unități este „chasseur" (vânător) iar cel german este „jaeger”. Existau de asemenea, în armata franceză unități denumite „voltigeurs”, soldați de mică înălțime dar antrenați pentru tir, care deci puteau lupta ca franctirori. Cavaleria era folosită datorită capacității sale de a „lua” o poziție și grație forței de impact impresionante pe care o au călăreții în galop, aceștia putând produce breșe în liniile inamice (acțiuni de șoc
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
Soldații vor avea o dispunere largă, tip „tablă de șah”, profitând de orice avantaje oferite de relief sau de clădiri. Acest lucru le scădea puterea de foc, infanteria fiind răspândită pe o suprafață foarte mare, dar scăea și vulnerabilitatea față de tirul inamic. Dacă însă linia „de trăgători” era supusă unei șarje de infanterie și mai ales de cavalerie, batalionul respectiv suferea pierderi foarte grele. Această formație a fost adusă la perfecțiune de francezi, celelalte Mari Puteri nereușind niciodată să stăpânească cu
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
de pod sovietic a fost menținut, iar ultimii apărători germani a primit ordinul de retragere de pe pozițiile de la Lilienbach spre o nouă linie de apărare aflată mai la sud. În timpul retragerii lor, trupele SS s-au aflat tot timpul sub tirul artileriei sovietice, iar infanteria sovietică i-a urmărit îndeaproape. Timp de aproape o săptămână, pe linia frontului s-a așternut o acalmie relativă. Pe 22 martie, sovieticii au lansat un nou atac. După un baraj de artilerie puternic, 150 de
Bătălia pentru capul de pod de la Narva () [Corola-website/Science/312032_a_313361]
-
1941 a fost promovat la gradul de armurier senior ceea ce a făcut ca Dragunov să dobândească experiență atât asupra armelor ruse automate cât și asupra armelor capturate de la inamici. Dragunov nu pierdea nici o ocazie de a-și arăta entuziasmul pentru tir și pentru competiții de trageri unde chiar a realizat scoruri ridicate. După război s-a întors la Izhevsk, la Biroul pentru designul armelor, pentru a-și termina cursurile. Din nou și-a îndreptat atenția către modernizarea puștii cu trei gloanțe
Evgheni Dragunov () [Corola-website/Science/312250_a_313579]
-
MTs-50, МTsV-50, Zenith, Strela (Sageata), Taiga, CM, Biathlon-7-2, Biathlon-7-3, Biathlon-7-4, câștigătoare a medaliilor de aur la diverse campionate olimpice. În anul 1958 a acceptat provocare pentru crearea unei puști semiautomate. Armă care trebuia să îndeplinească mai multe cerințe pe lângă acuratețea tirului și distanța de tragere, arma trebuia să fie ușoară, compactă și capabilă să execute foc semiautomat. Așa armă cu lunetă a fost creată și dezvoltată în Rusia în anul 1930. Alte astfel de încercări de producere de așa arme au
Evgheni Dragunov () [Corola-website/Science/312250_a_313579]
-
cont și de operarea armei ținându-se cont de factori externi: praf, temperatură, umiditate și frig. Un alt factor despre care trebuia ținut cont era și faptul că trebuie redusă presiunea în compartimentul de reîncărcare pentru optimizarea reîncărcării și acuratețea tirului. Primul prototip al puștii cu lunetă SVD (Snayperskaya Vintovka Dragunova) a fost realizat în 1959. Pușca SVD a intrat în competiție cu AK-47 a lui Mihail Kalașnikov. În paralel cu echipa lui Dragunov au lucrat și alte echipe conduse de
Evgheni Dragunov () [Corola-website/Science/312250_a_313579]
-
comandant suprem al Comandamentului Orientului Mijlociu. Iranul și Irakul au fost transferate în cadrul unui nou Comandament al Persiei și Irakului, iar funcția de comandant a fost oferită lui Auchinleck, care a refuzat însă postul. Generalul Gott a fost ucis de tirul avioanelor germane de vânătoare în timpul zborului pentru preluarea noului său post de comandă. În locul lui a fost numit generalul-locotenent Bernard Montgomery. O a doua încercare a lui Rommel de ocolire sau străpungerii pozițiilor Aliaților a fost respinsă în august în timpul
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
primit ordin să pătrundă în strâmtoare. Conform unei relatări a statului major otoman, la 2:00 p.m. „toate firele de telefon au fost tăiate, toate comunicațiile cu cetățile au fost întrerupte, unele dintre tunuri fuseseră scoase din luptă ... în consecință tirul de artilerie al defensivei a slăbit considerabil”. Vasul francez "Bouvet" a fost scufundat de o mină, făcându-l să se răstoarne cu tot echipajul de 600 de oameni la bord. Deminatoarele manevrate de civili, sub tirul constant al proiectilelor otomane
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
din luptă ... în consecință tirul de artilerie al defensivei a slăbit considerabil”. Vasul francez "Bouvet" a fost scufundat de o mină, făcându-l să se răstoarne cu tot echipajul de 600 de oameni la bord. Deminatoarele manevrate de civili, sub tirul constant al proiectilelor otomane, s-au retras, lăsând minele în mare parte intacte. HMS "Irresistible" și HMS "Inflexible" au fost grav avariate de mine, deși a existat confuzie în timpul luptei pe tema cauzei avariilor—unii au presupus că au provenit
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
mic de plaje disponibile pentru debarcare, precum și de grave dificultăți logistice. Pe măsură ce campania înainta, trupele MEF aveau să fie susținute de circa 2000 de muncitori civili din Corpurile de Muncă Egiptean și Maltez. Cum nu fusese prevăzută o debarcare sub tir inamic, forța nu era pregătită pentru o asemena întreprindere. Diviziile britanice și franceze li s-au alăturat ulterior australienilor în Egipt, și în următoarea lună Hamilton și-a pregătit planul, alegând să-și concentreze forța asupra părții sudice a peninsulei
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
de recunoaștere, deși acestea aveau în cele din urmă să se dovedească insuficiente pentru a îndeplini necesitățile de informații ale Aliaților și să compenseze lipsa de hărți adecvate. După debarcări, avioanele aliate au efectuat operațiuni de recunoaștere fotografică, au asistat tirul naval, au raportat mișcările de trupe ale otomanilor și au efectuat câteva bombardamente ofensive. Submarinul australian HMAS "AE2" sub comanda locotenent-comandorului Henry Stoker a reusit să pătrundă în strâmtoare în noaptea de 24-25 aprilie. În timp ce armata începuse să debarce soldați
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
zilei de 27 aprilie 1915, cele 12 batalioane din Divizia 19 a lui Mustafa Kemal, întărite cu șase batalioane din Divizia 5, au lansat un atac pentru a împinge cele șase brigăzi Aliate de la Anzac înapoi pe plajă. Cu susținerea tirului naval, Aliații le-au ținut piept otomanilor toată noaptea. A doua zi, britanicii, cu susținerea trupelor franceze, care fuseseră transportate spre nord peste Dardanele de la Kum Kale pe țărmul asiatic până la dreapta liniei de lângă plaja „S” la Golful Morto, au
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
și „Pinul Singuratic”. În după-amiaza următoare, în timp ce de la Constantinopol erau trimise opt batalioane de rezervă, trupele otomane au lansat puternice contraatacuri la Helles și Anzac. Deși au penetrat pentru scurt timp în sectorul francez, atacurile au fost respinse prin masarea tirului de mitralieră aliat, care a produs multe victime în rândul atacatorilor. În noaptea următoare, comandantul ANZAC, general-locotenent William Birdwood, a ordonat Diviziei Neozeelandeze și Australiene condusă de general-maior Alexander Godley, să atace de pe „Culmea lui Russell” și din „Postul lui
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Quinn” către „Baby 700”. La atac au luat parte Brigada 4 Infanterie Australiană a colonelului John Monash, Brigada Infanterie Neozeelandeză și pușcași marini din Batalionul Chatham. Trupele au înaintat pe o distanță scurtă pe timpul nopții, sub un baraj combinat de tir naval și de artilerie, dar pe întuneric s-au despărțit după ce au întâmpinat foc puternic din flancul lor stâng expus, și au fost obligați să se retragă, pierzând circa 1000 de oameni. Pe mare, la 30 aprilie, "AE2" a început
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
erau separate prin ravene adânci și întărite de forțele otomane. În timp ce atacatorii ajungeau la întăriturile otomane, unitățile Aliaților s-au separat în încercarea de a flanca punctele cele mai puternice ale otomanilor și s-au găsit pe teren necunoscut. Sub tir greu de artilerie și apoi de mitralieră, venit din avanposturile otomane, ei au rămas ascunși și față de avioanele britanice de recunoaștere, iar înaintarea s-a oprit; a doua zi, ea a fost reluată cu întăriri. Atacul continuat și în ziua
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]