7,762 matches
-
SÎnt notate detalii concrete, temporale, situaționale, circumstaniale, faptice. Datele sînt brute, prezentate la rece, autorul este un simplu și scrupulos observator. Notează doar prin calificative realiste, prin cuvinte care nu sînt Încărcate de sarcini emoționale. Nu-și permite să-și trădeze umorile. Și o face cu brio. Care să fie Însă motivația unui stil atît de auster și de arid? Ce comunică el de fapt? Referindu se la Defoe, Vera Călin ne spune că el „socotește faptele investite cu o forță
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a condiției ironistului, condiție ce obligă la disimulare și reticență studiată.” Și În cazul lui Defoe, și În cel al haiku-ului, este vorba de o concizie, de o exprimare eliptică, de lipsa modulațiilor afective, de evitarea inflexiunilor care să trădeze emoția, de suspiciunea față de literaturizare. Cu un termen englezesc, de understatement - hipoafirmație. Și e greu de stabilit diferența dintre autorul versat, care Își calculează efectele uzînd de procedee Îndelung experimentate recomandate de coduri retorice și cel care descoperă posibilități neîncercate
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cu totul În spatele unui trunchi de copac. Expresia hipomimă a veveriței, ca și Întreaga ei postură, sînt acelea ale unui chip și ale unui trup Împietrit În candoare - mut, nemișcat, imperturbabil și inexpresiv. Un sfinx care nu vrea să-și trădeze În niciun fel nici intențiile și nici umorile. Și afișează morga monumentală a unei statui. Un dandy ar invidia-o pentru impasibilitatea ei. Buster Keaton ar fi putut lua lecții de placiditate de la ea. Fiecare oprire este parcă o poză
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
multe ori statul a fost privit ca un instrument al clasei conducătoare, cu toate că era considerat în măsură să dobândească un anumit nivel de independență față de clasa conducătoare, în împrejurări politice neobișnuite. Scrierile politice ale lui Marx și ale lui Engels trădau o subtilitate din ce în ce mai mare, însă afirmațiile principale ale poziției lor teoretice continuau să privilegieze clasa și producția, să privească puterea economică drept forma dominantă de putere și să considere proiectul revoluționar ca tratând în mod fundamental promovarea tranziției de la capitalism
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
devenire au adoptat politici de securitate națională internă și externă foarte diferite, Katzenstein subliniază importanța normelor sociale și legale naționale, constitutive și cu rol de reglementare instituționalizate. El conchide că: "În Germania, întărirea puterii statului prin schimbări ale normelor legale trădează o teamă adânc înrădăcinată că terorismul amenință nucleul dur al statului. Prin urmare, eradicând terorismul și minimizând protestele violente se depășește spectrul unei stări naturale "hobbesiene"... În Japonia, pe de altă parte, interacțiunea intimă dintre normele sociale și legale dezvăluie
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
-l facă cunoscut pe al său. Tânărul de două zeci și trei de ani își afirmă imperativ principiile și își asumă, în virtutea unei superiorități intelectuale autorecunoscute, rolul de tribun (magistru) în acest dialog scriptic. Discursul său este conceput polemic și trădează un autor a cărui pasiune pentru contra-argumentare pulsează în fiecare paragraf. El nu răspunde pur și simplu, ci, mai întâi, demontează minuțios discursul corespondentei sale, identificându-i punctele vulnerabile și folosindu-le drept pretext în propriul slalom argumentativ. În această
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cărui pasiune pentru contra-argumentare pulsează în fiecare paragraf. El nu răspunde pur și simplu, ci, mai întâi, demontează minuțios discursul corespondentei sale, identificându-i punctele vulnerabile și folosindu-le drept pretext în propriul slalom argumentativ. În această ipostază, scrisul arghezian trădează un spirit creator falocentric (cum altfel ar fi putut scrie poetul iubitei lui?), un intelect exhibat ostentativ, o natură orgolioasă, neconvențională și incomodă. Textul polemic arghezian, privit la toate nivelurile producerii sale (de la intenție și concepție, până la materialitatea sa grafică
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
simplificată până la elipsa verbului. Această tendință parcimonioasă a scriiturii, deseori semnalată de exegeză, poate fi considerată, pe drept cuvânt, marcă a stilului polemic arghezian. Când însă desenează arabescuri ideatice, paragraful se dilată până la prolixitate, etalând un narcisism al expunerii ce trădează intenția de a se singulariza și de a domina schimbul de idei. În planul argumentativ, avem de-a face cu argumente punctuale (uneori chiar numerotate, pentru a facilita coerența ideatică), aserțiuni categorice cu verbe verdictive și comportative (J.L. Austin), enunțuri
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în consecință, falsul. În esență, observația lui Marin Mincu vizează criza identitară a unui eu poetic vulnerabil în această postură. Mai mult, criticul insinuează că revolta lirică argheziană, lipsită de o reală profunzime și spontaneitate, ar avea un temei laic, trădând "statutul de răspopit al actantului poetic"121. Fără să răstoarne datele problemei, acest unghi de receptare nu pune în discuție negația în sine, ci premisele ei, precum și veridicitatea trăirii poetice. În ceea ce ne privește, distingem negația polemică din proza publicistică
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o parte, și disciplina muncii, a travaliului autoimpus ca standard etic, susceptibil de a organiza (cu sensul lui Bahtin de a "întrupa") în text eul liric, pe de altă parte, sunt inseparabile. E uimitor, la Arghezi, proteismul afectiv care nu trădează, nicidecum, labilitate emoțională, ci, o foarte limpede ierarhizare valorică, consolidată pe fundamentul empiric al unei morale personalizate. Din acest unghi, am risca o constatare: discursul ofensiv-agresiv, dincolo de exploatarea stilistică a limbajului plebeian și a imaginii violente, trădează natura unui spirit
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
afectiv care nu trădează, nicidecum, labilitate emoțională, ci, o foarte limpede ierarhizare valorică, consolidată pe fundamentul empiric al unei morale personalizate. Din acest unghi, am risca o constatare: discursul ofensiv-agresiv, dincolo de exploatarea stilistică a limbajului plebeian și a imaginii violente, trădează natura unui spirit inflexibil în raport cu tot ceea ce e incompatibil propriilor sale valorizări. Acest ultim aspect se impune a fi detaliat. Publicistica argheziană relevă cel mai bine distanța dintre polii inegali cantitativ, dar de aceeași intensitate emoțională, ai aceleiași axe: pe
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și să asigure o falcă pasivă. Ca să vorbim ca savanții lui Molière, ideea face să stagneze sângele la creier, paralizând violența brațului și accelerând, poate, numai velocitatea piciorului. A trânti un pumn, la supărare, în nasul unui semen, este a trăda enciclopedia și cultura. Un bărbat cultivat nu dă niciodată: el face cocoși de hârtie, lipsiți de facultatea de a provoca hemoragii, și-i aruncă în spațiu. Un bărbat cultivat și binecrescut nu lovește; vârându-și mâna între nasturii jiletcii, ca
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
va rămâne cal toată viața, pe când un om e un comedian vulgar, care imită zece specii într-o singură zi, fără să și-o găsească pe-a lui." Cameleonismul comportamental, ascuns în spatele unei imagini impecabile, este propriu "lichelei" care "se trădează într-o fărâmă de rânjet, într-un ciob al căutăturii, în surceaua unui act". Moralistul atacă implicit convenționalismul social care încurajează falsitatea în relațiile interumane, iar critica sa ia forma unui autodenunț: " Fiecare din noi ducem la pălărie o mână
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
admonestarea ("prin care enunțiatorul se bazează pe un anume defect al adversarului pentru a-l critica"), epiplexis, sau acuzația interogativă, categoria sau acuzația afirmativă directă, proclesis (prin care polemistul "incită adversarul la violență verbală, în speranța de a-l vedea trădându-se prin cuvintele sale și de a pretinde remedierea "pe calea armelor"), abominațio, figură destinată să provoace enunțiatarului o aversiune extremă față de subiectul vizat, cataplexis, prin care enunțiatarul este amenințat cu pedeapsa, și ara ("repulsia se combină cu imprecația"). Perceput
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și muncitorilor, să părăsească bogățiile mincinoase de cari se bucurau până aci pe coaja pământului și să pornească cu totul sub pământ să caute aur și alte drăcii". Dimensiunea aluziv-ideologică e evidentă, însă, fiind "turnată" în forma alegoriei satirice, ea trădează, mai degrabă, intenția estetică, de transgresare ludică a realului, decât cea etic-punitivă. Totuși, formula ambiguizantă se comportă paradoxal: deconspiră, prin mistificare. Realitatea subiectivizată: inepția și ineficiența adversarilor politici, este sugerată prin înlănțuirea faptelor fictive în povestea neverosimilă a nebunului care
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
declarative", asertate). Primul apare direct implicat în enunț, iar al doilea pare să absenteze, însă se știe că el se află la "originea discursului". Astfel, acest din urmă Eu polemic se poate plasa în spatele unor construcții impersonale care, însă, îi trădează implicarea prin simpla prezentare peiorativă a faptelor. Odată povestirea încheiată, instanța auctorială preia cuvântul, re-explicitându-și poziția reală, nedisimulată, față de adversarul său: "La studiile noastre de expresie și de natură moartă, domnul Iorga adoptă procedeul Biletelor de papagal, de la care a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
universalie" a structurii generative profunde a publicisticii noastre. 273 Vezi Julien Benda, Trădarea cărturarilor, Humanitas, București, 1993, celebrul eseu polemic este îndreptat împotriva elitei culturale franceze de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, elită care și-a "trădat" menirea spirituală prin pactul "laic" cu politicul. 274 Tudor Arghezi, "Permis și nepermis", Scrieri 23, p. 70. 275 Alexandru George, Marele Alpha, 1970, p. 61. 276 Ion Caraion, "Prefață", la Tudor Arghezi, Versuri, Editura Cartea Românească, București, 1980, p. XVII
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
unghi mic față de fibra lemnului (MITCHELL 1959, 192). În ceea ce privește posibila utilizare a acestui grup de unelte și pentru îndeplinirea altor tipuri de activități, gradul relativ înalt de formalism care caracterizează utilajul litic, atât cioplit, cât și șlefuit, specific culturii Cucuteni, trădează existența unei politici de producere a uneltelor cu anticiparea utilizării acestora în anumite scopuri. Una din cauzele acestui comportament îl constituie creșterea eficienței uneltei prin maximizarea raportului dintre timpul și efortul necesare fabricării unei unelte și îndeplinirea unei activități specifice
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
se află într-un proces neîncetat de asimilare de funcții, atribute și prestigii, inițial străine lor (ELIADE 1992, 83-84). Îndrăznim astfel să afirmăm că diferitele forme de reprezentare a imaginii taurului stau mărturie unei continue „umanizări” a figurii acolitului masculin, trădând, totodată, și o multiplicare și diversificare a ritualurilor dedicate acestuia. Din acest punct se impune și discutarea evoluției încărcăturii simbolice a imaginii taurului. După cum am afirmat deja, la origine aceasta pare să fi fost legată de anumite practici magico religioase
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
îți telefonează. Nu vrei să-i spui nimic, pentru că n-ai nimic a-i spune. Dar vocea ta va vorbi pentru tine și-i va spune esențialul: sensul acestui nimic. N-ai codat nimic, dar te-ai comunicat. A se trăda înseamnă a transmite fără a spune, sau mesajul fără voie. Expresiv sau sugestiv sunt numele date în general efectului de sens intențional, când o conduită devine o informație sau un Trup devine întru totul Cuvânt. Un artist poate dori să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
calotipul era de uz limitat). Rasterul a permis reproducerea la scară mare, iar presa populară cotidiană a dat, după 1914, deplină forță de expansiune noului procedeu. Fotogravura degradează, dar nu denaturează originalul. Belinograma îl transportă la distanță fără a-l trăda. O statuie imprimată pe hârtie nu mai este deloc o statuie, un tablou nu mai este cu adevărat un tablou, dar o fotografie reprodusă rămâne ea însăși. Este așadar contrar adevărului material al lucrurilor să spui, precum Malraux, că artele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
filme TV de mare calitate (Jean Renoir și Rosselini au lucrat pentru televiziune, Santelli și Kassovits ar face onoare unor săli de cinema). Iar Godard, jurnalist în sufletul lui, ar fi putut foarte bine să înnobileze televiziunea fără s-o trădeze. Să precizăm așadar. Prin cinema, vom înțelege aici "filmul de autor", iar prin "televiziune", informația în direct sau emisiunea de platou. Reducție, fără îndoială, dar la miezul lucrurilor, la conceptul specific fiecărui gen, care este totodată punctul lui de excelență
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
proastă o alungă pe cea bună. Albume, pliante, reviste, afișe, firme și ecrane ne potopesc cu incitări vizuale, diferențele dintre opere și produse se estompează și toate pierd în intensitate. Căpcăunul optic triază preaplinul mediului cu agilitatea deloc curioasă care trădează transformarea în semne a imaginilor noastre. Survolăm tablouri și fotografii ca pe prima pagină a ziarului sau ca pe afișul din metrou; vizionăm un film ca pe un spot; și micul ecran ca pe trotuarul pe care mergem, ca pe
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
punctul de excelență al imaginii video) transferarea certificatului de realitate din ordinea evenimentelor sau lucrurilor în cea a persoanelor. "La televizor nu pot să mintă, fețele lor vorbesc pentru ei." Certificat minimalist și intimist, dar se presupune că "detaliul care trădează necruțător" (mâna care se crispează, șuvița de pe frunte, ochiul care se întunecă etc.) spune totul. O lume văzută de departe nu are aceleași criterii de adevăr când e văzută de aproape: fiecare format își formează credințele (iar marele cadru al
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
era vorba de numere, grecii și-ar fi dat chiar și viața, în sensul propriu al expresiei. Hippas din Metapont se afla pe punte, pregătit să moară, înconjurat de membrii unui cult, ai unei confrerii secrete pe care el o trădase. Hippas dezvăluise o taină distrugătoare pentru gândirea grecească, o taină care amenința să submineze întregul schelet filozofic pe care confreria se zbătuse să-l construiască. Din cauză că o dezvăluise, marele Pitagora însuși îl condamnase pe Hippas la moarte prin înec. Pentru
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]