8,428 matches
-
că mă ucide dacă mai spun cuiva ce s-a-ntâmplat. Și asta a fost ultima dată când l-am văzut pe el, pe fratele meu și pe fetiță. Când Cameron termină, rămaseră tăcuți, doar derularea delicată a benzii reportofonului tulburând liniștea. — Dacă ești fratele lui Geordie, spuse Logan, cum de aveți nume de familie diferite? Cameron se foi deranjat pe scaun. — Mame diferite. El era din prima căsătorie a tatălui meu. Au divorțat, așa că Geordie a crescut cu numele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
diverse adevăruri și să-mi țină companie, vorbind despre direcții și înălțimi. Am ajuns acolo fără a căuta prea mult... Îngerașii își aveau cuibul undeva dincolo de munți înzăpeziți, unde nu ajungea picior de om sau priviri indiscrete care să le tulbure lumina. I-am zărit de departe cum zburătăceau cu aripile de lumină, reflectând sclipirile aurii ale soarelui. Bucuria și veselia lor inocentă erau ca niște clinchete de clopoței în liniștea zorilor. M-am apropiat de oaza de lumină, pășind încet
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
nimic de-a face cu negativul... este o noțiune supremă de afirmare a existenței în pozitiv. Orice facem, orice gândim și orice simțim nu trebuie să conțină elemente negative: pentru că o fărâmă de întuneric va aduce și altele și va tulbura lumina. Iar noi aparținem arborelui de lumină, suntem ființe luminoase, să nu ne îndoim nici o clipă de acest adevăr al existenței noastre și să nu uităm că suntem conectați la arbore prin faptul că devenim mereu ramurile sale care cresc
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
mândră, în picioare, cu brațele încrucișate, fără să pună întrebări și fără să răspundă. Avea un nume frumos: Thusnelda. Dezertorii spuneau că Arminius era ros de neliniște la gândul că soția lui era prizoniera romanilor. Iar puternicul dux Germanicus fusese tulburat peste poate. — Nu știu ce-aș fi făcut eu, le mărturisise prietenilor, dacă aș fi avut o asemenea soartă. Însă împăratul Tiberius, fără de milă, poruncise ca femeia să fie dusă departe de acel loc, pentru ca Arminius să nu mai spere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spre el; continua s-o mângâie, iar ea îl privea cu buzele întredeschise; sfârcul se întări, îi împunse palma. El se opri, cu răsuflarea tăiată. Ea se retrase brusc și se acoperi; îl privea cu ochii senini. El se îndepărtă tulburat de barăci și, când ajunse de-acum departe, întrebă de unde erau fetele acelea. — Ăsta-i cel mai bun motiv ca să pornești un război, răspunse cu o veselie brutală un subofițer. Erau din Gallia Belgica, din Germania Inferior, din Rhetia - ținuturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tribunus mârâi: — Lasă-l, lasă-l să învețe! Strigau: — Adu-ți aminte că Tiberius a preluat puterea din mâinile Mașterei. Un cor de voci urlă niște insulte pe care Gajus le învățase din discuțiile grosolane ale soldaților, dar care îl tulburau acum, când îi erau adresate mamei împăratului. Se vorbea despre insurecție, și copilul se înfioră de emoție când un bătrân tribunus, cu platoșa grea de medaliile primite în zece campanii, îi strigă lui Germanicus: — Când Tiberius ți-a furat domnia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că se exagera cu epurarea, Augustus le explicase cu blândețe: „Trebuie să liniștim umbra lui Julius Caesar“.) Ranchiunele și răzvrătirile se adunau acum, asemenea apelor în timpul dezghețului, în jurul lui Germanicus. Dușmanii lui începeau să șoptească insinuant: „Germanicus urzește lucruri noi; tulbură concordia dintre optimates și populares“. Așa-numita concordie a ordinelor - concept virtuozic creat de Cicero - era de fapt o înghețare forțată a condiției violente existente. După masacre, procese, proscrieri, surghiuniri, Senatul era condus acum de optimates, vechii proprietari și aristocrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
erau indignați și nu le venea să creadă; din cauza nesăbuinței lor, percepeau cu greu realitatea; Gajus, în schimb, se închise în camera lui, cuprins de o spaimă lucidă: descoperise că până și viața cea mai lipsită de primejdii putea fi tulburată de evenimente ireparabile. Sosi, epuizat de o călătorie rapidă, un medic bătrân, faimos, de la curtea lui Abgar din Edessa, îl vizită pe bolnav și, retrăgându-se împreună cu ceilalți medici și cu prietenii lui Germanicus, declară: — Am mai văzut otrava asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Vaticanus, Agrippina și tovarășii lui Germanicus începură să adune obsesiv mărturii și dovezi cu privire la otrăvire. Dovezile și martorii veniră în număr mare din Syria, unde legiunile erau la un pas de revoltă. Într-o dimineață, Gajus, a cărui adolescență era tulburată de acele temeri, intră în biblioteca unde, săptămâni de-a rândul, juriștii și senatorii prieteni lucraseră intens și o văzu, în fața unei mese acoperite de documente puse în ordine, pe mama sa, palidă ca o umbră, surâzând. — Toate acestea, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Creticus fusese și durul susținător al procesului împotriva lui Calpurnius Piso, ucigașul lui Germanicus. — L-au arestat înainte să se lumineze de ziuă, îi anunță Drusus. Mulțumită priceperii cu care se acționase, imensa surpriză a arestării și a procesului apropiat tulbura mintea acuzatului, nedându-i timp pentru mărturii și apărare. Și, în timp ce Nero blestema, Gajus se îndreptă tăcut spre bibliotecă. Se gândi că, după arestarea lui Creticus, casa lor avea porțile larg deschise, fără zăvoare și fără paznici. Drusus îl ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
eu voi fi trimis într-o legiune la granița cu parții sau cu nabateenii, dacă voi reuși să rămân în viață. Se opri. Risca mult și se întreba dacă tânărul era în stare să priceapă sau dacă nu cumva era tulburat pentru că făcuse și el aceleași previziuni. Acesta îi răspunse liniștit: — Ai dreptate. Macro îl prinse de braț. — Astăzi, noi doi avem ceea ce nimeni altcineva nu are. Eu am cohortele; dacă mă duc la Roma pot s-o țin sub control
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
colina Palatinus, pustie și întunecată, nu se zărise nimeni. Tiberius fusese o prezență metafizică, a cărei viață materială îndepărtată, la Capri, fusese cufundată în taină. Gajus Caesar, în schimb, tânăr, foarte vizibil, aclamat cu pasiune de popor la fiecare apariție, tulbura imaginarul colectiv. În apropiere, în mijocul unui grup de prieteni noi, cu toții optimates, Valerius Asiaticus privi nemilos mișcarea vioaie a curtenilor, și spuse blând: — Timpul pierdut cu astfel de jocuri ne e dăruit nouă. Saturninus, bătrânul republican, îi surprinse privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
metal. Manlius spuse cu jumătate de glas: — Bătrânii povestesc că vulcanul avea douăsprezece guri și că aceasta era cea mai adâncă. Într-adevăr, malurile erau formate din lavă, iar sub pământ vulcanul poate că mocnea încă, declanșând cutremure neașteptate și tulburând apele. — Însă nu se vede de unde vin apele acestea, explică Manlius, înăbușindu-și accentul grosolan din Velitra. Nu se vede de unde izvorăsc... Era, poate, respect, poate o spaimă ancestrală. Într-adevăr, în lac se vărsau doar firele subțiri ale unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în mână micul lui codex, carnețelul de papyrus, privindu-l pe Împărat: — În mintea mea, Augustus, se naște o idee. Nu voi face un templu de lemn. Pe apa asta voi construi un templu din marmură... Râse. Tânărul Împărat fu tulburat. — Explică-mi, te rog. Lângă Euthymius veni repede adjutantul său, un tânăr care știa când să-i dea, pentru calculele și desenele lui complicate, un calamus mai bine ori mai puțin ascuțit, instrumentele pentru trasarea curbelor sau a unghiurilor, papyrus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ceea ce se povestise până în urmă cu o zi. Băiatul absorbit de lectură, care urca nesigur pe scara Villei Jovis, era închis în sine, avea o mare putere de disimulare și multe secrete, lua decizii fulgerătoare. Și pe când el era încă tulburat de gândul la cei morți - „s-a întâmplat un lucru pe care nimic nu-l va putea repara vreodată“ -, într-un alt palat de la Roma, Valerius Asiaticus murmura pentru sine: „Credeam că am ales un simbol, dar ne-am trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
greu decât unui condamnat pe care ceilalți vor să-l împiedice să se sinucidă.“ Nu era însă o singurătate propriu-zisă. În spatele ușii în care nu mai îndrăzneau să bată așteptau o mulțime de senatori, preoți, magistrați și tribuni, ca să-i tulbure durerea nemăsurată cu rituri și vorbe. Și refuzurile lui începeau să-i sperie. Numai ușa aceea închisă îl apăra. „Când ești singur nu reușești să plângi cu adevărat. Câteva hohote, apoi te oprești.“ Se întoarse, verifică dacă ușa era bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
așa cum fusese și pentru Augustus și Tiberius, atotputernica emoție de o clipă. Musculi, mașini de asediu Seara, Împăratul mâncă în praetorium. Nu era deloc obosit după călătorie; își dădu seama că, în legătură cu cele întâmplate, simțea doar ușurare, fără să fie tulburat. În dreapta lui, Servius Galba, noul comandant al frontului de pe Rhenus, ridică încet cupa de vin. — Tatăl tău ar fi procedat ca tine, îi spuse scurt. Însă probabil că tu ești un cavaler mai bun decât el. Numai tu puteai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
oferea posibilitatea reglării unor animozități mai vechi și, prin urmare, constituiră un tribunal confuz. — Interogați-i, spuse Împăratul, și judecați-i potrivit legilor Romei. Se îndepărtă. Senatorii îi încredințară pe conjurați temuților germani și îi judecară imediat, pe când erau încă tulburați de evenimente; îi confruntară cu acuzatorii - cea mai impresionantă a fost întâlnirea dintre tată și fiu, pe care bătrânul senator îl credea încă în Sicilia. Porunciră să fie torturați și biciuiți; cel mai tare fu schingiuit cel pe care complicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și ieșea să se plimbe prin galeria cu coloane, în întuneric. Știa că Helikon dormea într-un colț lângă ușa lui și îl zărea: noaptea unui câine credincios alături de stăpânul lui. Se uita la el, având grijă să nu-i tulbure somnul, și se întorcea fără speranță în patul său gol. În seara următoare, de îndată ce servitorii tăcuți își făceau apariția în minunatele lui camere, aprinzând candelabrele și lămpile, se gândea la ce urma să facă în ceasurile acelea cufundate în beznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se desprinse din îmbrățișare; își simțea sufletul înghețat. — Îți voi spune diseară, îi făgădui. Ieși din cameră, îl chemă pe Callistus și-i spuse: — Vreau să-l întâlnesc de îndată pe sacerdotul de la Iunit Tentor. Callistus îl sfătui să nu tulbure serbările cu un interogatoriu, să nu dea naștere la bârfe. După o ușoară ezitare, Împăratul se hotărî: — Voi vorbi cu el mâine. Nu văzu că pe obrajii palizi ai lui Callistus se ivise o umbră de zâmbet. Sala isiacă — Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o privire drăgăstoasă spre fiica sa, care râdea în brațele doicii. Începea al doilea spectacol. Din spatele scenei își făcu apariția Mnester, singur, desculț; purta doar un perizom minuscul, dintr-un material auriu. Furmusețea lui senzuală și lipsită de pudoare le tulbura chiar și pe cele mai incoruptibile matroane și îi lăsa cu respirația tăiată (de dorință sau din invidie) pe senatori și magistrați. Prin Roma circulau o mulțime de povești despre banchete în care dansurile lui întreceau orice închipuire, despre iubiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tresărire de demnitate, Claudius interzise ca sângeroasa zi a douăzeci și patra din ianuarie să fie considerată festivă. În toate celelalte probleme se supuse dorinței grupului de optimates și, cu inima ușoară, porunci să se distrugă tot ce putea să tulbure noul regim și să amintească de cel vechi. — De Aegyptus mă ocup eu, declară nemilos Sextius Saturninus, și enumeră cu entuziasm șantierele ce trebuiau lăsate pradă nisipurilor deșertului. În zadar cu șapte ani în urmă, preoții egipteni văzuseră renăscând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
carieră profesională, viață socială, întâlniri și discuții cu prietenii, spectacole de teatru, concerte, filme etc. - puteau fi puse între paranteze fără mari suferințe ; s-a complicat însă, pentru că brusc timpul nu-mi mai aparținea, pentru că ritmul existenței în doi se tulburase și trebuia găsit altul, în care nu noi, adulții, eram cei ce stabileau regulile. Așa am aflat, experimentând, că viața nu se mai măsura după ceas, ci după orele de somn și cele de veghe ale copilului meu, că, de
Substanța zilelor și nopților unei mame. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Carmen Mușat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1777]
-
de subțire, capul ușor aplecat spre mine, ochii umezi de așteptare, nasul fin, buzele subțiri, Învinețite de afluxul de sânge, ochii, fața albă de păpușă, gâtul, umerii rotunzi, ochii albaștri. E atât de frumoasă, de parc-ar fi moartă, mă tulbură gândul: ba nu, pieptul ei se ridică, se coboară ritmic, se oprește; „E vie“, strig În mine cu putere și mă surprind Înfricoșat de mine Însumi, mâinile mele se Înalță Încet, ajung la umerii ei, la gât, Îl Înconjoară alene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a probat atunci, chiar dacă acestea nu mai pot fi reactualizate; de aceea, le reține, le izolează și le transportă În toată plenitudinea lor inițială, le recompune În timpul interior, În totalitate pur, unde nu are acces nimic altceva care să le tulbure structura cristaloformă. El se ascunde În acel interval ce se pliază temporal Între insul ce stă acum În această cameră, nu tocmai spațioasă, și cel ce a fost cutremurat de Încercările acelea atât de comune dar atât de ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]