8,223 matches
-
îți răspundea că la hotel, la hotelul de lângă gară. Lângă gară sunt doar niște șanțuri și prundiș... Ironia mătușii mele mi se părea excesivă, am lăsat-o totuși să-și reverse mânia, încât n-am îndrăznit să mă apropii de unchiul meu. Hai, mănâncă ceva, spuse mătușa. Nu te uita la el. Apoi, către bărbatul ei: Din cauza ta băiatul o să plece supărat. A venit să ne vadă, iar tu îți faci de cap. Te destrăbălezi cum te destrăbălai în tinerețe cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
am îndurat o viață bețiile și la bătrânețe n-am măcar o casă... Da' nu rămân aici în ruptul capului. Plec singură și tot plec! Tu rămâi, ești în mediul tău, ai cu cine să te "distrezi". Femeie! se învioră unchiul deodată. Azi n-am băut, să știi. Am fost cu misitul la casă... Da' n-avem bani, cu ce s-o cumpărăm, spune? Cu ce bani? Cu banii noștri! Numai că tu îi bei. N-am băut, n-am băut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
spre pantofii din picioare. N-ai știut cum să te porți cu oamenii, i-ai respins... Ești o respingătoare, de asta n-ai câștigat în viață... Ce să câștig, holercă de la un misit?! răbufni mătușa. Casă vreau, casă în oraș! Unchiul căpătase o privire pierdută, nu bănuiam la ce se gândește, mâinile îi atârnau pe lângă corp lipsite de voință. Mătușa continua avântată: Ai glumit o viață întreagă cu lumea, numai cu mine nu. Toți mă consideră rea și pe tine bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
-ta că ea te-a învățat să bei: Ia, băiatul mamii, ia! Să te simți bine." Ai să ajungi să dormi prin șanțuri ca Ghiță Luca, ca el, cel mai ordinar om. Ce bârâi, femeie! ce vrei? se ridică, înalt, unchiul în picioare. Am fost să caut casă, acolo am fost! Ai fost la crâșmă! strigă mătușa. La crâșmă, bețivule! Unchiul înaintă prudent câțiva pași, se apropie de un dulap mare din lemn și începu să-l izbească sacadat cu pumnii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
dormi prin șanțuri ca Ghiță Luca, ca el, cel mai ordinar om. Ce bârâi, femeie! ce vrei? se ridică, înalt, unchiul în picioare. Am fost să caut casă, acolo am fost! Ai fost la crâșmă! strigă mătușa. La crâșmă, bețivule! Unchiul înaintă prudent câțiva pași, se apropie de un dulap mare din lemn și începu să-l izbească sacadat cu pumnii zbierând: Acolo am fost, la casă, acolo!!! Frumos... spuse mătușa retrăgându-se înspăimântată câțiva pași. Ai înnebunit. Băutura te-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
prudent câțiva pași, se apropie de un dulap mare din lemn și începu să-l izbească sacadat cu pumnii zbierând: Acolo am fost, la casă, acolo!!! Frumos... spuse mătușa retrăgându-se înspăimântată câțiva pași. Ai înnebunit. Băutura te-a înnebunit... Unchiul lovea cu pumnii mai tare, mai hotărât. Vezi că vin vecinii îndrăzni mătușa ezitând. Apoi privi spre mine îngrijorată și încurcată. Eram speriat, începusem să tremur, nu de teamă, asta parcă dispăruse, ci de furie că trebuia să asist la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
teamă, asta parcă dispăruse, ci de furie că trebuia să asist la un asemenea spectacol. Liniștește-te, omului, spuse mătușa cu glas scăzut. Îl sperii și pe copilul ăsta. Ești un ratat, un bețiv, asta ești! Taci din gură! striga unchiul. Sparg dulapul, distrug casa, dărâm tot! Gâfâind din răsputeri izbea mai tare cu pumnii strânși în dulapul de lemn, scândurile scârțâiau sub loviturile lui năprasnice. Atunci am spus, îngrozit: Lasă-l, mătușă, nu-l mai agasa, poate se liniștește. Unchiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
unchiul. Sparg dulapul, distrug casa, dărâm tot! Gâfâind din răsputeri izbea mai tare cu pumnii strânși în dulapul de lemn, scândurile scârțâiau sub loviturile lui năprasnice. Atunci am spus, îngrozit: Lasă-l, mătușă, nu-l mai agasa, poate se liniștește. Unchiul lovea cu furie nebună. Dulapul se crăpa văzând cu ochii, eram înmărmurit. De unde avea atâta forță? Aș fi vrut să văd dulapul făcut țăndări, dar gândul ăsta nu mă liniștea, unchiul ar fi putut izbi cu pumnii lui uriași, dezlănțuiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
-l, mătușă, nu-l mai agasa, poate se liniștește. Unchiul lovea cu furie nebună. Dulapul se crăpa văzând cu ochii, eram înmărmurit. De unde avea atâta forță? Aș fi vrut să văd dulapul făcut țăndări, dar gândul ăsta nu mă liniștea, unchiul ar fi putut izbi cu pumnii lui uriași, dezlănțuiți pereții casei. Casa era veche, dărăpănată ce-ar fi spus proprietarul? Ne dădea afară. Ultima lovitură mi s-a părut cea mai puternică sau bubuiturile mă năuciseră de tot. Unchiul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
liniștea, unchiul ar fi putut izbi cu pumnii lui uriași, dezlănțuiți pereții casei. Casa era veche, dărăpănată ce-ar fi spus proprietarul? Ne dădea afară. Ultima lovitură mi s-a părut cea mai puternică sau bubuiturile mă năuciseră de tot. Unchiul se prăbuși ca un sac greu pe podea. Liniștea devenise de nesuportat. Mătușa reveni cu teamă lângă el, îl privi câteva clipe, apoi spuse: Așa se întâmplă întotdeauna, lovește în dulapul ăsta sau izbește cu pumnii în pereți până cade
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
greu pe podea. Liniștea devenise de nesuportat. Mătușa reveni cu teamă lângă el, îl privi câteva clipe, apoi spuse: Așa se întâmplă întotdeauna, lovește în dulapul ăsta sau izbește cu pumnii în pereți până cade la pământ răpus de oboseală. Unchiul zăcea la picioarele noastre, încălțat și cu un zâmbet ciudat pe buze. Părea mulțumit de el însuși: poate de data asta reușise mai multe lovituri. Dinspre el venea un sforăit ușor, liniștit, ca de copil. Iar eu mă gândeam, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
pe amândouă; era ca și cum ar fi dus o dublă existență. Odată, citise în horoscop, în dreptul zilei sale de naștere, că numele îi va aduce curând o mare bucurie, dar totul depindea de ajutorul pe care-l va primi din partea unui unchi. De fapt, așa s-a și întâmplat, numai că într-un mod diferit, deoarece după ce a fost recunoscut ca "pictor de excepție" cum l-au numit câțiva critici de artă celebri se vorbea pretutindeni de persoana și personalitatea lui Alias
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
fapt, așa s-a și întâmplat, numai că într-un mod diferit, deoarece după ce a fost recunoscut ca "pictor de excepție" cum l-au numit câțiva critici de artă celebri se vorbea pretutindeni de persoana și personalitatea lui Alias, în timp ce unchiul care-l adoptase devenise peste noapte: tatăl talentatului pictor suprarealist. Ascensiunea neașteptată, petrecută cu mare repeziciune, a deșteptat însă o vie și deplină satisfacție în persoana mătușii sale. Ea nu s-a sfiit deloc când a afirmat, în prezența mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
era frică să nu se îndepărteze de ea. Numele pe care i-l dăruise îi purtase noroc, îi schimbase destinul. Totul pornise de aici gândea. Și îi cerea respect, un respect pe măsura binelui pe care i-l făcuse. Mândria unchiului său, "tatăl pictorului", cum se autointitula, era însă mai mică nu înțelegea pictura și nu vedea ce avantaje îți aduce celebritatea. Îl vedea pe Alias lucrând toată ziua, fără a se lămuri ce fel de distracție e asta și ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
copleșitoare. Mi-am îndreptat mâna spre perete, lovindu-l ușor cu degetele. Apoi mi-am amintit că pot să lovesc cât de tare vreau, fiindcă dincolo nu locuiește nimeni de mai mulți ani. Acolo sunt trei camere fără ecou de când unchiul meu s-a mutat în altă casă, în alt cartier, așa că, mai departe, peste acele camere se află încăperea în care locuiește bunica. Am privit iarăși pereții și m-am simțit mulțumit. Pe unul din ei atârna un tablou mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
sub numele Kallinikesis. În timpul lui Constantin cel Mare au fost dărâmate zidurile vechi și construite ziduri noi. La sfârșitul secolului al XV-lea, ultima regină a Ciprului, Caterina, pierzându-și, în 1474, unicul fiu, Jacques al III-lea, și pe unchiul ei, sfetnicul cel mai important, a fost nevoită să facă față rivalităților interne și iminentului pericol turcesc și să apeleze la sprijinul Veneției, care îi trimite reginei doi consilieri. Aceștia au facilitat amestecul Veneției în treburile regatului, astfel că în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
sinceri în relațiile lor cu misiunea noastră diplomatică. Deosebită a fost vizita imediată a unui tânăr care reținuse dorința mea de a cunoaște, unde va fi posibil, și pe unii dintre membrii familiilor lor și care mi-a comunicat disponibilitatea unchiului său mă primi în vizită de prezentare, în calitatea sa de guvernator al Băncii Centrale a Ciprului. A doua zi, la orele zece dimineața eram în cabinetul celui mai bun finanțist din Cipru, al demnitarului care reușea să controleze matematic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
sau „băi”, în funcție de zona în care locuiesc. Acestea sunt discuții obișnuite astăzi, în cadrul unor familii cu părinți moderni, corespunzătoare vremurilor actuale. Așadar bunica (mămuța) mea Mandița Gh.Duduc mi-a declarat nașterea, semnată de ofițerul stării civile de-atunci, un unchi de al meu Sava Duduc, în prezența altui unchi Haralambie Duduc, fratele mai mare al tatei. Probabil vă gândiți că în acest sat trăiau numai Duduci. De fapt și în prezent, Duducii reprezintă aproape un sfert din sat. Dar cum
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
discuții obișnuite astăzi, în cadrul unor familii cu părinți moderni, corespunzătoare vremurilor actuale. Așadar bunica (mămuța) mea Mandița Gh.Duduc mi-a declarat nașterea, semnată de ofițerul stării civile de-atunci, un unchi de al meu Sava Duduc, în prezența altui unchi Haralambie Duduc, fratele mai mare al tatei. Probabil vă gândiți că în acest sat trăiau numai Duduci. De fapt și în prezent, Duducii reprezintă aproape un sfert din sat. Dar cum vă spuneam, tata s-a dus să facă armata
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
participa la această lucrare cu un lot de vreo 40 de oameni din județul Maramureș. Așa luau parte din fiecare județ câte un lot de muncitori, pentru acest șantier foarte mare. După ce ne-a ascultat cu răbdare părerile condamnabile, întrucât unchiul său Aurel Mesaroș, mă aproba în tot ce spuneam și părerea lui coincidea cu a mea, ne-a rugat să-i ascultăm și opțiunea lui, deoarece el trăia în miezul problemei și cunoștea multe despre această operațiune de demolare și
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
nu mai pot fi locuibile, printre astfel de clădiri numărându-se și unele biserici vechi sau clădiri reprezentative importante, dar șubrede. Diferența de interpretare a problemelor dintre noi și tânărul inginer a fost o lecție foarte deosebită pentru mine și unchiul său,aveam în față un om cu experiența vieții actuale. Întorcându-mă la revista lui Tucă, nu-mi pot explica atitudinile acestor academiceni și nu-mi rămâne decât să le consider răutăți, egoism, invidie, care-i dezonorează. Am citit o
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
constatat că aproape jumătate din crucile morților cu 50-60 de ani în urmă, nu mai există. Mormintele celor care au murit înainte de rozboi, cred că nu mai există nici 10 la sătă din ele.Unde-mi sunt înmormântați bunicii mei, unchii, mătușele mele, nu mai știu, dar nu știu nici cei care trăiesc în sat. Poate că pentru aceste motive am îndrăznit să scriu aceste rânduri, în care să-mi exprim câteva amintiri și fapte din vremurile de demult pe care
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
să scriu aceste rânduri, în care să-mi exprim câteva amintiri și fapte din vremurile de demult pe care le-am trăit, în speranța că vor dura mai mult.Plimbându-mă prin cimitir, am discutat, în gândul meu cu verii, unchii, prietenii și fostele iubite, de când eram fecior în sat și majoritatea dintre ei, mi-au spus că au fost uitați de cei dragi, că nu-și mai amintesc nimeni de dânșii. Bine mi-am zis în gândul meu, eu nu
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
lui, nici unul". Stiam de când eram copil că mătușa Maria, în focul durerilor de dor după copiii pierduți, se încuia în beciul casei să poată plânge pe săturate și să nu fie deranjată de nimeni. Acolo stătea și plângea până venea unchiul Vasile de la câmp, de o scotea la lumina zilei. Nu a fost unica familie în această situație, pentru că la sfârșitul acelui război, când mergeai la biserică, aproape pe toți enoriașii îi vedeai plângând, ba unii boceau așa de tare că
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
din partid, dar aceasta a fost cerută cu intransigență de familia Brătianu. Părerea personală a celui exclus era că Duca n-a căutat decât să-l dea afară din partid și că a reușit, "cu atât mai ușor cu cât unchii lui nu-l puteau suferi"89. 1.2. Formarea Partidului Național Liberal-Gheorghe I. Brătianu În perioada imediat următoare zilei de 7 iunie 1930, Gheorghe Brătianu a desfășurat o acțiune intensă pentru înjghebarea propriei sale formațiuni politice. Ruptura produsă în PNL
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]