5,936 matches
-
Cînd s-a întors, agenții teohariști erau instalați. Ai lor stau și acum acolo. Începuse lungul drum al căderii lui eu (burghez) în noi (proletar). În formularea lui Noica (închis): "căderea lui eu în noi". Pe Liselle o zăpăcea lumea urîtă, dezolantă, cum o face cu mine cea de-acuma. Am auzit o liceană spunîndu-i partenerului, despre o bătrînă care nu se dădea deoparte să-i facă loc în magazin: "Trage-i, bă, un picior în cur, dacă nu se mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vechiturile pe care ar cam trebui să le vînd/dărui cuiva: godinul în email verde n-o să-mi mai folosească. Fă focul de două ori pe zi, Dințișor", mi-a spus Iordan, după moartea mamei. Era îngrijorat de-o răceală urîtă. Tușeam. Nu mai scăpăm de tuse și de frig. Așa am făcut. Am aprins focul de două ori pe zi în godinul șamotat, să-mi țină de cald. Nu-mi ținea, oricîte brațe de lemne aș fi înghesuit acolo. Nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
om viu, nu vedenie. Terapia cititului nu-mi mai ajungea. Cine, dacă nu Montesquieu declara că n-a avut vreo durere de nealinat printr-o oră de lectură? Boala era prea gravă. Nevroză? Cred că eram aproape de-o psihoză urîtă. Zăceam pe Bahlui, ca afluent al Styxului și ascultam Sonata de noiembrie a lui Iordan. Îmi spuneam că o să-l păstrez în viață, printr-un efort de voință. Mi-l imaginam în spital: pasăre intrată din greșeală pe fereastra deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Pastis. Am reușit să mi-l fac ostil pe veci. Tare i-aș fi înfipt Ioanei Holda, în burta aia de balenă, una dintre săgețile africane. Ca pe-un harpon. Mă bucur că ajung acasă. S-a pornit o vîntoasă urîtă. Risipitoareo! mă întîmpină Tano. Îți risipești timpul. Mai fii harnică și ție însăți, mă ceartă cîinele meu, ținînd morțiș să-mi ajungă cu labele pe umeri. Nu! Nu sări pe mine. Trebuia să-ți dresez păcatele de mititel. Cu pălmuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Litera a "Județul de Apoi să nu-l aștepți, frățioare, Ascultă la betranul Kant: Ia-l pe securicomunist de semnificant Și-l dă pe rîzătoare". Luca Pițu 2 ianuarie, 2003 E iarnă și joi, frig și joi. Ninsoare măruntă și urîtă ca o mătreață. Întrebare pentru Radio Erevan: Există viață înainte de moarte? Gluma asta amară e formula exactă a totalitarismului. Dacă regimul comunist îți fractura destinul, nu-i mai descurcai ițele. Pe poarta infernului roșu ar trebui scris: Teme-te de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
e și cana (din cauza cafelei fierbinți, turnate prea repede) își revine. De multe ori fac asta: improvizez buna dispoziție. Trag de ea așa cum aș trage de furtunul cu care ud, verile, grădina. Nici ninsoarea nu-mi mai pare măruntă și urîtă ca o mătreață. Hohotesc de una singură cînd îmi amintesc de drăciile lui Miron. De falsul necrolog, anunțînd "moartea de anacolut după o lungă și grea suferință a lui Vladimir Mistrie". A fost nu un ghimpe ca mine, ci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cea înțeleaptă“ să-i spunem. 3 ani și 6 luni Pe cuvânt de copil ...am visat că mă urmărea un covor care voia să mă împuște; până la urmă m-a împușcat. Dar ca să nu mai vină în alte nopți vise urâte, trebuie să punem magneți, mai mulți magneți la uși ca să le atragă atenția, și oglinzi multe în care să se uite visele urâte și să se sperie de ele și să fugă. Pe cuvânt de copil că am visat asta
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
să mă împuște; până la urmă m-a împușcat. Dar ca să nu mai vină în alte nopți vise urâte, trebuie să punem magneți, mai mulți magneți la uși ca să le atragă atenția, și oglinzi multe în care să se uite visele urâte și să se sperie de ele și să fugă. Pe cuvânt de copil că am visat asta. 3 ani și 7 luni O lume de acadea (copilul care a nimerit într-o lume numai de dulciuri și s-a săturat
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
tari. Dar patul lui s-a udat de la tentaculul caracatiței care a intrat pe geam. Au ajuns în Africa și au fost acasă pe la omul acela și au văzut-o pe mama lui care era cam neagră dar nu era urâtă, și mama lui le-a pregătit ceva bun de mâncare pentru drum, că mai aveau mult de mers. Au luat cu ei provizii nuci de cocos și banane. Și au întâlnit o furtună în drumul lor și au învins-o
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
prietenii lui de joacă au ieșit la pensie și stăteau mai mult prin casă, că erau cam bolnavi. Da, și el a fost trist, i-a părut rău și și-a spus că asta a fost poate doar un vis urât. Și a spus că dă toate cadourile înapoi, numai ca să se întoarcă timpul înapoi, cum a fost. Să fie din nou copil. Casa a rămas goală fără cadouri, dar timpul s-a întors înapoi de când era el la grădi, da
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
cum ți-o reprezinți, ce e suferința pentru tine? D.M.: Păi eu... am, pentru că copiii de la Grădi tot mă bat, mă chinuie... R.C.: Și asta e o durere, o suferință - zici tu?... D.M.: Da, și mai îmi spun și lucruri urâte... R.C.: Bun, și tu le răspunzi cu bine lor, nu? D.M.: Mda. Nu le fac rău. R.C.: Nu le faci rău, dar te rogi, de exemplu, pentru ei, ca să se îndrepte? Sau nu te-ai gândit la asta? D.M.: Nu
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
uitat să-i mulțumească Ariciului pentru mediere.) Broasca: - Dar să știi că mie îmi pare nespus de rău după tine, Dragoș... - Dar ești acum cu Crabul. - Da, dar tu ești mai frumos. - Dar mie nu-mi place de tine. - Sunt urâtă?... Întoarce capul în altă parte și spune: - Nu ești prea urâtă... Din nou, Dragoș-Sebastian: - Nimeni nu mai vorbește... Gata, nimeni nu mai vorbește!... S-a terminat povestea! STOPJOC! *** Îi citesc povestea, scrisă pe calculator în tot timpul discuției și jocului
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
că mie îmi pare nespus de rău după tine, Dragoș... - Dar ești acum cu Crabul. - Da, dar tu ești mai frumos. - Dar mie nu-mi place de tine. - Sunt urâtă?... Întoarce capul în altă parte și spune: - Nu ești prea urâtă... Din nou, Dragoș-Sebastian: - Nimeni nu mai vorbește... Gata, nimeni nu mai vorbește!... S-a terminat povestea! STOPJOC! *** Îi citesc povestea, scrisă pe calculator în tot timpul discuției și jocului nostru din apartament, ca să o corectăm împreună. Așa a fost? - Da
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
prea comod pentru așa ceva, poate îți vei lua inima în dinți și vei trece la fapte, hai, uită-te și în jos, ACOLO, uite pledul cadrilat, nu ridici un pic colțul pentru a te prăbuși din nou în cel mai urât coșmar al vieții tale? Dar dacă vei descoperi sub el o găleată de plastic? Poate că azi este ziua cea mare, ziua în care vei abandona pentru totdeauna băutura - aș spune să lași și scrisul... - și vei duce o viață
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
e dor de niște ouă ochiuri, cu murături, o cafea țeapănă și pe urmă... Lăsă gândul neterminat. Pe urmă? Pe urmă, ce? Poate te apuci de scris, de ce nu?, doar ești scriitor, nu lucrai la romanul vieții tale? Ai obiceiul urât și nefolositor de a trage de timp, iar pe urmă arunci vina pe edituri... Tresări. Vocea îi apăruse în minte, nu o gândise. Dăduse buzna fără să bată la ușă, fără să sune la sonerie așa cum făcuse individul acela cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Tutankhamon? Cine face curățenie, cine spune că bei prea mult și că o să mori, cine citește manuscrisele tale și emite păreri de doi bani pe care nu le iei niciodată în seamă? Lucia. Există. Potolește-te. Acasă era cel mai urât coșmar prin care trecuse, mai urât decât acela pe care îl avea în copilărie, unul în care era înghițit în fiecare noapte de o cobră care avea pe cap un coif á la Brad Pitt din filmul Troia. Inițial, nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o să lucrez aici sau la Maison Vous. Minunat!“ Câteva minute mai târziu Îmi agățam pe pieptul dezagreabilului meu pseudo-deux-pièces un dezagreabil ecuson pe care scria „Vizitator“ (dar am aflat destul de curând că vizitatorii mai cu experiență În materie Își prindeau urâtele ecusoane pe genți sau chiar scăpau imediat de ele - numai neinițiații și ratații le purtau pe haineă și m-am Îndreptat spre lift. Apoi... m-am Îmbarcat. Sus, sus, tot mai sus a urcat liftul prin spațiu și timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe Christian studiind integritatea morală a lui Alex, profilul lui de „bun samaritean“. Lui Christian, Alex i s-ar părea un tocilar naiv. Și m-aș simți Încă și mai jenată să-l văd pe Alex observând personal toate trăsăturile urâte pe care eu le găseam incredibil de atrăgătoare la Christian: stilul lui, obrăznicia, Încrederea În sine atât de solidă, Încât părea imposibil de jignit. — Nu, am râs eu, sau mai degrabă m-am silit să râd, În Încercarea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la fel de bine la haine ca tine? S‑a dat un pas Înapoi, iar privirea i s‑a plimbat de sus până jos pe trupurile lor, oprindu‑se asupra lor doar cât să le facă pe toate să se simtă grase, urâte și prost Îmbrăcate, după care le‑a ordonat să se Întoarcă la birourile lor. Ele au dat viguros din cap, cu frunțile plecate. Câteva au murmurat niște scuze profunde În vreme ce se precipitau spre departamentul lor. Abia după ce au plecat toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Alex În diversele lui posturi de autoritate masculină și pe Băiatul Ciudățoi care se precipita să‑și lege șireturile adidașilor lui Diadora albastru cu galben‑canar, ca să iasă dracului de acolo Înainte ca lucrurile să ia cu adevărat o Întorsătură urâtă. Prea târziu. Privirea ei s‑a oprit asupra Băiatului Ciudățoi. — Tu cine dracu’ ești? l‑a Întrebat ea și s‑a ridicat În capul oaselor, fără măcar să‑și dea seama că rămăsese goală pușcă. Alex și cu mine ne‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
este și cel mai simplu. Știu ce e bine pentru tine. Punct. Doamne, cât era de arogant. De ce găseam eu asta atât de atrăgător? Am intrat În joc. Am Început o conversație amuzantă și În câteva minute călătoria la Paris, urâtul nărav al lui Lily de a bea votcă și ochii triști ai lui Alex s‑au pierdut În abisul pălăvrăgelii mele vădit‑nesănătoase‑și‑periculoase‑din‑punct‑de‑vedere‑emoțional‑dar‑extrem‑de‑sexy‑și‑plăcute cu Christian. 16 Conform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
personajul din Saturday Night Live decât cu propria‑i persoană. Am sorbit din paharul cu șampanie (și eu care crezusem că nu o să pot bea șampanie deloc!ă și am stat la taclale cu un italian - unul dintre primii italiani urâți pe care i‑am văzut la viața mea - care descria În termeni Înflorați admirația Înnăscută pe care o avea față de trupul feminin, până când Christian și‑a făcut din nou apariția. — Hai cu mine o clipă, a zis el și m
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Ținând cont de faptul că mă citaseră foarte exact, nu‑mi puteam Închipui de unde putuse presa să afle decât de la ei. Cum putusem uita că și alții puteau să citească ziarul acela? — Ăă, da. Lucrurile nu au fost atât de urâte cât au părut. Totul a fost exagerat În articolul acela din Page Six. Zău. — Ei bine, sper că nu! Cineva trebuia de mult să‑i spună femeii ăleia să se mai ducă dracului și dacă tu ai fost aceea, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ajunge la genunchi. Azi nu știu de ce, dar au ieșit pe stradă numai picioare de lux. Aproape am fost mulțumit. Ieri, În schimb, mi-am pierdut vremea, nu am avut decât o singură satisfacție. Mă mir Încă de câți genunchi urâți am putut să văd, n-aș fi crezut că natura mai fabrică așa ceva. Am continuat cu lungimea coapsei care m-a provocat. Era să urc cu privirea chiar mai sus, dar m-a fluierat milițianul de la palat. Trecusem pe roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fi Îndrăznit s-o dezbrac, eram Îndrăgostit de ea ca ființă pură, ce trăia exclusiv prin ochi. Probabil (chiar este sigur) că nu m-aș fi prins atât În această capcană, dacă ar fi fost urâtă, căci nu era deloc urâtă, Însă este important că eu păstram În mine un sentiment de o puritate dureroasă, fiindcă, dacă cineva mi-ar fi spus un singur cuvânt trivial despre ea, aș fi fost În stare să-l ucid. Când mergeam la școală era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]