6,525 matches
-
ușa, Îl lasă pe Bej să intre primul. Apoi Închide ușa, el rămâne afară. Înăuntru, un milițian În uniformă, cu pulanul pregătit. L-a snopit pe bietul meu prieten. L-a bătut ca la arest, să nu lase urme. Dacă urla de durere, Îl lovea și mai tare. Cam jumătate de oră de tortură. S-a Întors, de-abia mai putea să se țină pe picioare. A plecat acasă, a lipsit câteva zile. Noi, ceilalți, mai că n-am plâns. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
a Început s-o fugărească prin cameră. Mi-l și Închipuiam: chelios deja, burtos, cu cârlionții grizonați ai pieptului sleiți În ulei parfumat, tropăind În jurul mesei ca să pună mâna pe Laura. Însă Laura nu sesiza umorul situației, a Început să urle din toți rărunchii, Pârvu s-a speriat că aud vecinii și i-a dat pace. Cam atât deocamdată despre Pârvu, cel care ne acuzase În direct de terorism. Dar rolul lui În viața mea și a Celebrului animal nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
gura căscată cantitatea de decolteuri și chiloți tanga, You can see through their pants, spunea el ridicând mâna și indicând cu arătătorul și opozabilul Îngustimea lenjeriei româncelor. Așa că umblam toți la verificat viziunile lui Alexi, să punem mâna și să urlăm ESTE! Sau, după cum presupunea voluntarul american de multe ori, NU ESTE! Alexi, cum spuneam, era cel mai insistent, se lipea la dans de toate câte-i erau prin preajmă, se bâțâia ridicol, deși era negru habar n-avea să danseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
voia să se Împiedice la coborâre În șiretul anapoda. Așa că s-a trezit cu o palmă peste ceafă, o scatoalcă sănătoasă, i-a sunat apa În cap din pricina nojițelor. Garda interpretase saltul ca pe o tentativă de evadare, fiindcă a urlat: - Ce faci, mă, treci pe trotuar! Poate că Într-adevăr era nevoie ca Leac să fie pus la punct, poate chiar părea că vrea s-o ia la fugă, să scape. Leac nu și-a dat atunci seama, nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
sticlă spartă. Leac aruncase cu un scaun prin geamul ușii. Puștiul se sperie, Înlemnește urmărindu-l pe Leac cum curăță tocul ferestrei de cioburi. Nu știu ce vrea tovarășul meu, probabil se gândește să intre În bucătărie pe-acolo. - Stai pe loc! urlă puștiul izbind cu sucitorul În pardoseală, chiar lângă tâmpla mea. Leac Încremenește, nu apucase până atunci să vadă cât e de gravă situația. O evaluează acum. Puștiul Îl privește pe el, el Îl privește pe puști. Puștiul pare În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
simțeam că ne Înecăm, c-o să borâm peste el, ne abțineam de fiecare dată. De data asta nu! Fac un salt, sunt lângă scaunul lui Pârvu, ridic mâinile, l-aș prinde de guler, dar e gol până la brâu. Încep să urlu: - Mai taci, mă, taci dracului! Cu scârbă, Îl apuc de umeri, vreau să-l scutur, Însă ar Însemna să-l ating prea mult și nici n-am decât o mână liberă, În cealaltă Încă mai țin camera, așa că mă mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
reușește să articuleze nici un cuvânt. Știe că muțenia devine mai penibilă decât orice manifestare, chiar și una prost aleasă. Rătăcit în neputința de a putea spune ce simte, are sentimentul cumplit de înspăimântător al unei ocazii ratate. Îi vine să urle, să plângă, să blesteme și să se roage. "Dumnezeule mare! Ce mi se-ntâmplă? Revino-ți băiete!" Faptul că își mai aparținuseră fizic devine acum pentru ei o barieră, binecunoscutele gesturi tandre din trecut ale primei lor dăruiri totale se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
romanțe siropoase. În timp ce rulează pe șosea o delectează cu întâmplări vesele și anecdote cazone, despre câinii regimentului care-și găsiseră să fugărească o pisică prin curtea cazărmii tocmai când colonelul dădea raportul generalului venit în inspecție, sau despre sergentul care urlase înfuriat unui soldat în timpul unei trageri de noapte să arunce cu arma după țintă, poate așa reușește să o nimerească. Adaptează tonul în funcție de personajul interpretat, spre hazul deosebit al Smarandei, care-l privește fericită, râzând cu poftă. La rândul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
va urma nepăsătoare același curs, să spunem "normal", astfel că, din păcate, bufeul lui protestatar nu va schimba absolut nimic. Un soldat agață cu bocancul patul unei arme și puștile puse în piramidă se prăbușesc cu zgomot metalic, înfundat. Caporalul urlă către recrutul ghinionist: Grijania mătii de răcan împuțit, nu vezi unde calci? Ostașul se oprește și în timp ce încasează stoic înjurăturile și afuriseniile pline de năduf ale gradatului, continuă cu un aer tâmp să mănânce din gamela plină pe jumătate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și corpul. Parcă și ceva zdrențe de stofă kaki. Este tot ce mai rămăsese din tatăl fetiței. Revine tocmai când un sanitar încearcă să transporte copila la spital, dar aceasta, cu mâinile încleștate pe tocul ușii, se zbate puternic și urlă îngrozitor. Cu mare greutate câteva femei reușesc să o liniștească, apoi o duc la una dintre mașinile salvării. Un agent sosește cu ordinul pentru Marius ca, împreună cu ceilalți militari, să se deplaseze către Gara de Nord, pentru a da ajutor echipelor deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dă seama că este femeie. Poartă un sac murdar pus peste capul cu părul ars în întregime. Râde cu glas gros, dement. Degetele negre, asemeni unor gheare, îl prind dureros deasupra cotului. Se oprește din hohotele înnebunitoare, doar pentru a urla către el: Copiii mei! Copiii mei! Unde sunt copiii mei? Se uită cu ochi sticloși către cerul invadat până atunci de avioane. Oare pot ei să-mi spună unde sunt? Au plecat! Blestemați să fie! Toți să fiți blestemați! Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sus, cu semne obscene, sugestive, doi adolescenți cu obrajii inundați de coșuri. Mai mult ca sigur, liceeni veniți în căutarea primei lor experiențe amoroase cu bani din portofelul părinților. Un grup de soldați germani beți își fac apariția din interior urlând un cântec cu versuri porcoase, din care se aude Gröfaz107 și Arschloch 108. Așezat pe bordură, cu mâna întinsă, un ins ce poartă un veston militar jerpelit îngână cu voce căzută într-un falset slugarnic, de cerșetor profesionist: "Aveți milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
rapid, partenerul lui, un individ scurt, slăbănog și cu păr lucios de la briantina aplicată din belșug, apucă să-și încarce arma. Dar nu are timp să se bucure de micul lui succes. Bubuitura împușcăturii percutează violent zidurile clădirilor din jur. Urlând animalic, se prăbușește la pământ cu rotula sfărâmată. Următoarea detunătură, face ca țeasta să-i crape ca un pepene copt. Celălalt, văzând figura, ezită câteva secunde. Cuprins de panică, o ia la fugă cu viteză uimitoare. Mai mică totuși decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și disperare. Privește agitat în jur și atunci când localizează locul de unde vine, aproape nu-i vine să creadă ceea ce vede. Oh, Doamne! În fața ușii metalice a bisericii, un puști în uniforma băieților de cor, nu mai mare de 10-12 ani, urlă ca un animal hăituit, cu palmele strânse peste creștetul capului, clătinându-se ca o marionetă dezarticulată scăpată din mâinile păpușarului. Cu un muget asurzitor, o bombă percutează solul în apropierea lui și suflul îl aruncă câțiva metri mai încolo. Forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fără cască și Wilhelm, cu ochii injectați de efort, vede un cap adolescentin acoperit cu păr scurt, blond cenușiu. Se aruncă asupra armei aflată în apropiere, dar un braț puternic îi cuprinde gâtul într-o strânsoare de clește. Plămânii lui urlă după aer. Prinde în ultimul moment încheietura mânii înarmate a adversarului. Cu un efort considerabil se ridică și folosind o priză de judo îl aruncă peste cap pe Darie. Lovește scurt cu bocancul, având satisfacția să vadă cum fierul aducător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de întâlniri. O știau toți, așa cum și el cunoaște asta prea bine. Dar nu poate, se simte slab, neputincios, incapabil să dorească și altceva decât să fugă cât mai departe. Blestemă momentul când acceptase provocarea românului. Sare în picioare și urlă roșu la față: Ciort tebea poberi fasist voniucii 116! Scuipă cu putere pe jos și în timp ce se îndreaptă către ieșire simte repulsie față de sine pentru că i se făcuse frică. În forma ei nudă, viscerală, așa cum o arată ochii unui animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
auzi? Sunt Fagul! Dă mai tare, să auzim cu toții. Acoperind fondul sonor de scârțâituri și hârâieli, din difuzor răsună o voce slabă și asta nu din pricina legăturii proaste. Aici soldatul Pantelimon...(bruiaj)...ambuscadă... Reglează odată sunetul, pentru numele lui Dumnezeu! urlă căpitanul Apostol, apropiindu-se de panoul operativ al centralei. Un țiuit ascuțit se suprapune peste toate zgomotele și transmisionistul începe să răsucească înfrigurat toate butoanele într-o ordine numai de el știută. ...nimicit...(bruiaj)... În ce sector sunteți? Recepție! ...(bruiaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lângă el trei cocteiluri Molotov. Leagă două grenade în jurul unei sticle cu benzină. Nu prea sofisticat, dar extrem de eficient. Chestia asta poate reduce la o simplă grămadă de fiare calcinate chiar și un tanc greu, de asalt. Motorul unui camion urlă forțat la capacitate maximă. Din remorcă se fac auzite numeroase strigăte nervoase și înjurături ale soldaților, cu trimiteri la "originea" șoferului. De înțeles. Nici unul nu își dorește să intre în peisaj la bordul unui bolid scăpat de sub control. Un soldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Heinrich Himmler se temea. Când ochii șefului R.S.H.A. trecuseră indiferent peste el, avusese un scurt moment de oroare. Parcă privise Moartea în față. Doar gluga neagră și coasa îi mai lipseau pentru ca imaginea să fie perfectă. Radioul dat la maximum urlă Gloria Prusacă. Muzica se oprește câteva secunde și lasă loc unor horcăituri sinistre imediat inundate de acordurile asurzitoare ale marșului Erika. Ce îi pot face acolo, Dumnezeule?" Rătăcește încolo-încoace cu pași agitați prin coridorul pustiu. Simte cum capul îi pulsează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și vede o bucată de schijă cu dinți tăioși. Vreo doi din plutonul lui alunecă si se rostogolesc pe pantele abrupte ale muntelui. Disperați, încearcă să se prindă de cioturi și copaci. Pier, plonjând drept în prăpastie. Înainte! Pas alergător! urlă Marius cu voce răgușită. Pornește în fugă către culme, luând-o de-a curmezișul peste lespezile colțuroase, verzi-cenușii, apoi în sus, către creastă. Numai așa pot ieși de sub focul violent. Ajung aproape de stâncă. Unii își pregătesc grenadele. Deodată, o perdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
crengi. Marius nu are vreme să-i răspundă. Îl vede cum aleargă cu grenada în mână, pregătit să o arunce. Cu o boltă înaltă, nimerește exact peste cuibul de mitralieră. Țipete îngrozite sunt curmate brutal în detunătura asurzitoare. Un soldat urlă cu uniforma în flăcări, izbindu-se deznădăjduit de trunchiurile copacilor. Cade crucificat la pământ atins de rafala miloasă a unei arme. Înainte! Înainte! Ajutor...ajutor!...Nu mă lăsați fraților! Nu mai văd! Ajutoooor! Biet țipăt, înecat în văzduhul saturat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu? La câțiva pași de el, din spatele unui trunchi prăbușit, aproape înăbușit de numeroase crengi uscate încolăcite în jurul lui, apare fața neagră de pământ și funingine a lui Nicky. Ochii îi sclipesc ironic. Da, încă o zi în paradis, își urlă răspunsul Marius. Introduce un nou încărcător la automat, bătându-l din obișnuință cu podul palmei la fund. Face cu ochiul lui Nicky. Se spune că aduce noroc! Privește în urmă, de-a lungul drumului pe care-l străbătuse. Plutoane stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
străbate aerul în vibrații dureroase. Privește în zare. Aproape de orizont, soarele se arată înnegurat, pătat parcă și el de realitatea întunecată, oribilă, a războiului. Sunetul goarnei se stinge treptat, până nu se mai aude deloc, într-un final mut care urlă spaima unui viitor prins între incertitudine și vagă speranță. Oare câți din bunii lui prieteni vor mai prinde frumoasele zile ale păcii? Sau pacea devenise un deziderat mult prea abstract pentru această lume abătută de la sensul ei originar, deraiată către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
copaci, Marius arată mecanicilor niște adăposturi unde pot sta până trece vijelia. Intră și el în unul dintre ele, plasat exact la câțiva metri de hăul abrupt. Un foc plăpând încălzește ușor aerul glacial dinăuntru. Ajunsă în culmea dezlănțuirii, furtuna urlă cu toata furia. Șuieratul vântului printre brazi pare respirația unui dragon înfuriat. Lovită cu sălbăticie, mica construcție de beton și lemn trosnește din toate încheieturile încât pare că acuși se va frânge iar bucățile vor fi luate pe sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
susținut din clădire, curând ajung periculos de aproape. Împușcăturile pârâie asurzitor, parcă se află într-un uriaș recipient unde se prăjește cafeaua. De afară se aud comenzi aspre în germană, semn că atacatorii mai au puțin și intră peste ei. Urlă un ordin scurt: Pachetele explozive! Pregătite din vreme pentru cazuri extreme și Marius prevăzuse aceste momente, sculele ucigașe-două grenade defensive legate la o cutie plină cu resturi metalice și sticlă pisată, așteaptă înșirate lângă perete. Sperase să fie folosite cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]