6,587 matches
-
Limbile străine studiate sunt engleza, germana și rusa. Satul mai are o instituție de învățământ, gimnaziul care este frecventat de circa 150 elevi. În fiecare an Școala de Muzică din localitate își deschide ușile pentru cei dornici să studieze: pianul, vioara, țambalul, fluierul, flautul, trompetă, acordeonul și chitara. Biblioteca sătească pune la dispoziția populației peste 5000 de volume cuprinzând literatură în limbile română, rusă și engleză. Categoriile de sport practicate sunt: fotbalul, tenisul, șahul. Localitatea este reprezentată în cadrul campionatelor de două
Sofia, Drochia () [Corola-website/Science/305768_a_307097]
-
John Ro Myung (pronunție: ; n. 24 ianuarie 1967 în Chicago, Illinois) este un muzician american, basistul trupei Dream Theater. Născut în orașul american Chicago, și având părinți coreeni, a crescut în New York. A cântat la vioară de la vârsta de cinci ani, până când a fost rugat să cânte la bass într-o trupă locală la vârsta de cincisprezece ani. A acceptat, neștiind că această decizie avea să îi schimbe viața. S-a atașat de acest instrument imediat
John Myung () [Corola-website/Science/305788_a_307117]
-
forum al fanilor că, pe când studiau la Barklee, au făcut un jurământ, și anume de a repeta cel puțin șase ore pe zi. Chiar dacă a început să cânte la bas de la înaintata vârstă de 15 ani, studiile sale anterioare la vioară l-au făcut să evolueze rapid de la basul său de începător cu patru corzi „Memphis”, marca Precision. De asemenea el a dezvoltat un stil unic muzicalității melodiilor, adăugănd elemente de contrapunctare, lucru care nu era întâlnit în rockul clasic al
John Myung () [Corola-website/Science/305788_a_307117]
-
din localitate. De la tatăl său, Ion a moștenit dragostea față de muzica sacră, care l-a inspirat în piesele pe care avea să le scrie mai târziu. Și tot la îndemnul tatălui, la vârsta de cinci ani, a început să studieze vioara și pianul. Fratele său, Petre Teodorovici, devenit și el compozitor, a crescut mai mult în casa bunicilor, iar Ion a fost mai mult „băiatul tatei”. Dar, ca și fiul său Cristi, la numai zece ani, Ion a rămas fără tată
Ion Aldea-Teodorovici () [Corola-website/Science/305865_a_307194]
-
film important." Paul Attanasio de la "The Washington Post" a spus că ""filmul ne face cunoscut un stilist vizual în culmea talentului " și că Angelo Badalamenti "contribuie cu o coloană sonoră extraordinară, care trece pe nesimțite de la jazz la acorduri de vioară și la stilul romantic obișnuit al coloanelor sonore hollywoodiene", dar pretinde că Lynch "nu vrea să comunice, ci doar în a-și scoate în evidență personalitatea. Filmul nu avansează și nici nu devine mai profund, ci doar devine mai ciudat
Catifeaua albastră () [Corola-website/Science/305952_a_307281]
-
Bălănuța și formația hunedoreana "Canon” condusă de Mircea Goian, a fost organizatorul primei ediții a festivalului "Dragan Muntean" în Poienița Voinii, a inițiat și susținut spectacolele de muzică clasică "Toamnă Muzicală Hunedoreana”, numeroase concerte de chitară clasică, trei concerte de vioară cu Ștefan Ruha și Ecaterina Botar la orgă, concerte de rok "MetalUrgia” cu cele mai cunoscute formații din țară, concerte de jaz cu Anca Parghel, Gyuri Păscu, Bella Kamocsa în colaborare cu Florian Lungu și Titus Andrei, a susținut spectacole
Doru Gaita () [Corola-website/Science/305334_a_306663]
-
în "Iașul nou", 1951. Scriitor, a publicat volumele: -Freamătul Luminii (în colaborare cu Dumitru Almaș), Editura Tineretului, București, 1958, -Iepurii de la Iepureni (în colaborare cu Alexandrina-Camelia Mancaș), ed. Nona, Piatra-Neamț, 1997. -Sine ira, ed. Asachi, Piatra Neamț- 2009, -Bistriță, apă vioară, ed. Asachi, 2010, -Mămăliga, ed. Asachi, 2011, -Teatru, ed. Capriccio, Piatra- Neamț, 2012, -Poezii din junețe, ed. Capriccio, 2012, -Trilogia "Zilele" , ed. Autograf, Piatra-Neamț, vol. I (2013), vol. II (2014), vol. III 2016). Pentru dramatizarea romanului "Baltagul", de Mihail Sadoveanu
Mihai-Emilian Mancaș () [Corola-website/Science/305466_a_306795]
-
său în formație fiind luat mai apoi de Răzvan "Lapi" Lupu. Urmează în 1999 albumul "Vama Veche"; trupa pornește în turneul "Povestea merge mai departe", care se desfășoară în 15 orașe. Membrii formației urcă pe scenă alături de alți 6 instrumentiști - vioară, violoncel, percuție, flaut, chitară. Vama Veche era o trupă ce s-a dorit nonconformistă și deschizătoare de drumuri, iar acest lucru a fost cel mai bine ilustrat de cel de-al treilea album al lor, un album conceptual, o operă
Vama Veche (formație) () [Corola-website/Science/303455_a_304784]
-
un dirijor, compozitor și etnomuzicolog român, membru corespondent al Academiei Americano-Române de Arte și Științe din U.S.A și Canada (din anul 2000). S-a născut într-o familie cu preocupări muzicale, tatăl său, Emil St. Vasilescu, fiind profesor de vioară și de cor, iar mama, Ștefania Brezeanu, învățătoare. Este căsătorit cu Valeria Brezeanu și are doi fii: Ondin Brezeanu, violonist-solist, la Orchestră Națională a Libanului și Profesor de vioară la Conservatorul Superior Național de Muzică din-Beirut, si Zefir Georgian Brezeanu
Leonida Brezeanu () [Corola-website/Science/313094_a_314423]
-
cu preocupări muzicale, tatăl său, Emil St. Vasilescu, fiind profesor de vioară și de cor, iar mama, Ștefania Brezeanu, învățătoare. Este căsătorit cu Valeria Brezeanu și are doi fii: Ondin Brezeanu, violonist-solist, la Orchestră Națională a Libanului și Profesor de vioară la Conservatorul Superior Național de Muzică din-Beirut, si Zefir Georgian Brezeanu, solist, clarinetist, membru în orchestră simfonica a Filarmonicii ”Paul Constantinescu” din Ploiești, doctorand al Universității Indiană din Bloomington-SUA. A urmat studiile medii la Liceul Teoretic„Ion Luca Caragiale” din
Leonida Brezeanu () [Corola-website/Science/313094_a_314423]
-
Silvia-Sorina Munteanu (n. Ghioroc, Județul Arad) este o solista de operă și concerte, interpreta de lied și profesoara. De la cea mai fragedă vârstă începe să studieze muzică, iar la 5 1/2 începe să studieze vioară, coroborând în recitalurile date piese pentru voce cu cele pentru vioară. Datorită studiului cât și dotării native, muzicalitatea și vocea se șlefuiesc în decursul anilor precursori studiului canto-ului, pentru care optează la vârsta de 13 ani la Liceul de
Silvia Sorina Munteanu () [Corola-website/Science/313113_a_314442]
-
este o solista de operă și concerte, interpreta de lied și profesoara. De la cea mai fragedă vârstă începe să studieze muzică, iar la 5 1/2 începe să studieze vioară, coroborând în recitalurile date piese pentru voce cu cele pentru vioară. Datorită studiului cât și dotării native, muzicalitatea și vocea se șlefuiesc în decursul anilor precursori studiului canto-ului, pentru care optează la vârsta de 13 ani la Liceul de artă din Arad, unde începe studiul acestei discipline cu profesorul Ioan
Silvia Sorina Munteanu () [Corola-website/Science/313113_a_314442]
-
numărul părților componente diminuă la trei sau patru, fiecare într-o alcătuire distinctă. Structura lor formală devine mai complexă, cu tendința stabilirii unei corespondențe între ritm, armonie și melodie. Încep să se deosebească ""Solosonate"" (pentru un singur instrument, de obicei vioară) și ""Triosonate"" (două instrumente soliste și un "basso continuo"). În special datorită compozițiilor lui Arcangelo Corelli (1653-1713), în această perioadă se delimitează două tipuri polifonice de sonată: ""sonata da chiesa"" (bisericească) și ""sonata da camera"" (de cameră, laică). "Sonata da
Sonată () [Corola-website/Science/313117_a_314446]
-
ca Antonio Caldara, Antonio Vivaldi, Giuseppe Martini, Francesco Geminiani, Henry Purcell, François Couperin, Jean-Marie Leclair, Georg Philipp Telemann, până la începuturile secolului al XVIII-lea. "Sonata da camera", compusă de obicei sub formă de "trio" pentru două instrumente melodice (mai ales viori) acompaniate "basso continuo", instrument armonic, executând o melodie fundamentală cu tonalitate joasă. "Sonata da camera" cuprindea o introducere lentă, un "allegro" în formă de fugă, o mișcare lentă cantabilă și un final rapid, care sugera afinitatea cu părțile dansante din
Sonată () [Corola-website/Science/313117_a_314446]
-
formații instrumentale și pentru instrumente soliste. Alți compozitori importanți de sonate "da camera" în secolul al XVII-lea au fost Maurizio Cazzati, Giovanni Legrenzi, Giuseppe Torelli. În aceeași direcție se încadrează compozițiile lui Johann Sebastian Bach (sonate și partite pentru vioară solo sau pentru violoncel, sonate pentru ""viola da gamba"", sonate pentru orgă) sau Johann Kuhnau (sonate pentru pian). În epoca respectivă s-au compus și sonate pentru un instrument melodic sau continu, cum sunt sonatele pentru vioară ale compozitorului austriac
Sonată () [Corola-website/Science/313117_a_314446]
-
și partite pentru vioară solo sau pentru violoncel, sonate pentru ""viola da gamba"", sonate pentru orgă) sau Johann Kuhnau (sonate pentru pian). În epoca respectivă s-au compus și sonate pentru un instrument melodic sau continu, cum sunt sonatele pentru vioară ale compozitorului austriac Heinrich von Biber. Termenul de "sonată" a fost atribuit de Domenico Scarlatti la peste 500 de opere pentru ""clavicembalo"", piese formate dintr-o singură mișcare, cuprinzând două părți cu același material tematic, piese de mare virtuozitate, executate
Sonată () [Corola-website/Science/313117_a_314446]
-
simfoniile perioadei clasice, după formula următoare: Această structură în patru părți a devenit un procedeu standard și pentru sonate, operele cu structuri diverse fiind considerate excepții, mișcările absente etichetate ca ""omessi"". Sonatele lui Beethoven, 32 pentru pian, în afara celor pentru vioară sau violoncel cu acompaniament de pian, reprezintă culmea acestui gen pentru perioada clasică. La începutul secolului al XIX-lea s-au înființat primele conservatoare de muzică unde s-a codificat experiența epocei clasice. În acest context se stabilesc criterii stricte
Sonată () [Corola-website/Science/313117_a_314446]
-
instrument du Pré a concertat până la finalul carierei sale, în 1973, folosindu-l atât pentru cea de a doua înregistrare live a "Concertului" de Elgar cât și pentru înregistrările de studio "Sonata pentru violoncel" de Frédéric Chopin și "Sonata pentru vioară" de César Franck interpretată ca o sonată pentru violoncel (decembrie 1971). Prietenia ei cu muzicieni precum Yehudi Menuhin, Itzhak Perlman, Zubin Mehta și Pinchas Zukerman și căsătoria cu Daniel Barenboim au condus la realizarea a numeroase spectacole memorabile de muzică
Jacqueline du Pré () [Corola-website/Science/314675_a_316004]
-
mânuirea arcușului și chiar cu deschiderea cutiei violoncelului. În cele din urmă, pierzându-și simțul tactil,a fost nevoită să-și coordoneze mișcările vizual. Astfel a reușit să interpreteze 3 din cele 4 concerte la ultimul din acestea, " Concertul pentru vioară" de Felix Mendelssohn organizatorii fiind nevoiți să o înlocuiască cu Isaac Stern. Du Pré s-a stins din viață la Londra pe 19 octombrie 1987, în vârstă de 42 de ani și este înmormântată în Cimitirul Evreiesc Golders Green. Fundația
Jacqueline du Pré () [Corola-website/Science/314675_a_316004]
-
Participazio. În 1917 casă familială din Sân Pellegrino este ocupată de către forțele austriece și este considerabil deteriorată. O parte a bibliotecii familiei este transferată la Viena. Încă de la o vârstă fragedă Dino manifestă un interes deosebit pentru poezie, muzica (studiază vioară și pianul), desen și munte, pasiuni care îl vor însoți pe tânărul scriitor până la sfârșitul vieții sale. Într-un interviu acordat cotidianului Îl Giorno la 26 mai 1959 Buzzati spune: "„Cred că pentru orice scriitor primele amintiri ale copilăriei reprezintă
Dino Buzzati () [Corola-website/Science/314686_a_316015]
-
lui Vasile se numesc Olimpia și Cristea Șirli și sunt la origine meglenoromâni din nordul Greciei (deși generațiile mai apropiate au trăit în Cadrilater). Părinții au fost receptivi la înclinarea micului Vasile pentru muzică, astfel încât i-au oferit lecții de vioară cu un instructor de origine germană din localitate. După încheierea ciclului primar, tânărul și-a continuat studiile la Liceul de Muzică și Arte Plastice din Timișoara, specializându-se pe instrumentul pian. În anul încheierii liceului, 1967, este admis în Conservatorul
Vasile Șirli () [Corola-website/Science/314762_a_316091]
-
orfan de ambii părinți. De la bunici a învățat dragostea pentru trecutul Ucrainei și Bucovinei, povestiri despre Uman, despre isprăvile cazacilor zaporojeni Maksim Zalizniak și Ivan Gonta, și numeroase cântece populare din regiune. La vârsta de 5 ani cânta bine la vioară. A urmat studii primare la Școala poporală germană (absolvită în 1848), studii secundare la Gimnaziul din Cernăuți (absolvite cu diplomă de bacalaureat, în 1857) și studii superioare la Institutul Teologic din Cernăuți (1857-1860). La sfârșitul studiilor s-a căsătorit cu
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
Gstaad (Elveția). Aici are posibilitatea să se perfecționeze sub îndrumarea unor mari artiști, ca Yehudi Menuhin, Ruggiero Ricci, Jean-Pierre Rampal și Pierre Amoyal. Liviu Prunaru a obținut numeroase premii și distincții la cele mai pretigioase concursuri și competiții interenaționale de vioară, între care, în 1991, Premiul I la concursul "Lipizer" din Gorizia (Italia) și concursul "Molinari" din Elveția, în 1993 este distins cu Premiul ÎI la concursul "Regina Elisabeta" din Bruxelles și obține de asemenea premiul "Eugène Ysaÿe"; în 1997 obține
Liviu Prunaru () [Corola-website/Science/313548_a_314877]
-
Yehudi Menuhin, Yuri Simonov, Andrew Litton, Georges Octors, Sabin Pautza, Cristian Mandeal, Lukas Vis, Mario Benzecry ș.a. Apare și în recitaluri de muzică de cameră și ar multiple înregistrări cu ansamblul "Camerata Lysy". A înregistrat toate cele trei concerte pentru vioară de Camille Saint-Saëns acompaniat de "Ensemble Orchestral de Paris" sub baghetă lui Lawrence Foster. În februarie 2005 a avut loc lansarea a patru CD cu integrală sonatelor pentru vioară de Ludwig van Beethoven în compania pianistei Dana Protopopescu (Editură Casă
Liviu Prunaru () [Corola-website/Science/313548_a_314877]
-
cu ansamblul "Camerata Lysy". A înregistrat toate cele trei concerte pentru vioară de Camille Saint-Saëns acompaniat de "Ensemble Orchestral de Paris" sub baghetă lui Lawrence Foster. În februarie 2005 a avut loc lansarea a patru CD cu integrală sonatelor pentru vioară de Ludwig van Beethoven în compania pianistei Dana Protopopescu (Editură Casă Radio din București). Liviu Prunaru este în prezent "Konzertmeister" în orchestră ""Concertgebouw"" din Amsterdam și, în același timp, profesor de vioară la "Academia Menuhin" din Gstaad (Elveția). Cântă pe
Liviu Prunaru () [Corola-website/Science/313548_a_314877]