7,506 matches
-
fă și trebușoara asta, că ți-oi ține de urât până or veni mușteriii. A luat țoiul pregătit de crâșmar, dar nu s-a retras în colțul lui. A rămas lângă tejghea. A ridicat țoiul și l-a privit în zare. Spre deosebire de altă dată, acum nu-i mai venea să-l dea peste cap. L-a dus la gură și și-a înmuiat doar buzele, rămânând cu țoiul în mână. Prispă privea la el curios... Mă tem că astăzi nu ți
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Mergeau braț la braț. În mijloc, un brad de bărbat, iar de-a stânga - purtându-și pletele sure ca pe o flamură - o femeie. În dreapta, cu mers alignit, se ținea - încă drept și mândru - un bărbat cu privirea pierdută-n zare, ca și cum de acolo din depărtare și-ar fi chemat tainic tinerețele pierdute. Mergeau spre inima satului. Tăceau, fiindcă părerea de rău după cea dispărută li se lipise de suflet. „Iaca că s-o dus și buna Dochița. Dumnezeu s-o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cu încrederea că, la fel ca și până acum, iubirea are toate resursele pentru a metamorfoza vidul, privind fără de margini / pustiul pe care va trebui să-l rodești, deși întrebarea ultimă - Tu unde ești?!... - pare a-și desfășura ecoul peste zări, amplificându-se încât să cuprindă și să topească Universul de la început și până la final. Ion Cocora: Într-o elegie cu obloanele trase Construit ca o amplă elegie cu obloanele trase, volumul de versuri al lui Ion Cocora (Într-o elegie
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
propria lui imagine; Femeii restituie-i fierbințeala ei fără contur etc. Iar paradoxul vine, deci, din coexistența inalienabilei lucidități amintite a eului - legată de conștiința precarității suverane - cu iluzia metamorfozării a, măcar, o parte a efemerului, încât Se-nspăimântă fugind din zare în zare / cel a cărui iluzie nu mai e necesară Mai mult, această densitate a lucrurilor induce, din nou paradoxal, o incurabilă singurătate, până și în cuvinte: Singurătatea unui Cuvânt în lume / singurătatea unui cuvânt înăuntrul altui Cuvânt / singurătatea unui
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
imagine; Femeii restituie-i fierbințeala ei fără contur etc. Iar paradoxul vine, deci, din coexistența inalienabilei lucidități amintite a eului - legată de conștiința precarității suverane - cu iluzia metamorfozării a, măcar, o parte a efemerului, încât Se-nspăimântă fugind din zare în zare / cel a cărui iluzie nu mai e necesară Mai mult, această densitate a lucrurilor induce, din nou paradoxal, o incurabilă singurătate, până și în cuvinte: Singurătatea unui Cuvânt în lume / singurătatea unui cuvânt înăuntrul altui Cuvânt / singurătatea unui Cuvânt între
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
inele / Cum spaima cuib își face...; S-or scufunda imperii dând uitării / Precum dă timpul tainei sămânță mai apoi / Lumina-n stalactite cum înzăuarea sării / Se-nchide-n pleoapa stinsă cu iarba dintre noi; Și sunetul discret se cațără pe zare / Ca un cocor în zboru-i prea stingher... De-a lungul cărții, motivelor și laitmotivelor amintite li se adaugă altele, subordonate toate temei iubirii, fiind factori care dau unitate ansamblului: lumina, zidirea, timpul care tace în colac de ceară (Eu sunt
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
naturii și în cele prin care omul caută - stângaci - să copieze natura, garanție, totodată a jurământului celui mai simplu: Jur pe verdele de mai / sfințit de ploaie...), albastrul (asociat cu iluzia, cu visul acvatic, cu absolutul din adâncuri și din zări), indigoul însoțind / acoperind ezotericul nopții (al înălțimilor ascunse de nori și al întunericului) și violetul, în care beția senzorială se manifestă, paradoxal, prin fragilitate, prin teamă, în ciuda faptului că, până la contactul cu toamna (singurul vizitator care se încumetă să treacă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Primăvara care îi înmugurește teii din vis. În versurile sale, poeta construiește o lume senină, care emană aspirația ei spre echilibru, armonie, venind dintr-un clasicism structural, care o determină să-și caute identitatea prin raportare la celălalt (Dinspre toate zările numele tău / îl ascult, dinspre toate mările...) și, firește, la divinitatea omniprezentă, implicit sau explicit, în poemele care alcătuiesc antologia, Cântec fără sfârșit fiind, de pildă, o creație pe care i-o închină. Clasicismul structural al autoarei este formulat cvasiprogramatic
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pentru că numai reconectându-se la energia acestui univers, fie și numai temporar, ar putea să descopere măcar o parte din sensurile lumii, care, altfel, îi scapă, făcându-i talpa... nesigură / lunecând peste moarte. În alt plan, Dincolo de măceșii roșii, adică dincolo de zare, de lumea tangibilă, sunt Poemele cu îngeri, de unde Pasărea Visului pogoară peste noi!... Nevoia de echilibru, amintită mai sus aduce, de asemenea, vagi ecouri dinspre expresionism, spre exemplu, cum e presimțirea, nerostită însă, a posibilei destrămări a lumii, neînstare să
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
acestui poem dramatic i-a împlinit, postmortem, un vis, plimbându-i prin lume cu tramvaiul opera și stirpea. Peregrin printre amintiri, în 101 poeme - Florentin Popescu Nehotărât între visul de a zbura și rămânerea în spațiul patriarhal (să vrei o zare să ajungi mereu / și-o viațăntreagă să-ți cioplești la vis / și-nvins să te întorci cu greu / când vântu-n pânze ți-e deplin închis), de unde i-au pornit pașii în lume, Florentin Popescu aduce, în volumul antologie 101 poeme
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fără obiect: eu îmbătrânesc și nu mai știu / cine-i din noi - tu sau eu - părăsita comoară... Iar drumul cel de voroave / drumul cel de ecouri i-a pus căpătâi / celui mereu-peregrin / cu trupul și sufletul lui rătăcite pe-o zare... O neîncetată pomenire și, în același timp, un elogiu al Atoatefăcătorului se remarcă peste tot: chip și braț / le-ai dat fiicelor apei / să umble noaptea-n câmpii... De altfel, femeile de apă, fiicele apei sunt duhuri care stăpânesc lumea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
-vor către soare Și astfel fiecare destinu-și împlinea. Strânsese o căruță de cuvinte Și arunca acum cu ele-n vânt; Acele seci se vânzoleau fără de ținte, Cele cu miez se-ndreptau spre pământ. Fata - Morgana Știu că mă îndrept spre zarea în care nu poți să fii niciodată. Și totuși doar pentru tine încă mai merg; poate până când va fi prea târziu să mă mai pot întoarce... Să mă întorc dinspre noi către tine. Nesfârșita întoarcere Izvoarele ar putea să rămână
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
cei foarte dragi ce sunt astăzi plecați. Iar, strămutare E ultima miercuri, Dacă azi n-o fi joi; Oricum este ultima seara Când mai suntem cu voi. Mă închin spre Soare Răsare, Precum se cuvine întâi Cetatea și Crucea din zare Rămâne-vor de căpătâi. Spre sud se înalță Galata Pe Dealul cu Flori. Primăvara Salcâmii, de plecare, sunt gata Cireșii se pârguie vara. Ne-nclinăm și spre Soare Apune Cu gândul spre Botoșani; Înveliți cu datini străbune Rămas-au departe-acei
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
gândul spre Botoșani; Înveliți cu datini străbune Rămas-au departe-acei ani. Revăd și amiaza de noapte Cu anii cei zgomotoși, A rămas și Copoul în spate, În anii cei mai frumoși. De mâine cu o altă privire Îmbrăca-voi scumpele zări, Vă voi da despre mine vestire Adâncindu-mă-n largi depărtări. Stereotipie Ne căutăm câteodată în doruri și ne-aplecăm poate prea mult spre adâncul acestor izvoare. Dacă puteți, treceți încet pe lângă ele și nu beți niciodată prea mult - e
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
fi supărat, Când zorii de-april ne-au surprins Poate credința mi-ai încercat. Aș vrea acum să te-ntreb Pe unde și cât ai umblat? Ai rămas atât de subțire Și parcă în frică-mbrăcat! Cândva cuprindeai și pădurea Și zarea întreagă din văi, Uneori ieșindu-ți din fire Răsturnai căpițe și clăi. Poate corect era să-mi fi spus Și plecam atunci împreună, M-aș fi lăsat poate dus, Pâinea deja mi-o luase-și din mână. Acum aș fi
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
puterea, iar în Roma imperială, toga de senator albă și tivită cu purpură constituia, de asemeni, un semn al puterii. Cele patru vânturi ale Chinei antice erau simbolizate prin albastru (est), alb (vest), roșu (sud) și negru (nord). Cele patru zări ale aztecilor erau simbolizate prin culorile: roșu (est), albastru (vest), verde (sud) și galben (nord). O tulburătoare coincidență: cele patru vârste aveau aceleași culori simbolice atât pentru mayași, cât și pentru eleni: alb, galben, roșu, negru. Cele 5 elemente vedice
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
ușa descoperirii tainei. Ceea ce fac și eu, în finalul acestor însemnări iscate din interesul pe care și această carte mi l-a pus în vibrare. Vasile Filip A cam trecut destulă vreme de când gândurile au pornit către locuri dragi. Spre zări unde m-am legat cu trup și suflet de oamenii acelor meleaguri. Aștept doar să-mi bată în poartă mesagerul trimis de bătrânul călugăr... Toamna încearcă să facă primii pași, timizi încă. Semnul că zâna a poposit deja pe culmea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
fapt de zi, voi pleca, ca de atâtea ori, spre mănăstirea din poiană... În zori, cu rucsacul în spate, toiagul în mână și sufletul ușor, am pornit la drum. Soarele îmi zâmbește încurajator cu toate razele ițite deasupra dealurilor din zare. Îi adresez un “bun venit” ca oricărui prieten. Răspunsul lui nu s-a lăsat așteptat. Lumina a devenit mai intensă, iar atmosfera a început să se încălzească. “Ia-o dămol, amice, că calea - iertată să-mi fie cacofonia - îi lungă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
chinuitor... ... Parcă mă întorceam din plimbarea mea obișnuită până la stejarul din răscruce. La ducere, luna mi-a întins un covor argintat ca niciodată... Acum, însă, la întoarcere, noaptea devenise atât de adâncă încât nu vedeam unde pun piciorul... Undeva în zare licărea un grăunte de lumină, care în bezna din jur a devenit izbăvirea mea... Doar dacă ajung acolo am să mă pot dumiri unde sunt... Mergeam poticnit, împiedecându-mă la fiece pas, dar bobul de lumină se depărta mereu... În orbecăiala
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
îți urez poftă bună și somn ușor, dragule. ― Aceeaș urare și din partea mea, părinte. Abia când am ieșit din chilia călugărului mi-am dat seama că se înserase de-a binelea. Spre asfințit, pe o scamă de nour uitată în zare se ghicea spuza luminii soarelui trecut dincolo de coama dealului. Am pornit cu grabă spre chilia mea. O fărâmă de lumină ca o lacrimă pâlpâia în fereastră. Simțeam și eu oboseala cislei din cursul acelei după amieze. A fost cea mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
era către Zâna, pe care o doream lângă mine... Oare și bătrânul o fi având același gând?... În noaptea aceea, am adormit cu greu... În zori, mi-am văzut de treburile mele, devenite obișnuință... Soarele, apărut dincolo de horbota pâclei din zare, mângâia firea încărcată cu fuioare de funigei... Când am revenit în chilie, gustarea de dimineață mă aștepta pe masă, ca de obicei. Oare cine a adus-o? Nici un semn care să-mi vorbească despre aceasta... Am ieșit să plec spre
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ca să-mi revin din vâltoarea acelui vis. Când am simțit că sunt stăpân pe mine, am ieșit în cerdac. Soarele, sprijinit într-o rază pe culmea dealului din spatele mănăstirii, îmi zâmbea galeș. M-am oprit pentru o clipă, privind în zare spre locurile pe care le voi străbate mâine-poimâine în drumul meu spre casă. Un oftat adânc a fost răspunsul inimii... Cu mare greu mi-am adunat gândurile și am plecat către căsuța din vale. “A cam trecut ceva vreme de când
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
despărțirea de suflet... ― Dar... ― Știu ce vrei să spui... ― Faptele vor adeveri vorbele, părinte... ― Să te audă Cel de Sus, fiule! - a rostit bătrânul, făcându-și o cruce adâncă... Am rămas apoi tăcuți multă vreme. Bătrânul, oftând uneori, privea în zare spre ultimele licăriri ale lunii. Mi s-a părut chiar că a clătinat din cap, ca răspuns unui gând... Era acea mișcare a capului unui om care ar fi spus: “Ei! N-am încotro! Asta-i viața!”... După un timp
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
iar senin Din bârlogul lui de iarnă Iese vesel Moș Martin. După multe luni cu gheață Fără haine și căldură Într-o bună dimineață Iese ursul în natură. Are o surpriză mare Când privește-n depărtări De la el și până-n zare, Totul e plin de culori. A-nverzit din nou natura Peste tot adie vântul Și cu multă veselie De la munte la câmpie. Ursul se mândrește tare Că din iarnă a ieșit Și-acum strigă-n gura mare ” Primăvara a venit
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93449]
-
dintâi Iubirea sfântă pentru mamă Ce-o punem seara căpătâi. Lumina ochilor mi-e țara Cum râd codanele de grâu Și cum coboară din legende Cerbii și ciutele la râu. Lumina ochilor mi-e țara Cetăți de scaun din trei zări Unite sub același sceptru Pe drumul marii înălțări. Lumina ochilor mi-e țara Morminte, vii, în orice sat. Care ne grăiesc cum ne lupatarăm Să fie neamul neatârnat Lumina ochilor mi-e țara Icoana noastră cea dintâi Iubirea sfântă pentru
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93452]