55,839 matches
-
Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, secția psihopedagogie specială - limba și literatura română, absolvită în 1976, făcând în particular și studii de muzică; are și preocupări de artă plastică. Participă la Festivalul de Muzică Pop al Facultății de Arhitectură, unde i se acordă premiul pentru compoziție și text la edițiile 1969 și 1971. A funcționat ca profesor defectolog în școli ajutătoare (învățământul special), iar după 1990 a trecut în învățământul universitar, fiind lector de psihologie la Facultatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
Facultății de Arhitectură, unde i se acordă premiul pentru compoziție și text la edițiile 1969 și 1971. A funcționat ca profesor defectolog în școli ajutătoare (învățământul special), iar după 1990 a trecut în învățământul universitar, fiind lector de psihologie la Facultatea de Teologie Romano-Catolică și Asistență Socială a Universității din București și profesor asociat al Academiei de Artă. Debutează cu un grupaj de poeme în 1981 la revista „Vatra”. În 1982 este inclus în Caietul debutanților al Editurii Albatros, iar în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
brigadier silvic. Învață la Liceul „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu (1942-1945) și urmează Școala Pedagogică, absolvită în 1950. Devine învățător și profesor suplinitor de limba și literatura română în Lunca Cernii, județul Hunedoara. Între 1953 și 1957 este student la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, după absolvire funcționând ca profesor la liceul din Hațeg. În martie 1958 este arestat de Securitate, judecat și condamnat la zece ani de închisoare de Tribunalul Militar Iași, pentru că participase în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288923_a_290252]
-
Filologie și Etnografie din Craiova al Academiei Române. Își ia doctoratul cu teza Haiducul și haiducia în folclor. Între 1975 și 1979 va lucra în calitate de lector la Institutul de Perfecționare a Cadrelor Didactice din Craiova, de unde se transferă ca lector la Facultatea de Filologie a Universității craiovene, devenind în 1990 profesor și decan. În ultimii ani de viață este senator PNȚCD în Parlamentul României. Colaborează la „Ramuri”, „Arhivele Olteniei”, „Analele Universității din Craiova”, „Gazeta Gorjului”, „Coloana” (Târgu Jiu), „Philologica” ș.a. Principala contribuție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288923_a_290252]
-
studii de filologie romanică la Universitatea din Cernăuți (1938-1940) și ulterior de filologie modernă la Universitatea din București (1940-1946), aici audiind, timp de două semestre, un curs al lui D. Caracostea. Funcționează ca asistent la Catedra de limba italiană a Facultății de Litere din București (1946- 1947), profesor de limba franceză la Râșnov (1947-1948), de limba română la Conțești-Răcari (1948-1950) și, în București, la Școala Profesională de Pielărie a Ministerului Industriei Ușoare, în paralel și la școli de meșteri și de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
j. Cluj), prozator, eseist și traducător. Este fiul Jeanei Sarca (n. Vlad), funcționară, și al lui Vasile Sarca, dulgher. Urmează școala generală în Mihăiești, județul Cluj (1957-1965), Liceul „Ady-Șincai” (1965-1969) și Institutul Pedagogic (1970-1974) la Cluj, continuându-și studiile la Facultatea de Filologie, secția română-engleză, a Universității „Babeș-Bolyai” din același oraș (1978-1982). Este profesor în satul Feiurdeni, județul Cluj (1970-1973), anticar (1975-1978), galerist la Uniunea Artiștilor Plastici (1978-1979) și dactilograf (1979-1990) la Cluj-Napoca, între timp trecând și printr-un lanț de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
ALMĂJAN, Slavco (10.III.1940, Oreșaț, Serbia), poet, prozator, dramaturg, eseist și traducător. După absolvirea liceului la Vârșeț, urmează cursurile Facultății de Filosofie din Novi Sad, oraș unde se stabilește și unde își va desfășura activitatea. A fost redactor la Radioul și la Televiziunea din Novi Sad, redactor-șef și responsabil al revistei „Lumina” (1976-1981), redactor-șef și responsabil al Editurii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
prozator și poet. Este fiul Anicăi (n. Apostol) și al lui Vasile Turcu, acar CFR. Urmează școala primară la București, apoi liceul la Iași. Funcționează câțiva ani ca impiegat de mișcare CFR. Între 1958 și 1963 își continuă studiile la Facultatea de Istorie-Filosofie, secția filosofie, la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași. Asistent la Catedra de filosofie a Institutului Politehnic „Gh. Asachi” din Iași, promovează până la gradul de conferențiar. Își susține doctoratul în 1972, cu teza Elemente umaniste în gândirea filosofică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290309_a_291638]
-
în comuna natală și patru clase gimnaziale la Liceul din Grebena, unde se preda în limba română (1932-1935). În 1935, după venirea în țară, se înscrie la Liceul „Timotei Cipariu” din Dumbrăveni. După ce își susține bacalaureatul la Blaj (1939), urmează Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. Luându-și licența în 1943, intră la Școala de Ofițeri de Rezervă de la Bacău, participând la campania din Vest. După întoarcerea de pe front este numit referent de presă la Departamentul Naționalităților (1944-1945
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
, Constantin (27.VII.1928, București), istoric literar, editor și poet. Este fiul Casandrei (n. Miulescu) și al lui Dumitru Popescu, funcționar. A urmat la București școala primară, Liceul „Gh. Șincai”, absolvit în 1948, și Facultatea de Filologie, secția limbi clasice, luându-și licența în 1961. Este profesor de latină și română în învățământul gimnazial și liceal din capitală, încheindu-și cariera didactică în 1995, la Colegiul „Mihai Viteazul”. Debutează la revista „Urzica”, în 1970, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
, Liviu (11.VI.1957, București), prozator, critic și istoric literar. Este fiul Ștefaniei Papadima (n. Rădulescu), profesoară de română și latină, și al criticului, istoricului literar și folcloristului Ovidiu Papadima. După absolvirea Liceului „I. L. Caragiale” din București (1976), urmează Facultatea de Limba și Literatura Română, secția română-engleză, a Universității bucureștene, luându-și licența în 1981. În 1987-1988 beneficiază de o bursă Herder la Viena, unde studiază teoria metaforei, iar în 1995-1996 este bursier al Colegiului Noua Europă pentru studiul receptării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
Tribuna României” (1984-1987), unde răspunde de pagina culturală și e titularul rubricii de carte, iar mai târziu redactor și redactor-șef (1999-2000) la „Vineri”, supliment al revistei „Dilema”. În 1988 intră ca asistent suplinitor la Catedra de literatură română a Facultății de Litere bucureștene, în 2000 devenind conferențiar. Funcționează și ca lector (invitat) de limba și literatura română la Institut für Romanistik din Viena (1991-1994), la Facultatea de Litere a Universității din Amsterdam (1996-1997) și din nou la Institut für Romanistik
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
revistei „Dilema”. În 1988 intră ca asistent suplinitor la Catedra de literatură română a Facultății de Litere bucureștene, în 2000 devenind conferențiar. Funcționează și ca lector (invitat) de limba și literatura română la Institut für Romanistik din Viena (1991-1994), la Facultatea de Litere a Universității din Amsterdam (1996-1997) și din nou la Institut für Romanistik din Viena (2000-2002). Din 1997 este secretar executiv al Asociației de Literatură Generală și Comparată din România, face parte din Grupul de alcătuire a curriculumului pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
, Boris (pseudonim al lui Boris Mehr; 19.XI.1941, Soldatko Aleksandrovsk, Rusia), poet. Este fiul Mariei Mehr (n. Șerf), corectoare, și al lui Iacob Mehr, ziarist. Urmează la București cursurile Colegiului „Sf. Sava” (1955-1959), apoi Facultatea de Chimie Industrială din cadrul Institutului Politehnic (1959 -1965). Lucrează în calitate de cercetător științific la Institutul Central de Cercetări Chimice din București (1968-1978). Din 1997 este redactor la „Realitatea evreiască”. Debutează cu poezie, simultan la „Luceafărul” și la „România literară” (1968). Prima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288025_a_289354]
-
Este fiul Elenei (n. Adamescu) și al lui Ion Zamfirescu, inginer agronom. Învață la București, unde urmează Liceul „Titu Maiorescu”, devenit în 1948 „I. L. Caragiale” (1944-1952). Interzicându-i-se, din motive politice, să se prezinte la examenul de admitere la Facultatea de Filosofie, intră la Institutul Teologic din Sibiu, de unde în 1954 se transferă la București, luându-și licența în 1956. Până în 1959 frecventează cursuri pentru un doctorat în teologie - bizantinologie, sub îndrumarea lui Alexandru Elian. Se înscrie în 1961 la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
de Filosofie, intră la Institutul Teologic din Sibiu, de unde în 1954 se transferă la București, luându-și licența în 1956. Până în 1959 frecventează cursuri pentru un doctorat în teologie - bizantinologie, sub îndrumarea lui Alexandru Elian. Se înscrie în 1961 la Facultatea de Limbi Slave a Universității din București, secția rusă - română, absolvind în 1966; tot aici, sub conducerea lui Dan Simonescu, își pregătește doctoratul în filologie, susținut în 1971. Lucrează ca redactor la revistele Patriarhiei Române și la Biblioteca Sfântului Sinod
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
nu ocupă nici o funcție și trăiește din scris. În 1990 fondează Editura Roza Vânturilor, specializată în publicarea unor opere fundamentale mai puțin cunoscute, aparținând lui Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Mircea Eliade ș.a. Începând din 1994 predă istoria literaturii române la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „Valahia” din Târgoviște. Titularizat profesor în 1996, devine și șef de catedră. Debutează la „Luceafărul” în 1962 și mai este prezent în „Romanoslavica” (unde face parte din redacție), „Gazeta literară”, „România literară”, „Argeș”, „Ateneu”, „Scânteia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
, Timotei (22.II.1935, Bulboci, j. Soroca), istoric și teoretician literar, estetician. A absolvit Facultatea de Filologie și Istorie a Universității de Stat din Chișinău (1963). A luat titlul de doctor în cadrul aceleiași instituții de învățământ (1967). A fost lector superior și conferențiar la Universitatea Pedagogică de Stat „I. Creangă” (1967-1981), iar din 1981 - la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288086_a_289415]
-
, Valeriu (8.III.1934, Rebrișoara, j. Bistrița-Năsăud), prozator și poet. Este fiul Anei (n. Mâti) și al lui Petru Varvari, morar. Urmează școala primară în comuna natală (1940-1944), Liceul „George Coșbuc” din Năsăud (1944-1952) și Facultatea de Filologie a Universității „Victor Babeș” din Cluj (1953-1957). După licență intră în redacția revistei „Tribuna”. Între 1960 și 1962 este inspector la Secția de învățământ și cultură a regiunii Cluj, iar apoi trece în învățământ, ca profesor și director
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]
-
VI.1934, Moldovița, j. Caraș-Severin), istoric literar, comparatist și traducător. Este fiul Anei (n. Turcin) și al lui Ioan Petrică, pădurar. Face clasele primare în satul natal, apoi urmează Liceul „General Dragalina” la Oravița (1945- 1952). Admis în 1952 la Facultatea de Filosofie a Universității din București, este trimis după doi ani în Polonia, unde în 1958 va absolvi Facultatea de Limba și Literatura Polonă de la Universitatea Jagellonă din Cracovia. Din 1959 lucrează la Catedra de filologie slavă, specialitatea limba și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288795_a_290124]
-
Petrică, pădurar. Face clasele primare în satul natal, apoi urmează Liceul „General Dragalina” la Oravița (1945- 1952). Admis în 1952 la Facultatea de Filosofie a Universității din București, este trimis după doi ani în Polonia, unde în 1958 va absolvi Facultatea de Limba și Literatura Polonă de la Universitatea Jagellonă din Cracovia. Din 1959 lucrează la Catedra de filologie slavă, specialitatea limba și literatura polonă, de la Facultatea de Limbi Străine a Universității bucureștene, unde va fi promovat ca profesor în 1993. Își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288795_a_290124]
-
Universității din București, este trimis după doi ani în Polonia, unde în 1958 va absolvi Facultatea de Limba și Literatura Polonă de la Universitatea Jagellonă din Cracovia. Din 1959 lucrează la Catedra de filologie slavă, specialitatea limba și literatura polonă, de la Facultatea de Limbi Străine a Universității bucureștene, unde va fi promovat ca profesor în 1993. Își susține doctoratul în 1974, cu teza Relații culturale româno- polone. I se acordă în 1970 Ordinul Meritul Cultural Polonez. P. debutează în presă în 1952
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288795_a_290124]
-
CARP, Petre P. (29.VI.1837, Iași - 21.VI.1919, Țibănești, j. Iași), critic literar și traducător. Născut într-o veche familie de boieri moldoveni, a urmat din 1850 gimnaziul la Berlin, iar din 1858, cursurile Facultății de Drept și de Științe Politice din Bonn. S-a întors la Iași în 1862, intrând de tânăr în viața politică. În toamna anului 1863, citește unui grup format din T. Maiorescu, Iacob Negruzzi, Th. Rosetti și N. Burghele, întruniți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
Mitropolie. Mai târziu a practicat ingineria, și domnitorul Mihail Sturdza îl răsplătea acordându-i mici ranguri boierești (serdar, paharnic, comis). V. a învățat la Gimnaziul Central, apoi la Academia din Iași (fosta Academie Mihăileană) și la Universitate, absolvind în 1865 Facultatea de Litere. În același an, după ce V.A. Urechia se transferă la Universitatea din București, V., fostul său elev favorit, obține, sprijinit de cercurile politice liberale, suplinirea Catedrei de limba, literatura și istoria românilor. În 1866 câștigă o bursă de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290593_a_291922]
-
se transferă la Universitatea din București, V., fostul său elev favorit, obține, sprijinit de cercurile politice liberale, suplinirea Catedrei de limba, literatura și istoria românilor. În 1866 câștigă o bursă de stat și pleacă în Spania, unde va urma cursurile Facultății de Filosofie și Litere a Universității din Madrid. Trecând în 1868 examenul de licență cu o teză despre istoria poporului român (Breve noticia sobre la historia de la Rumanía, publicată în același an), de fapt o prezentare sumară a evenimentelor mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290593_a_291922]