55,839 matches
-
această operație asociindu-i-se critica literară, „artă liberă” și totodată știință. Modelul ideal pentru V. este Istoria critică a literaturii spaniole de José Amador de los Ríos. SCRIERI: Discursul d-lui... la inaugurarea cursului său de literatura română de la Facultatea de Litere din Iași, Iași, 1869; Principiul unităței în istorie, Iași, 1869; Discurs funebru pronunțiat la ocasiunea înmormântărei domnului românilor Alessandru Ioan I, în 29 mai 1873, Iași, 1873; Importanța și utilitatea învățăturei pentru popor, Iași, 1874; Veniamin Costaki, mitropolit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290593_a_291922]
-
Probabil din dorința tatălui, a fost înscris mai întâi la Liceul Militar din Iași, dar și-a continuat studiile, în mod salutar pentru viitorul poet, la Liceul „Nicolae Bălcescu” din Brăila, pe care l-a absolvit în 1941. A urmat Facultatea de Drept a Universității din București, luându-și licența în 1945. A îmbrățișat cariera juridică, desfășurându-și activitatea la Brăila și București. În timpul celui de-al doilea război mondial și în perioada imediat postbelică a colaborat la gazetele brăilene „Ancheta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
, Ireneusz Stefan (19.IX.1940, Wielun, Polonia), traducător polonez. Termină școala medie la Wielun (1959) și Facultatea de Filologie la Universitatea din Cracovia (1964). Debutează publicistic în 1970 și editorial, ca traducător, în 1977. Între 1964 și 1968 lucrează în Cracovia ca redactor la Editura Științifică de Stat, apoi la Editura Literară, unde promovează până la funcția de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
szezytach rozpaczy [Pe culmile disperării], Cracovia, 1992; Antologia poezji rumunskiej [Antologia poeziei românești], Varșovia, 1989 (în colaborare). St.V. KÁNTOR Erzsébet (10.II.1938, Cluj), traducătoare. După absolvirea Liceului Pedagogic din orașul natal (1955), își continuă tot aici studiile la Facultatea de Filologie, luându-și licența în 1965. Este profesoară de limba și literatura română la câteva școli generale, apoi, din 1967, într-un liceu clujean. Colaborează cu traduceri din literatura română la revistele „Igaz Szó”, „Korunk”, „Tiszatáj” (Szeged) „Híd” (Novi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
bază din fiziologia umană, cu referire la funcțiile vegetative majore: circulație, digestie, respirație și excreție. Ea este destinată mai ales studenților de la Programul de Licență în Medicină și celor de la Colegiul Medical Universitar, dar poate fi utilizată și de către studenții Facultăților de Biologie, ai secțiilor de Biofizică, precum și de alți cititori care au cunoștințe minime de biologie, chimie și fizică la nivel de liceu și sunt interesați de rolurile și mecanismele proceselor biologice din corpul uman. Ea poate fi un instrument
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
grăniceri, apoi urmează Școala de redactori și tehnoredactori de editură din cadrul Direcției Generale a Presei și Tipăriturilor (1949-1950). Absolvind și liceul, face un an la Academia Militară din București (1951), avansând la gradul de locotenent-major. Mai târziu (1968) va termina Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității bucureștene, cursuri fără frecvență. Participă la înființarea revistei „Pentru patrie” (1949), lucrează în redacția unor periodice: „Aviația sportivă”, „Radioamatorul”, „Sănătatea”, „Munca” (unde asigură un deceniu și jumătate rubrica „Cetățeanul și legea”), e secretar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]
-
, Adelina (20.V.1920, Brăila - 17.VIII.2006, București), clasicistă. Este fiica Elenei Grecea (n. Manoliu), institutoare, și a lui Constantin Grecea, procuror militar. Urmează cursurile Liceului de Fete din Brăila și ale Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, specialitatea limbi clasice, luându-și licența în 1942. Funcționează ca profesoară de limba și literatura greacă la Facultatea de Limbi Clasice a Universității din București (1946-1976). Ulterior predă limba greacă la Universitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
lui Constantin Grecea, procuror militar. Urmează cursurile Liceului de Fete din Brăila și ale Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, specialitatea limbi clasice, luându-și licența în 1942. Funcționează ca profesoară de limba și literatura greacă la Facultatea de Limbi Clasice a Universității din București (1946-1976). Ulterior predă limba greacă la Universitatea Cultural-Științifică din București (1983-1988). Obține titlul de doctor în filologie cu teza Conflictele sociale din Grecia antică reflectate în opera poeților din sec. VII-VI î.e.n.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
natură”. Este ceea ce s-a numit problema „vieții”. În Întrebările suscitate de naștere și moarte a pătruns apoi confruntarea cu trecerea timpului. Efect al memoriei, noțiunea de timp a fost probabil una dintre forțele cele mai puternice care au plăsmuit facultățile cognitive umane, stimulând indirect anumite aspecte ale comportamentului religios. Nu trebuie neglijat faptul că expansiunea neurală a capacității de memorare este recunoscută astăzi ca un fapt biologic specific și fundamental al evoluției hominide. Umanitatea a perceput timpul ca o noțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de preferat, fiind mai cuprinzător și mai neutru, grafismul: a trasa semne, a realiza imagini. Un comportament grafic dezvoltat În momentele de repaus sau ca o extensie motivată și mediată de limbajul verbal. Grafismul, să fim atenți, intrase În patrimoniul facultăților umane la sfârșitul paleoliticului timpuriu, chiar dacă nu rămăsese decât o abilitate fără un rol anume. Dacă se acceptă schema celor trei componente ale fenomenului religios - credințe, mituri, rituri (vezi subcapitolul 3) -, se poate spune că am identificat În paleoliticul timpuriu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu la o viață eternă cel puțin la o formă de supraviețuire În calitate de strămoși. Aceștia, numiți la Ugarit Rapi/aumaxe "Rapi/auma", sunt investiți de cei vii cu o serie de puteri benefice de protecție și vindecare, ba chiar și facultăți profetice și oraculare folositoare celor care Îi interpelează ritualic. Mitul lui Baalxe "Baal" și al lui Motxe "Mot" a fost citit cu precădere În cheie exclusiv naturalistă: vara, ploaia dispare și natura pare pe punctul de a muri; totuși, apa
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
intens și personal cu nivelul divin și să facă să se reverse asupra omului obișnuit efectele binefăcătoare ale unui astfel de raport, așezându-se ca mijlocitor, câteodată cu asumarea unor conotații demonice, Între lumea divină și umană. În unele cazuri, facultățile divinatorii ale personajului și capacitățile sale taumaturgice, manifestate de preferință În sfera medicală, se traduc În instituirea unor noi culte care se alătură centrelor oraculare de tradiție Îndelungată, adesea luate ca model pentru noile Întemeieri ce țin de iatromanție. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cult prin afirmarea primatului religiozității interioare asupra componentelor mitico-rituale ale religiilor tradiționale. Dacă, așadar, Apollonius al lui Filostrat este În mare măsură un Înfăptuitor de miracole și dacă În activitatea lui elementul divinatoriu ocupă un rol important, fiindu-i recunoscută facultatea de a „presimți și prevesti evenimentele” (I, 2), toate acestea fiind aspecte care i-au adus acuza de magie, accentul cade mai ales pe calitatea lui de „filozof”, bogat În Înțelepciune adevărată și plin de virtute, depozitar al unor extraordinare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
diferitelor panteonuri tradiționale față de care Proclus manifestă cea mai adâncă devoțiune, Înțelese ca expresii ale acelei unice esențe divine care Își are prima origine În Unu, inefabil și incognoscibil. La acest Unu omul aderă cu o credință „unitivă”, superioară oricărei facultăți raționale, Înțeleasă ca putere teurgică ce transcende dimensiunea umană. Manipularea substanțelor materiale (minerale, vegetale, animale, folosirea unor medium umani) În scopurile practicii teurgice este justificată, așa cum se Întâmplă deja și la Iamblichos, de noțiunea de simpatie universală și de „seriile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
faptele sau conștiințele șnoastreț, nici sufletele șnoastreț nu se pot pune de acord”. Conform celei mai răspândite interpretări a acestui fragment (cf. Kellens-Pirart, 1988, p. 155, și 1991, pp. 188 sq.) cele două Spirite sunt prezentate ca entități dotate cu facultăți spirituale și mentale care, fiind diametral opuse, nu permit nici un compromis: deci și aici este evidentă invitația lansată de profet tuturor oamenilor de departe sau de aproape (Yasna 45, 1) de a trece de partea uneia sau alteia dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Bun și pentru Celxe "Cel" mai Bun Gând, conform cu Adevărul, pentru faptă și cuvânt, lui Îi dau Integritate și nemurire: Domnul Sfânt este alături de Puterexe "Putere" și Devoțiunexe "Devoțiune"”. Nemuritorii Bunixe "Nemuritorii Buni" corespund, În mod clar, unor calități și facultăți care pot fi atât divine, cât și umane. Din acestea apare deci o doctrină originală de o natură care s-ar putea defini ca teo-antropologică, prezentă deja În G³th³, cel puțin Într-o formă inițială. Dar tocmai din cauza caracterului său
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sagdșd (În persană, „privirea câinelui”) și se pare că era folosită, printre altele, pentru a se asigura că trupul este Într-adevăr al unui mort și nu al unei persoane Încă vii: câinelui, prieten fidel al omului, Îi este atribuită facultatea de a verifica acest fapt (Modi, 1922, p. 59). Cadavrul este apoi transportat pe așa-numitul „turn al liniștii” (dakhma; cf. supra), unde este expus gol, pradă păsărilor care Îl dezgolesc de carne Într-un timp scurt, lăsând doar oasele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
actrița Aristizza Romanescu, poetul Mircea Demetriade, doctorul Constantin Levaditi ș.a. S. urmează cursul primar la Școala de Aplicații a Societății pentru Învățătura Poporului Român, iar pe cel secundar la Liceul „Gh. Lazăr” din București (1918-1921). Se înscrie tot aici la Facultatea de Litere și Filosofie și, concomitent, la cea de Drept, luându-și licența la ambele în 1924. Își va continua studiile la Paris, între 1926 și 1928, obținând doctoratul în drept și științe economice cu teza La Roumanie et la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
BUTNARU, Val[eriu] (17.IV.1955, Chișinău), dramaturg. Este fiul Anei (n. Mocanu), muncitoare, și al lui Sevastian Butnaru, șofer. După absolvirea Facultății de Jurnalistică a Universității de Stat din Chișinău (1980), se dedică activității teatrale. Director artistic al Teatrului „Eugène Ionesco” din Chișinău începând din 1991, a scris piesele Țin minte că va ninge și vom fi fericiți, Mâine sau poate poimâine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285966_a_287295]
-
I.1910, Cuciurul Mare-Cernăuți - 17.IV.1945, București), poet, prozator, traducător și eseist. Este fiul Olimpiei (n. Șandru) și al lui Gavril Streinul, preot. Urmează școala primară la Cuciurul Mare (1919-1922), Liceul „Aron Pumnul” din Cernăuți (1922-1928) și tot aici Facultatea de Teologie (1928-1932). A funcționat ca ziarist, director de librărie (1933), referent de presă (1939-1940), cenzor la Direcția Presei din Ministerul Propagandei. După ce, elev fiind, scosese, alături de alți colegi, „Ecoul tinerimii”, „Caietul celor patru” și „Speranța”, e prezent cu proză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
, Adrian (31.III.1952, București), poet. Este fiul Elenei (n. Păltineanu) și al lui Teodor Vasiliu, jurist. Va absolvi la București Liceul „Mihai Viteazul” (1971) și tot aici va urma în paralel Facultatea de Drept și pe cea de Matematică, luându-și licențele în 1975 și în 1976. Face carieră juridică în calitate de judecător (1975-1980) și avocat (din 1980), prodecan al Baroului București (1993-1995). Colaborează la revista „Tribuna”. Volumul de debut al lui V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290462_a_291791]
-
de Pedagogie din Zrenjanin, secția limba și literatura română-limba și literatura sârbo-croată. Între 1957 și 1966 funcționează ca profesoară la școala elementară din Ecica și în Redacția programului în limba română de la Radio Novi Sad. În 1970 obține licența la Facultatea de Filologie a Universității din Belgrad, specialitatea limba și literatura română. Își ia doctoratul în filologie cu teza Normă și dialect în limba scriitorilor bănățeni de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, susținută la Facultatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287954_a_289283]
-
Facultatea de Filologie a Universității din Belgrad, specialitatea limba și literatura română. Își ia doctoratul în filologie cu teza Normă și dialect în limba scriitorilor bănățeni de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, susținută la Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1979). Din 1974 este lector de limba română la Facultatea de Filosofie din Novi Sad, unde parcurge treptele universitare până la cea de profesor. Debutează la „Lumina” (Pancevo), în 1973, cu articolul Elemente dialectale și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287954_a_289283]
-
filologie cu teza Normă și dialect în limba scriitorilor bănățeni de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, susținută la Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1979). Din 1974 este lector de limba română la Facultatea de Filosofie din Novi Sad, unde parcurge treptele universitare până la cea de profesor. Debutează la „Lumina” (Pancevo), în 1973, cu articolul Elemente dialectale și populare în proza lui Ion Popovici-Bănățeanul. Colaborează la publicațiile românești din Voivodina - „Lumina”, „Analele Societății de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287954_a_289283]
-
ZEGREANU, Octavian Gr. (17.X.1938, Dej - 30.I.2004, Cluj-Napoca), poet. Este fiul Aureliei Zegreanu (n. Bugnariu), educatoare, și al lui Aurel Gr. Zegreanu, magistrat și poet. Urmează Liceul „Andrei Mureșanu” din Dej și obține licența la Facultatea de Drept și la Facultatea de Biologie ale Universității din Cluj, unde își va susține și doctoratul în științe. Specializat în toxicologie, va lucra la Spitalul Clinic Județean și la Clinica de Boli Profesionale din Cluj. Debutează în literatură în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290729_a_292058]