57,196 matches
-
pe văile fluviilor Don și Kuban. Această teorie se bazează pe faptul că mai multe cuvinte ungurești legate de viticultură au fost împrumutate din limbile turcice, iar alte cuvinte ar fi putut fi împrumutate de la alanii care trăiau în nordul Munților Caucaz. Caracteristicile portului maghiarilor ar fi putut de asemenea să se fi conturat în această perioadă de timp. Dovezile locuirii maghiarilor în regiunea fluviilor Don și Kuban sunt irelevante, după părerile altor cercetători. Împăratul bizantin Constantin al VII-lea Profirogent
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
anul 850, au cotropit Levedia, i-au zdrobit pe maghiari care, în frunte cu liderul lor Levedi, ar fugit spre vest. Un grup de maghiari s-a desprins din mulțimea celor care căutau adăpost în apus, s-a refugiat peste Munții Caucaz, regine în care urmașii lor au locuit până în secolul al XIII-lea. Există cercetători care consideră însă că maghiarii s-ar fi mutat spre vest încă din secolul al VII-lea, când primul stat bulgar s-a dezintegrat sub
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
sau Yotvatul antic (în ebraică: יודפת sau יוטבט, în latină Iotapata) este o cetate antică așezată în nordul Israelului, în centrul Galileei superioare, în inima lanțului de dealuri numit Munții Yodfat, la sud-vest de moșavul modern Yodfat, la 22 km est de Acra și la 9 km de Tzipori. Ruinele cetății sunt situate pe o colină scundă,Tel Yodfat, având înălțimea de 419 metri deasupra nivelului mării, înconjurată de mai
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
Beitar” a sionismului revizionist menționează Yodfat în rând cu cetățile Masada și Beitar care au intrat în legendă prin rezistența lor în fața romanilor. „Beitar ce-a căzut, Yodfat și Masada, nălțate fi-vor în glorie și mândrie... să mori ori muntele să-l cucerești, Yodfat, Masada, Beitar”. (în ebraică) עתמול 151 ע' 7: אביעם מרדכי / העד
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
a trei râuri, Iskărul Negru ("Cerni"), Iskărul Alb ("Beli") și Iskărul Stâng ("Levi"), ape denumite împreună "Iskrove". Punctul de izvorâre al râului este considerat a fi confluența Iskărului Drept ("Prav Iskăr"), cu Iskărul Negru. După ce coboară pe versantul nordic al Munților Rila, se varsă în lacul de acumulare Iskăr—cel mai mare lac de acumulare din Bulgaria, și în lacul Pancearevo. Râul curge pe lângă Sofia și formează un defileu stâncos în Munții Balcani. Se varsă în Dunăre lângă satul Ghighen din
Râul Iskăr () [Corola-website/Science/328724_a_330053]
-
cu Iskărul Negru. După ce coboară pe versantul nordic al Munților Rila, se varsă în lacul de acumulare Iskăr—cel mai mare lac de acumulare din Bulgaria, și în lacul Pancearevo. Râul curge pe lângă Sofia și formează un defileu stâncos în Munții Balcani. Se varsă în Dunăre lângă satul Ghighen din regiunea Plevna. Iskărul este singurul râu care izvorăște din sudul Bulgariei și trece Balcanii, vărsându-se în Dunăre. Iskărul traversează șase regiuni administrative ale Bulgariei: capitala Sofia, regiunea Sofia, regiunea Pernik
Râul Iskăr () [Corola-website/Science/328724_a_330053]
-
(în ) sunt o grupa muntoasă aflată în estul Șerbiei Centrale. Ea este o prelungire a Munților Carpați pe malul drept al Dunării, prin care acest lanț muntos se leagă de Munții Balcani din sud-est. Ei se întind pe direcția nord-sud în estul Șerbiei, mărginindu-se la vest cu valea Moravei Mari; la est cu valea Timokului
Carpații Sârbești () [Corola-website/Science/328725_a_330054]
-
(în ) sunt o grupa muntoasă aflată în estul Șerbiei Centrale. Ea este o prelungire a Munților Carpați pe malul drept al Dunării, prin care acest lanț muntos se leagă de Munții Balcani din sud-est. Ei se întind pe direcția nord-sud în estul Șerbiei, mărginindu-se la vest cu valea Moravei Mari; la est cu valea Timokului Alb și la nord cu valea Nišavei. Altitudinile sunt în jur de 800-1500 m, fiind
Carpații Sârbești () [Corola-website/Science/328725_a_330054]
-
Timokului Alb și la nord cu valea Nišavei. Altitudinile sunt în jur de 800-1500 m, fiind dominați de trăsături geologice carstice calcaroase. În definiție strictă (adoptată de Academia Sârbă de Stiinte și Arte, precum și de Convenția Carpaților), partea sârbească a Munților Carpați cuprinde doar 732 km², sau 0,35% din aria totală a Carpaților. Această parte cuprinde malul sudic al Porților de Fier și zona Parcului Național Đerdap. În majoritatea restului definițiilor, chiar și acea parte este exclusă din definiția Carpaților
Carpații Sârbești () [Corola-website/Science/328725_a_330054]
-
ei fiind considerați a fi mărginiți în sud-vest de Dunăre. Punctele de extrem ale acestei zone carpatice din Șerbia sunt Tekija la nord, la sud, Golubac la vest și la est (barajul Porțile de Fier). El acoperă crestele nordice ale munților Kučaj de Nord, Šomrda, Liskovac, Veliki Greben și Miroč, în comunele Golubac, Majdanpek și Kladovo Estul Șerbiei este una dintre cele mai rarefiat populate zone ale Peninsulei Balcanice. O mare parte din populația prezenta aici în secolul al XIX-lea
Carpații Sârbești () [Corola-website/Science/328725_a_330054]
-
sunt invizibili pentru oameni, oamenii nefiind nici ei prezentați foarte clar pentru Djini. Djinnii au puterea de a călători pe distanțe foarte mari într-un timp foarte scurt și își pot duce viața în locuri aparent inaccesibile cum ar fi munți, mari, copaci, în aer, sau chiar în comunități proprii. Că și oamenii, Djinnii vor fi la rândul lor judecați în Ziua Judecății de Apoi pentru a fi trimiși în Paradis sau Iad, conform faptelor lor. Djinn are semnificația de “ceea ce
Djinn () [Corola-website/Science/328718_a_330047]
-
1897 a expus la galeria ""S. Bing"" din Paris, secțiunea Art Nouveau. Rippl-Rónai a participat pentru ultima dată în 1898 la o expoziție împreună cu gruparea Nabis la galeria ""Durand-Ruel"". Cu prilejul unei călătorii la Banyuls-sur-Mer, o așezare situată la poalele munților Pirinei, este fascinat de împrejurimi, de culorile puternice ale locurilor, ceea ce îl determină să picteze peisaje după natură, care constituie o trecere spre o cromatică luminoasă, pătrunsa și în redarea interioarelor. În anul 1901 a părăsit pentru totdeauna Parisul și
József Rippl-Rónai () [Corola-website/Science/328733_a_330062]
-
pleacă spre Insulele Tin (Britania). Pe coasta britanică, cei doi ajung să acosteze la mare distanță unul de celălalt, fiecare fiind convins că celălalt a pierit în timpul traversării. Tiriki și atlanții care o însoțeau se stabilesc în ținuturile mlăștinoase din jurul Muntelui Sfânt, cel care avea să fie numit, peste secole, insula Avalon. Preoteasa își dă seama că, pe aceste meleaguri, cultul Zeiței Mamă este mult mai puternic decât în Atlantida. Trăind în mijlocul indigenilor, ea și însoțitorii ei pun bazele unei noi
Străbunii Avalonului () [Corola-website/Science/328730_a_330059]
-
în considerare faptul că Ioan al IV-lea s-a nascut între 1395 și 1417. Ar fi fost astfel puțin probabil să fie deja bunic prin 1410. La 11 septembrie 1429, Durad a făcut o donație către Mănăstirea Esfigmenu de la Muntele Athos. Carta de donația se referă la soția sa Eirene și cei cinci copii. Manuscrisul Masarelli îi numește pe aceiași cinci copii ai lui Đurađ și ai Eirenei. Alte genealogii menționează un al șaselea copil, Todor Branković. El ar fi
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
s-a alăturat curții fiului ei vitreg, Mahomed al II-lea. Potrivit lui Nicol, Mara a continuat să fie prezentă la curte, dar i s-a oferit și un domeniu propriu la „Ježevo”. Nicol identifica Ježevo cu așezarea modernă Dafni de la Muntele Athos. Atunci cand Mahomed a devenit sultan, ea i-a oferit adesea sfaturi. Curtea ei de la Ježevo era formată din nobili sârbi exilați. Potrivit lui Nicol, Marei i s-a alăturat la „Ježevo” sora ei „Cantacuzina” în 1469. Cele două doamne au
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
de la el cedarea țării către Imperiul Otoman. Angelović l-a însoțit pe Mahomed al II-lea, când acesta din urmă a atacat Albania Veneta în vara anului 1467. Skanderbeg, care era pe atunci aliat cu venețienii, s-a retras în munți în timp ce Angelović l-a urmărit, dar nu a reușit să-l găsească, deoarece Skanderbeg a reușit să fugă pe coasta. Potrivit lui Tursun Beg și Ibn Kemal, Angelović a înotat prin Bojana, a atacat cetatea Scutari controlată de venețieni și a
Mahmud Pașa () [Corola-website/Science/328767_a_330096]
-
calcar răsăritean se întinde Șesul Sharonului, zonă de sol nisipos roșu numit „hamra”, propice culturilor de citrice Pe lanțul de calcar vestic se află moșavul Kfar Monash. La est, de la râul Nahal Alexander, trecând prin moșavul Beerotaiym și până la poalele Munților Samariei se întinde o zonă bogată în sol de tip „terra rossa”, propice pentru agricultură. Temperaturile în Valea Hefer sunt înalte vara și convenabile iarna. Cantitatea de precipitații anuale este între 500-600 mm. Condițiile de climat permit culturi subtropicale. În
Valea Hefer () [Corola-website/Science/328794_a_330123]
-
nucleului format din experimentații războinici spartani conduți de regele Pausanias; acestora li s-au alăturat 8.000 de hopliți atenieni, 600 de exilați plateeni, precum și contigentele trimise de polisurile Megara și Corint. Armata a avansat în Beoția, prin trecătoarea de la Muntele Cithaeron și a luat poziție în fața liniilor persane pe terenul înalt care domina valea râului Asopos. Inițial, grecii au evitat să înainteze pe terenul plat din jurul taberei fortificate a lui Mardonius, pentru a nu fi atrași într-o luptă cu
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
doi vor să meargă în direcții opuse: Darie, căruia i se făcuse dor de țară, vrea să se întoarcă acasă, în timp ce Diplomatul dorește să traverseze Marea Adriatică pentru a ajunge în Italia. Cei doi pornesc împreună spre Albania, traversează păduri și munți și sunt pe punctul de a fi împușcați de doi clefți greci pentru a li se fura încălțămintea. Într-un sat devastat de război ei nimeresc în mijlocul unor lupte între soldații nemți și partizanii macedoneni. Sunt capturați de macedoneni și
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
el, dar, după ce a fost motivat de Janusz, Zoran și Voss, decide să se alăture din nou grupului; într-un final, cei patru găsesc un izvor de apă și evită astfel să moară din cauza deshidratării. Ei reușesc să ajungă în munții Himalaya, toți patru în stare avansată de extenuare, și sunt salvați de un călugăr tibetan care îi duce la o mănăstire budistă, unde își recapătă puterile. Dl. Smith decide să meargă la Lhasa, unde una dintre persoanele de contact ale
Drumul de întoarcere () [Corola-website/Science/328817_a_330146]
-
Tabăra britanică era situată între satele Olivé și Peuterey, în urma primei ciocniri englezii au tăiat francezilor ieșirea la malul drept al Loarei. Tot timpul până la sfârșitul asediului, sediul și cea mai mare parte a armatei engleze a ocupat așa-numitul "Munte Saint Laurent", o creastă de 1200 de metri care domina malul drept, și prezenta, prin urmare, o poziție ideală defensivă. Statul Major General al armatei engleze s-a situat în Meung. Orășenii erau gata pentru asediu și din timp s-
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic) situată în județul Brașov, pe teritoriul administrativ al comunei Hoghiz. Aria naturală cu o suprafață de 2 hectare se află în "Depresiunea Hoghizului" (în zona de interferență a Munților Perșani cu bazinul transilvan, în apropierea intrării în rezervația Pădurea Bogății), în partea nord-estică a județului Brașov și cea sud-estică a satului Hoghiz, lângă drumul național DN13 care leagă municipiul Brașov de Sighișoara. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată
Microcanionul în bazalt de la Hoghiz () [Corola-website/Science/328842_a_330171]
-
Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă un relief cu formațiuni bazaltice de tipul unui canioan (de dimensiuni reduse) aflat pe "valea Hoghizului", rezultat în urma unor activități de erupții vulcanice intense petrecute în Munții Perșani în perioada Cuaternarului, ultima eră geologică din istoria Pământului.
Microcanionul în bazalt de la Hoghiz () [Corola-website/Science/328842_a_330171]
-
este constrânsă de împrejurări să se căsătorească cu un bărbat mai în vârstă, pe care nu-l iubește. Nea Gheorghe (Nicolae Diaconu), care lucrează ca muncitor forestier în județul Covasna, locuiește împreună cu numeroșii săi copii într-un sat din creierul munților. După moartea soției sale, el s-a refugiat în alcool. Grija creșterii numeroșilor copii ai săi a fost preluată de fiica sa mai mare, Amalia (Manuela Boboc), care a renunțat la școală. Fata a crescut, este la vârsta adolescenței, iar
Fructe de pădure (film) () [Corola-website/Science/328843_a_330172]
-
Boboc, prin armonia trăsăturilor, puritatea zâmbetului și tristețea privirii, amintește de cel al Andei Onesa în rolul Anastasiei (este tipul de frumusețe care sugerează cel mai bine realizatorilor acel amestec de inocență și obstinare caracteristic ambelor eroine (...). Hora din vârful munților își află perechea într-o altă horă pe malul Dunării, iar lumea cârciumii, a vânzătorilor de alimentară și a pozarilor se înrudește îndeaproape cu cea din «Secvențe»”. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin
Fructe de pădure (film) () [Corola-website/Science/328843_a_330172]