55,839 matches
-
17.X.1938, Dej - 30.I.2004, Cluj-Napoca), poet. Este fiul Aureliei Zegreanu (n. Bugnariu), educatoare, și al lui Aurel Gr. Zegreanu, magistrat și poet. Urmează Liceul „Andrei Mureșanu” din Dej și obține licența la Facultatea de Drept și la Facultatea de Biologie ale Universității din Cluj, unde își va susține și doctoratul în științe. Specializat în toxicologie, va lucra la Spitalul Clinic Județean și la Clinica de Boli Profesionale din Cluj. Debutează în literatură în 1971 la „Făclia” și continuă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290729_a_292058]
-
, Mircea (4.VI.1944, Topolovățu Mare, j. Timiș), prozator. Este fiul Aurorei (n. Nemoianu) și al lui Iuliu Pora, medic. Urmează Liceul „I. L. Caragiale” din București (1955-1961) și Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1965-1970), obținând și o diplomă postuniversitară la INALCO (Paris), sub îndrumarea profesoarei Catherine Durandin, în 1990-1992. Este profesor de istorie în județul Timiș între 1970 și 1988. Lector, din 1994, la Facultatea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
și Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1965-1970), obținând și o diplomă postuniversitară la INALCO (Paris), sub îndrumarea profesoarei Catherine Durandin, în 1990-1992. Este profesor de istorie în județul Timiș între 1970 și 1988. Lector, din 1994, la Facultatea de Jurnalistică a Universității „Banatul” din Timișoara, revine după un timp ca profesor de liceu. În 1980 debutează în „Orizont” și ulterior figurează în volumul colectiv Drumul cel mare (1985), iar prima carte de proză, Indiile galante, îi apare în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
excursul eseistic pe teme filosofice, în special cea a genialității. În centru se află două personaje. Primul este un tânăr de 22 de ani, Puiu Dinescu, boem și cam libertin, care nu izbutește să-și treacă examenul de admitere la facultate, ceea ce nici nu dorește cu adevărat, întrucât pasiunea lui este arta, poezia. Îndrăgostit de doctorița din sat, vrea s-o cucerească, dar în final femeia îl părăsește pentru altul. Celălalt e un profesor de matematică la Craiova, captivat și el
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285551_a_286880]
-
Ion Datcu, blănar, și soția lui I.A. Rădulescu-Pogoneanu. După ce urmează Școala Normală în București, absolvită în 1899, face studii în Franța, la Școala Normală Superioară de la Sèvres, încheiate în 1901. Obține în 1904 și licența în filologie modernă la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. Își desfășoară cariera de profesoară de limba franceză și de limba română la Școala Normală „Azilul Elena Doamna”, apoi la Școala Centrală de Fete și la Seminarul Pedagogic Universitar „Titu Maiorescu” din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289113_a_290442]
-
și traducător. Este fiul Afroditei (n. Ioannidis) și al lui Nicolae Ivanovici, jurist. Școala primară și gimnaziul le face în orașul natal (1954-1961), apoi urmează cursurile Liceului nr. 14 (de limba greacă) din București (1962-1966). Din 1966 este student al Facultății de Limbi și Literaturi Romanice, Clasice și Orientale a Universității din București, secția spaniolă, susținându-și examenul de licență în 1971. Încă din această perioadă își începe activitatea publicistică la reviste studențești și la emisiuni radiofonice în limbile greacă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
, Florin (14.IV.1943, Iași), critic și istoric literar. Este fiul Margaretei Faifer (n. Irimia), medic, și al lui Laurențiu Faifer, conferențiar universitar. În 1961 a absolvit Liceul „C. Negruzzi”, iar în 1966, Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, fiind repartizat la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” (sectorul de istorie literară), unde a urcat treptele până la aceea de cercetător principal. După 2000 devine și profesor asociat la Universitatea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
literar, poet, eseist, jurnalist și editor. Este fiul Mariei (n. Neagoie) și al lui Dumitru Untaru, țărani. Învață la Liceul „Alexandru Lahovari” din Râmnicu Vâlcea și își ia bacalaureatul, în 1939, la Liceul „Spiru Haret” din București. Este licențiat al Facultății de Litere și Filosofie a Universității bucureștene (1943). Debutul literar, sub pseudonimul Virgiliu Angelli, se produce în cursul superior al liceului, în 1939, la „Jurnalul literar” al lui G. Călinescu. Paralel cu studiile universitare, a făcut parte din redacția ziarelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
BRĂDESCU, Faust (14.IV.1914, București - 2000, București), prozator, traducător și publicist. Este fiul Mariei (n. Bechniț) și al lui Ion Brădescu, avocat. Urmează cursurile Liceului „Matei Basarab” și ale Facultății de Drept din București, apoi face studii la Paris, fiind diplomat la École des Hautes Études Internationales, unde obține, în timpul celui de-al doilea război mondial, titlul de doctor în drept internațional și filosofie politică. Înființează în anii ’50, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285852_a_287181]
-
al lui Ion Ciobanu, țărani. A făcut școala primară și gimnaziul la Podu Iloaiei (1944-1950), continuându-și învățătura la Liceul Național din Iași (atunci Școala Medie nr. 1; 1951-1955). Tot aici, în 1958 devine student al secției de filosofie a Facultății de Filologie a Universității „Al.I. Cuza”, obținând licența în 1963. A fost profesor de latină (1963-1966), redactor la revistele „Cronica” (1966-1968) și „Luceafărul” (1968-1993), apoi la Editura Cartea Românească. A debutat în 1959 la „Iașul literar”, iar prima carte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
1974, Budapesta), comparatist, poetician și traducător. Numele de familie la naștere era Göbl. Începe să facă studii medii la Dej și le continuă la Liceul Romano-Catolic din Arad, luându-și bacalaureatul la Liceul „Moise Nicoară” din același oraș. A absolvit Facultatea de Litere a Universității din Budapesta, secția maghiară-română-franceză (avându-i profesori pe Carlo Tagliavini și A. Sauvageot), pentru că apoi să meargă la Paris, ca bursier (1932-1935), perioadă în care a fost lector la École des Langues Orientales Vivantes. S-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
familii de țărani bucovineni: mama se numea Ileana (n. tot Posteuca), iar tatăl, Ieremie Posteuca, a murit în 1914 pe front, în Galiția. P. face clasele primare în satul natal, pe cele secundare la Liceul „Lațcu Vodă” din Siret și Facultatea de Litere și Filosofie la Universitatea din Cernăuți, fiind licențiat magna cum laude în 1936, în limba și literatura română, secundar istorie și pedagogie. În timpul studenției devine membru al asociației Arboroasa, căreia în 1934 și 1935 i-a fost și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
BANTOȘ, Ana (7.IV.1951, Chirianca, j. Chișinău), critic literar. Este fiica Efrosinei (n. Stoleru) și a lui Anton Lisnic, agricultori. Absolventă, în 1973, a Facultății de Filologie a Universității de Stat de la Chișinău, este cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară al Academiei de Științe a Republicii Moldova. Și-a luat doctoratul în filologie la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași (1998). B. este autoarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285608_a_286937]
-
III. 1939, Cannes, Franța), istoric literar. Este fiul Domniței și al lui Gheorghe Cristea, țărani înstăriți. După studii la Gimnaziul săsesc din Bistrița (1879-1883), a urmat Liceul Grăniceresc din Năsăud (1883- 1887), apoi Institutul Teologic-Pedagogic Ortodox din Sibiu (1887-1890) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Budapesta (1891-1895), unde a obținut doctoratul cu teza, redactată în limba maghiară, Eminescu. Viața și opera. Studiu asupra unor creații mai noi din literatura română (1895). Învățător, apoi director la Școala Confesională Ortodoxă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286500_a_287829]
-
<biography> GABRIEL LIICEANU — Născut la 23 mai 1942, la Râmnicu-Vâlcea. Studii universitare la București, Facultatea de Filozofie (1960-1965) și Facultatea de Limbi Clasice (1968-1973). Doctorat în filozofie la Universitatea din București (1976). Cercetător la Institutul de Filozofie (1965-1975) și Institutul de Istorie a Artei (1975-1989). Bursier al Fundației Humboldt (1982-1984). Director al Editurii Humanitas din
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
<biography> GABRIEL LIICEANU — Născut la 23 mai 1942, la Râmnicu-Vâlcea. Studii universitare la București, Facultatea de Filozofie (1960-1965) și Facultatea de Limbi Clasice (1968-1973). Doctorat în filozofie la Universitatea din București (1976). Cercetător la Institutul de Filozofie (1965-1975) și Institutul de Istorie a Artei (1975-1989). Bursier al Fundației Humboldt (1982-1984). Director al Editurii Humanitas din 1990. Profesor la Facultatea de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și Facultatea de Limbi Clasice (1968-1973). Doctorat în filozofie la Universitatea din București (1976). Cercetător la Institutul de Filozofie (1965-1975) și Institutul de Istorie a Artei (1975-1989). Bursier al Fundației Humboldt (1982-1984). Director al Editurii Humanitas din 1990. Profesor la Facultatea de Filozofie a Universității București din 1992. Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres (Paris, Franța, 1992). Commendatore dell’ Ordine della Stella della Solidarieta italiana (Roma, Italia, 2005). SCRIERI — Tragicul. O fenomenologie a limitei și depășirii (Univers, 1975
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
că libertatea este singura dintre limitele primite (ea mi-a fost conferită și vine, ca și celelalte limite, de dinaintea alegerii mele) în virtutea căreia pot alege și prin care, alegând, pot la rândul meu să institui limite. Numai că libertatea ca facultate a alegerii nu se poate exersa „liber“, ci doar îngrădită de celelalte limite care alcătuiesc fondul intim-străin. Sunt acestea singurele limite care îngrădesc - și totodată fac cu putință - exercițiul libertății și care, făcând-o să depindă de..., o transformă în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
poet. Este fiul Aristiței (n. Filip) și al lui Gheorghe Popa, țărani. Învață la Bârgăuani și la Liceul „Petru Rareș” din Piatra Neamț (1965-1970). După absolvire lucrează câțiva ani ca muncitor agricol, apoi ca operator meteo. Între 1975 și 1979 urmează Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, devenind licențiat în psihologie. Este angajat psiholog la Penitenciarul din Iași, iar din 1989 la Societatea Electrica din același oraș. Are o susținută activitate de cercetare psihologică aplicată, cu rezultate incluse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
ȘORA, Mihai (7.XI.1916, Ianova, j. Timiș), eseist. Este fiul Anei (n. Bogdan) și al lui Melentie Șora, preot. Urmează Liceul „C. Diaconovici-Loga” din Timișoara (1927-1934) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1934-1938), unde îi sunt profesori preferați Nae Ionescu și Mircea Eliade. Beneficiind de o bursă a Guvernului francez, își continuă studiile la Paris (Sorbona, 1939-1940), apoi la Grenoble (1940-1945). Susține licența în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
a dobîndit un complex al sărăciei. Chiar și după o jumătate de veac își amintea că în tinerețe "trăia întotdeauna din pomeni"43. În toamna lui 1888, la vîrsta de 17 ani și jumătate, Iorga a intrat ca bursier la Facultatea de Litere a Universității din Iași, la secția Istorie și Literatură 44. A intrat în relații strînse cu Ștefan Vârgolici, profesor de literatură romanică. Educat la Madrid, Vârgolici a fost primul traducător al lui Don Quijote în limba română. Dar și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și metodice a studiilor. Tiktin l-a ajutat pe viitorul savant să-și tipărească primele lucrări. Prietenia lor a durat toată viața 45. În studiile lui oficiale, Iorga a dovedit calități ieșite din comun și a trecut cu ușurință prin facultate. Dificultățile se iveau în dormitoarele unde era obligat să locuiască. Superioritatea lui Iorga și incapacitatea lui de a comunica cu colegii lui duceau la declanșarea a tot felul de conflicte. Nu făcea nici un efort să se împrietenească cu nimeni. Tot
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Gherea, protejatul lui Hasdeu și al lui Odobescu, acel Iorga care scrisese pentru ziarele adversarilor, un om de stînga și, cel mai rău din toate, un intrus venit de la Iași", deoarece, după părerea lui Maiorescu (așa cum vedea Iorga lucrurile), "în cadrul facultății, toate posturile urmau să fie ocupate de studenții lui, unul după altul, și, la urma urmei, îi pregătise personal din punct de vedere filosofic pentru îndeplinirea sarcinii respective". Iorga vedea o "lipsă de politețe țîfnoasă a sufletului care se ascunde
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
îndrăznea să se împrietenească cu tînărul Bogdan, fără să-și dea seama de "pericolele la care se expunea asociindu-se cu un om care-și exprima deschis părerea despre oameni și lucruri"89. Este clar că bătrînii vulpoi bizantini ai facultății trebuie să se fi simțit amenințați de sinceritatea profesorului Bogdan. Celălat prieten tînăr de la facultate al lui Iorga era D. Onciul de la Cernăuți. Acesta poseda un simț austriac al metodei filologice stricte. Trioul Iorga-Bogdan-Onciul aducea cu el tinerețe, o nouă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care se expunea asociindu-se cu un om care-și exprima deschis părerea despre oameni și lucruri"89. Este clar că bătrînii vulpoi bizantini ai facultății trebuie să se fi simțit amenințați de sinceritatea profesorului Bogdan. Celălat prieten tînăr de la facultate al lui Iorga era D. Onciul de la Cernăuți. Acesta poseda un simț austriac al metodei filologice stricte. Trioul Iorga-Bogdan-Onciul aducea cu el tinerețe, o nouă metodă științifică și responsabilitate occidentală și strînse relații prietenești cu studenții. A fost plăcerea îndoielnică
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]