57,196 matches
-
așa cum și-o dorește omul, despre nevoia de dragoste, despre aspirația spre înalt (pe care o relevă primele metafore ale filmului: un vagonet gol urcă printr-un nesfârșit, parcă, tunel de verdeață, de copaci drepți și înalți, pe versantul unui munte). Interpreți neprofesioniști și actori versați se întâlnesc în distribuția de firesc a filmului”. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului trei stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„O tânără care, din credulitate, a făcut un pas greșit, găsește forța
Fructe de pădure (film) () [Corola-website/Science/328843_a_330172]
-
și "milites sancti Sepulcri " pe de altă parte se dezvoltă ca număr de așezăminte dar și de persoane. Confirmat drept un ordin religios, ordinul Sfântului Mormânt proliferează în toate statele latine din Orient instalându-se la Jaffa, la Acra, pe muntele Măslinilor, în Betleem, pe muntele Tabor, între altele ; patriarhii de la Ierusalim, pe care îi serveau călugării, erau printre cei mai importanți proprietari de terenuri din regatul Ierusalimului, mai mult de un sfert din Orașul sfânt aparținându-le. Pentru că erau proprietari
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
de altă parte se dezvoltă ca număr de așezăminte dar și de persoane. Confirmat drept un ordin religios, ordinul Sfântului Mormânt proliferează în toate statele latine din Orient instalându-se la Jaffa, la Acra, pe muntele Măslinilor, în Betleem, pe muntele Tabor, între altele ; patriarhii de la Ierusalim, pe care îi serveau călugării, erau printre cei mai importanți proprietari de terenuri din regatul Ierusalimului, mai mult de un sfert din Orașul sfânt aparținându-le. Pentru că erau proprietari, ei trebuiau să asigure un
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
În holul de intrare al clădirii principale a Direcției Silvice a fost înființat un mic muzeu cinegetic, deschis pentru publicul vizitator în decembrie 2013. Expoziția muzeului include exemplare de animale sălbatice care se găsesc pe teritoriul județului Suceava, din vârfurile munților până în bălțile de șes, evidențiind diversitatea faunei locale. Între exemplarele de păsări expuse sunt de menționat: cocoșul de mesteacăn, cocoșul de munte, acvila de munte, bufnița, huhurezul, ciocănitoare, rațe sălbatice, fazani etc. Muzeul include de asemenea exemplare de mamifere ce
Direcția Silvică din Suceava () [Corola-website/Science/328852_a_330181]
-
decembrie 2013. Expoziția muzeului include exemplare de animale sălbatice care se găsesc pe teritoriul județului Suceava, din vârfurile munților până în bălțile de șes, evidențiind diversitatea faunei locale. Între exemplarele de păsări expuse sunt de menționat: cocoșul de mesteacăn, cocoșul de munte, acvila de munte, bufnița, huhurezul, ciocănitoare, rațe sălbatice, fazani etc. Muzeul include de asemenea exemplare de mamifere ce viețuiesc în pădurile din zona Sucevei: ursul brun, mistrețul, jderul, marmota. Alături de acestea, sunt prezentate busturi de cerbi și de căprioare, blănuri
Direcția Silvică din Suceava () [Corola-website/Science/328852_a_330181]
-
muzeului include exemplare de animale sălbatice care se găsesc pe teritoriul județului Suceava, din vârfurile munților până în bălțile de șes, evidențiind diversitatea faunei locale. Între exemplarele de păsări expuse sunt de menționat: cocoșul de mesteacăn, cocoșul de munte, acvila de munte, bufnița, huhurezul, ciocănitoare, rațe sălbatice, fazani etc. Muzeul include de asemenea exemplare de mamifere ce viețuiesc în pădurile din zona Sucevei: ursul brun, mistrețul, jderul, marmota. Alături de acestea, sunt prezentate busturi de cerbi și de căprioare, blănuri de lup, râs
Direcția Silvică din Suceava () [Corola-website/Science/328852_a_330181]
-
ducând unul spre miazazi, spre Silistra și orașele din câmpia munteană, altul spre orașele din marginea podgoriei: Focșani, Râmnicul Sărat, Buzău și apoi mai departe spre vechea capitală a Țării Românești, spre Târgoviște și de aici, fie prin Câmpulung, peste munți la Brașov, fie la Pitești, Slatina, trecând după aceea Oltul; cel de-al treilea drum făcea legătura cu Galații și apoi cu întreaga Moldovă. Cetatea nu se mai vede astăzi, ea a fost rasă în 1828-1829, în timpul războiului ruso-turc, doar
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
întru aceeași asemănare cu alte porturi europinești ”. Urmează, în 1835, alegerea locurilor, dincolo de vechiul șant al cetății, pe care aveau să se ridice cazarma miliției și temnița. Se înfrumusețează grădina publică, numită „Belvedere” din cauza priveliștii admirabile spre Dunăre, baltă și Munții Măcinului, și se îngriji monumentul ridicat în amintirea campaniei din 1828-1829. În 1836, începură studiile pentru construirea cheiurilor portului, cu această lucrare fiind însărcinat colonelul Blaremberg, cumnatul domnului Alexandru Ghica, acesta consulta un specialist străin. În 1839, orașul se întinsese
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
zeița destinului al cărei cult datează dintr-o etapă anterioară vieții religioase coranice. Principalul ei sanctuar se află la Qudayd, pe drumul dintre Mecca și Yaṯrib (ulterior Medina)și constă într-o piatră neagră așezată în poziție verticală în regiunea muntelui al-Musallal. Tribul Qurays o venera până ce Muḥammad în anul 8 H. își trimite ginerele ʻĂlī să distrugă acest idol, într-o campanie de răspândire a religiei. O altă zeitate este Al ‘Uzza venerată de tribul Qurayš Qurays, iar Muḥammad, la
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
care se lega, astfel încât stâlpii de ancorare din cursul de apă permiteau o mai bună stabilitate a ansamblului. Pentru transportul călătorilor și mărfurilor, de la un mal la altul, era pe larg utilizat sistemul de bacuri cu plată. În zone de munte, traseele drumurilor romane își abandonează linia dreaptă; numeroase locuri, mai strâmte, au fost săpate chiar în stânci, pe flancul muntelui pentru a permite trecerea. Au fost amenajate uneori în aceste zone foarte mici tunele și, pentru securitate, tabliere pe partea
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
călătorilor și mărfurilor, de la un mal la altul, era pe larg utilizat sistemul de bacuri cu plată. În zone de munte, traseele drumurilor romane își abandonează linia dreaptă; numeroase locuri, mai strâmte, au fost săpate chiar în stânci, pe flancul muntelui pentru a permite trecerea. Au fost amenajate uneori în aceste zone foarte mici tunele și, pentru securitate, tabliere pe partea dinspre culme, pentru prevenirea căderilor de pietre și ziduri de susținere care permiteau lărgirea cât de puțin a drumului. Pe
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip botanic) situată în județul Mehedinți, pe teritoriul administrativ al comunei Isverna. Aria naturală se află în extremitatea central-nordică a județului Mehedinți (în Podișul Mehedinți, între Munții Mehedinți și Piemontul Getic), aproape de limita teritorială cu județul Caraș-Severin, în imediata apropiere sud-estică a Parcul National Domogled - Valea Cernei. Rezervatia naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5" din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al
Tufărișurile mediteraneene de la Isverna () [Corola-website/Science/329403_a_330732]
-
o perioadă de 5 ani să continue cursurile, în tot acest timp el fiind nevoit să ia parte la muncile agricole alături de familia sa, asemeni oricărui țăran. Ajuns la 12 ani alături de tatăl său vitreg la o exploatare forestieră din Munții Călimani, pe lângă munca efectuată la cojitul buștenilor de brad și la tăiatul crengilor, i s-a încredințat activitatea de paznic și menaj al colibelor de muncitori forestieri. A servit și ca plutaș pe Mureș, de la Toplița la Reghin. Spre norocul
Iustin Handrea () [Corola-website/Science/329398_a_330727]
-
este un obiect care apare pe fotografiile ale zonelor înzăpezite din apropierea vârfului muntelui Ararat, Turcia. Teoria avansată de unii creștini susține ca acelea sunt rămășițele Arcei lui Noe. Anomalia este situată pe colțul nord-vestic al platoului de vest al muntelui Ararat (aproximativ ) la altitudinea de 4724 m, la aproximativ 2,2 km vest
Anomalia Ararat () [Corola-website/Science/329499_a_330828]
-
este un obiect care apare pe fotografiile ale zonelor înzăpezite din apropierea vârfului muntelui Ararat, Turcia. Teoria avansată de unii creștini susține ca acelea sunt rămășițele Arcei lui Noe. Anomalia este situată pe colțul nord-vestic al platoului de vest al muntelui Ararat (aproximativ ) la altitudinea de 4724 m, la aproximativ 2,2 km vest de vârf, pe marginea a ceea ce apare din fotografii pentru a fi o pantă descendentă abruptă. Această a fost prima dată filmată în timpul unui misiuni UȘ Force
Anomalia Ararat () [Corola-website/Science/329499_a_330828]
-
septembrie 2000. GeoEye a construit un videoclip computerizată a imaginii anomaliei. Structura apare la aproximativ jumătatea videoclipului. Printr-o tehnică controversată, imaginea capturată de IKONOS în 2003, pentru același proiect de cercetare, a fost lansat pentru public în 2006. Zona muntelui Ararat, de asemenea, a fost fotografiată de satelit francez SPOT în septembrie 1989, Landsat în anii 1970 și naveta spațială NAȘĂ în 1994, precum și imagini militare capturate prin satelitul CIA, KH-9 (Keyhole 9) în 1973 și KH-11 (Keyhole 11) în
Anomalia Ararat () [Corola-website/Science/329499_a_330828]
-
în diferite locuri din Cracovia (multe în legendarul "Sub pivnița Rams"). La festival sunt invitați artiști, interpreți polonezi și străini. Festivalul prezintă varietatea precum și elemente comune de muzică tradițională din numeroase țări, dar mai ales cele situate de-a lungul Munților Carpați. Este o formă specifică de teatru, organizat începând din 1988. Se organizează pe porțiuni de străzile din orașul vechi, iar actorii atrag publicul trecător să participe și să se distreze. În Piața centrală din Cracovia se organizează scenă de
Festivaluri și evenimente culturale în Cracovia () [Corola-website/Science/329505_a_330834]
-
fost formate din Davidescu și Ivanovici pe aparatul YR-ABL, Cenescu și Manolescu pe aparatul YR-AAP și Ploeșteanu și Pantazi pe aparatul YR-ABO. Raidul începe la 22 octombrie, ora 7, cu plecarea de la Băneasa. La 25 octombrie trec foarte greu peste Munții Taurus. Până la Khartum raidul decurge normal.La Khartum motorul avionului YR-ABO este revizuit. La 4 noiembrie ajung la Malakal, unde sunt prinși de o ploaie torențială. Lacul cu care sunt impregnate și husele nu pot proteja avioanele, iar placajul se
Petre Ivanovici () [Corola-website/Science/330929_a_332258]
-
dotarea aviației militare și civile. La 1 februarie 1936, efectuează ultimul său zbor, pe ruta Arad - București, pilotând avionul Potez 560 F-AOCD al SARTA într-un zbor fără pasageri. Deoarece era un zbor fără vizibilitate, pentru a evita ciocnirea cu munții urcă ceva mai sus. Avionul suferă o avarie, radiotelegrafistul Gheorghe Serdie emite apelul « avion cassé » (), apel înregistrat de posturile terestre din Belgrad, Turnu Severin și Băneasa și cere informații privind poziția avionului, pe care însă nu le primește. Avionul nu
Petre Ivanovici () [Corola-website/Science/330929_a_332258]
-
și Băneasa și cere informații privind poziția avionului, pe care însă nu le primește. Avionul nu poate menține altitudinea și, după 7 minute, la ora 15,35'56" (după ceasul lui Ivanovici) percutează vârful Zglivar al masivului Vlașcu Mic din Munții Cernei. Întregul echipaj, pilotul Ivanovici, pilotul secund Ion Nicolae și radiotelegrafistul Serdie își pierd viața. Ancheta ulterioară nu poate stabili precis cauza defecțiunii, dar accidentul seamănă cu unul ulterior al unui Potez 560 în care a explodat un pneu al
Petre Ivanovici () [Corola-website/Science/330929_a_332258]
-
mărirea numărului adepților șiiți în arealul din nord-vestul Persiei, sultanatul selgiukid decide suprimarea sectei și trece la incursiuni în zonele locuite de ismailiți. Efectul scontat de războinicii selgiukizi nu a decurs conform planurilor, adepții ismailiți retrăgându-se mai adânc în munții Alborz din nord-vestul Persiei, unde împreună cu noul lor lider Hasan Sabbah, plănuiesc o răzbunare cumplită. Hasan aveau un set complex de motive pentru care nu putea tolera ocupația selgiukidă. Ca șiit ismailit nu putea tolera fervoarea religioasă sunnită, ostilitatea turcilor
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
succese ale ismailiților duce la perfecționarea tehnicilor morbide de asasinat dar și la clădirea unui stat ismailit persan în vecinătatea sultanatului selgiukid, prin exercitarea unui control absolut asupra membrilor sectei dar și asupra unui număr de fortărețe puternice aflate în munții din nordul Persiei. În 1092, incursiuni majore ale selgiukizilor au ca rezultat asasinarea vizirului Nizam al-Mulk, un inamic învederat al lui Sabbah, precum și la scurt timp uciderea sultanului selgiukid de atunci de către asasini ismailiți (fida’i). Profitând de haosul creat
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
din timpul cruciadelor. Acesta a reorganizat mișcarea ismailită în Siria, ducând mai departe învățăturile lui Hasan Sabbah, reafirmând mișcarea șiită ismailită ca un actor important pe scena politică a Orientului medieval. Numit de sursele creștine latine, Vetulus de Montanis (Bătrânul munților), Rașid al-Din s-a născut în proximitatea orașului irakian Basra. Din fericire, un număr de manuscrise ismailite siriene îi acordă lui Sinan la momentul morții acestuia, vârsta de 58-60 de ani. Nu se cunosc foarte multe informații cu privire la copilăria lui
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
asupra șiiților și sunniților deopotrivă au dus la ralierea lui Sinan la cauza lui Saladin, în defavoarea cruciaților, care nu s-au dovedit suficient de diplomați încât să exploateze o posibilă alianță. Marele ismailit Rașid al-Din Sinan, a cărui poreclă „bătrânul munților” inspira teamă la curțile regilor și prinților, moare în jurul lui 1193. Autorul sunnit Ibn al-Jawzi plasează moartea acestuia în 1192 și îl descrie ca fiind un om de stat, înțelept și foarte priceput în a câștiga inimile oamenilor. Cronicarii vremii
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
uliu păsăratic, uliul vrăbiilor, regional și uli de păsări, uli de pasăre, uli de hulubi, uli vrăbier) este o pasăre răpitoare de zi din familia "Accipitridae", de talie mică (între guguștiuc și porumbel) care trăiește în pădurile de deal și munte, sau mai joase din Europa, Asia și nord-vestul Africii. Populațiile din nordul Eurasiei sunt migratoare, cele din centrul Eurasiei sunt parțial migratoare, iar populațiile din sudul Europei sunt sedentare. Păsările migrează toamna spre locurile de iernare din sudul Europei, Africa
Uliu păsărar () [Corola-website/Science/330965_a_332294]