57,196 matches
-
mierle etc.; femela, care este mai mare, prinde și porumbei, stăncuțe, sitari, gaițe etc. Se hrănește mai rar cu șoareci, broaște, insecte mari. În România și Republica Moldova este o specie rară ca pasăre clocitoare, răspândită în păduri de deal și munte și foarte rar în zone cu altitudini joase. Apare mai frecvent iarna, când vine din regiunile nordice. Este întâlnit frecvent în orașe, unde vânează vrăbii și mierle ce se găsesc din abundență în aceste locuri. În România populația estimată este
Uliu păsărar () [Corola-website/Science/330965_a_332294]
-
Accidentul aviatic din Munții Apuseni (Zborul RFL111 al Școlii Superioare de Aviație Civilă) a fost un eveniment care a avut loc la 20 ianuarie 2014, când un avion YR-BNP de tip Britten-Norman BN-2A-27 Islander care executa o cursă umanitară, a executat o aterizare forțată
Accidentul aviatic din Munții Apuseni din 2014 () [Corola-website/Science/330982_a_332311]
-
Superioare de Aviație Civilă) a fost un eveniment care a avut loc la 20 ianuarie 2014, când un avion YR-BNP de tip Britten-Norman BN-2A-27 Islander care executa o cursă umanitară, a executat o aterizare forțată într-o zonă împădurită din Munții Apuseni la o altitudine de circa 1600 m, lângă satul Petreasa din comuna Horea, situat la limita dintre județele Cluj și Alba. Avionul, pilotat de Adrian Iovan în calitate de comandant și Răzvan Petrescu în calitate de copilot, transporta la acel moment o echipă
Accidentul aviatic din Munții Apuseni din 2014 () [Corola-website/Science/330982_a_332311]
-
de zbor, iar a doua a vizat intervenția echipelor de salvare, care au ajuns cu întârziere. Procurorul general al României, Tiberiu Nițu, a declarat că ia în calcul anchetarea modului în care au acționat autoritățile în cazul accidentului aviatic din Munții Apuseni. În afară de investigațiile autoritățile aviatice, au fost deschise și două anchete din partea Parchetului Curții de Apel Alba privind încălcarea de către personalul aeronautic civil a îndatoririlor de serviciu sau neîndeplinirea lor și vătămare corporală din culpă. Procurorul general al Parchetului Curții
Accidentul aviatic din Munții Apuseni din 2014 () [Corola-website/Science/330982_a_332311]
-
între STS, ISU și ROMATSA, ceea ce a întârziat căutarea. La 16 octombrie 2015 Centrul de Investigații și Analiză pentru Siguranța Aviației Civile (CIAS) a emis în calitate de autoritate de investigare a evenimentelor produse in aviația civilă, raportul final privind accidentul din Munții Apuseni, raport adus la cunoștința publicului în cadrul unei conferințe de presă la 19 octombrie 2015. În cadrul conferinței de presă Eugen Suciu, membru al comisiei de investigație în cadrul CIAS, a spus că aeronava a fost pilotată de către Răzvan Petrescu, dar comandant
Accidentul aviatic din Munții Apuseni din 2014 () [Corola-website/Science/330982_a_332311]
-
că presiunea barometrică (QNH) era de 1006 hPa, informație necesară la calarea altimetrelor pentru un zbor VFR, însă piloții nici n-au confirmat zborul după VFR, nici n-au calat altimetrele, deci au considerat că zboară după IFR. După traversarea munților avionul a coborât la nivelul 85 (2590 m) și n-a mai putut urca la nivelul 90, ceea ce a denotat problemele givrajului. În zona Munților Apuseni AMA este la nivelul 80 (2435 m), astfel că Iovan a decis să coboare
Accidentul aviatic din Munții Apuseni din 2014 () [Corola-website/Science/330982_a_332311]
-
VFR, nici n-au calat altimetrele, deci au considerat că zboară după IFR. După traversarea munților avionul a coborât la nivelul 85 (2590 m) și n-a mai putut urca la nivelul 90, ceea ce a denotat problemele givrajului. În zona Munților Apuseni AMA este la nivelul 80 (2435 m), astfel că Iovan a decis să coboare la acest nivel. Zborul a redevenit unul după IFR, dar nu conform planului de zbor inițial. Nivelul 80 însă nu a oferit condiții de rezolvare
Accidentul aviatic din Munții Apuseni din 2014 () [Corola-website/Science/330982_a_332311]
-
de localizare a semnalului GSM era montat pe o autospecială de poliție și cântărea 300 kg, iar pentru a face localizarea trebuia deplasat în proximitatea terminalului GSM, ori autospeciala era în momentul accidentului lângă București și nu putea ajunge în Munții Apuseni decât în 6-8 ore. Tot în acea declarație el a prezentat scuza neutilizării acestui echipament din considerente de legalitate, respectiv lipsa mandatului unui magistrat, sistemul fiind destinat doar instrumentării cauzelor penale. Aceste declarații au contrazis faptul că la nivel
Accidentul aviatic din Munții Apuseni din 2014 () [Corola-website/Science/330982_a_332311]
-
maximal 20 cm), din familia cotidelor. Poate trăi 10 ani. Este răspândit în centrul și nordul Europei, în bazinul Mării Baltice, Oceanului Arctic și al Mării Negre; spre răsărit nu trece de Urali. În apele României, trăiește în toate râurile repezi de munte: Bistrița cu afluenți, Trotușul cu afluenți, Argeș, Dâmbovița, Olt, Jiu, Crișul Negru, Mureș, Sebeș, etc., coborând și până la Dunăre, în regiunea Porților de Fier. În Republica Moldova are o prezență fragmentară în albia Nistrului, unor afluenți și izvoarele din sectorul de
Zglăvoacă () [Corola-website/Science/331014_a_332343]
-
și până la Dunăre, în regiunea Porților de Fier. În Republica Moldova are o prezență fragmentară în albia Nistrului, unor afluenți și izvoarele din sectorul de mijloc al Nistrului (Naslavcea-Unguri). Este un pește de apă dulce, trăind în apele curate repezi de munte cu fundul pietros sau nisipos sau acoperit cu bolovani. Felul de viață este bentonic; peștele trăiește mai mult izolat, stă ascuns mai tot timpul sub pietre mari pândind prada și rareori înoată, fiind mai mult sedentar. Corpul alungit și gros
Zglăvoacă () [Corola-website/Science/331014_a_332343]
-
bătăliei și tactica acesteia soldații au jucat roluri semnificative, deoarece au fost vârful de atac și autorii concepției tactice care a dus pe plan local, la succes. Armatele ruse și austro-ungare în iarna 1914-1915 se aflau în contact în zona Munților Carpați, sau în apropierea acestora. Deși Fortăreața Przemyśl continua să reziste în nord în spatele liniilor inamice, armata rusă o ocolise și continuase să obțină progrese împingând spre vest trupele Dublei Monarhii. În prima jumătate a lunii ianuarie 1915 trupele austro-ungare
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
legionari polonezi, coordonate în zonă de către comandantul Regimentului 2 Infanterie - Zygmunt Zielinski. Acestea urmau a fi sprijinite în acțiunea de luptă de către trupe austro-ungare. Trupele austro-ungare au realizat acoperirea, la sud-vest dinspre Pasul Rotunda și la nordul văii Bistriței dinspre Muntele Zambroslăviile. Trupele implicate în bătălie au fost: Trupele ruse erau venite peste Obcina Mestecăniș prin Pasul Lucina, ca parte a efortului de a ajunge în valea Bistriței Aurii. Odată ocupată Cârlibaba, rușii își trimeseseră patrulele până la Ciocănești. Coborând din Prislop
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
un loc în care fuseseră create poziții defensive, camuflate pe pante abrupte și stâncoase și apărate de mitraliere grele (lângă cota 976). Un mic grup de polonezi a reușit totuși să se infiltreze pe stânga văii pe unul dintre versanții muntelui Bretila, de unde se puteau vedea pozițiile ruse. Deși grupul respectiv nu a reușit să stabilească contactul cu soldații austrieci, în noaptea de 18 spre 19 ianuarie a fost ajuns de un pluton polonez de cercetași, care în costume de camuflaj
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
aflate în sudul văii Bistriței Aurii, a fost de atac frontal al poziției inamice din defileu care apăra Fluturica. Maiorul Zegota-Januszajtis, împotriva ordinelor generalului - care era superiorul său, a decis să dirijeze atacul prin flancul drept al poziției întărite peste muntele Măgura (cota 1276) din Munții Suhard. 2 companii de infanterie din Batalionul I Regimentul 2 și 2 baterii de artilerie au fost destinate acestei operațiuni de ocolire a dispozitivului inamic. În cazul unui succes al manevrei care ar fi putut
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
Aurii, a fost de atac frontal al poziției inamice din defileu care apăra Fluturica. Maiorul Zegota-Januszajtis, împotriva ordinelor generalului - care era superiorul său, a decis să dirijeze atacul prin flancul drept al poziției întărite peste muntele Măgura (cota 1276) din Munții Suhard. 2 companii de infanterie din Batalionul I Regimentul 2 și 2 baterii de artilerie au fost destinate acestei operațiuni de ocolire a dispozitivului inamic. În cazul unui succes al manevrei care ar fi putut fi dezvoltat, un al doilea
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
a fi ei-înșiși elemente constitutive ale naturii, părând a proveni dintr-un trecut în care domnea un respect față de natură. Rămânând aproape de natură, ei au ajuns să-i cunoască tainele. Îndeletnicirile lor ancestrale și instinctul vânătoresc îi face să străbată munți, văi și bălți misterioase și îi întoarce către natură. Vânătorii și pescarii leagă între ei camaraderii trainice care nu țin cont de ierarhia socială și sunt unite de aventurile comune transmise prin poveștile narate domol lângă focurile din ceas de
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
cu mai multe subspecii geografice. În România și Republica Moldova trăiește subspecia "Hyla arborea arborea". În România este o broască comună și se întâlnește pretutindeni unde există apă și arbori, tufișuri sau stuf, de la șes până la altitudine de 1000 m în munții Carpați. În timpul verii trăiește pe arbori, tufișuri sau stuf. Datorită discurilor sale adezive de pe degete se cațără cu ușurință pe arbori și tufișuri și execută uriașe salturi prin aer. Când este vreme frumoasă șade pe fața frunzelor, iar când este
Brotăcel () [Corola-website/Science/334901_a_336230]
-
octombrie 1962 este înființată Eparhia de Suroj a Bisericii Ortodoxe Ruse din Marea Britanie. Predicile sale au atras în sânul Bisericii Ortodoxe sute de englezi pe care i-a și convertit. În 1963 - face parte din delegația Bisericii Ortodoxe Ruse în Muntele Athos, în timpul aniversării a 1000 de ani a monahismului ortodox în Muntele Athos. La 03 dec 1965 este ridicat la rangul de mitropolit și numit Exarh Patriarhal pentru Europa de Vest. În 1968, conduce delegația Bisericii Ortodoxe Ruse care a luat parte
Antonie (Bloom) de Suroj () [Corola-website/Science/334928_a_336257]
-
Marea Britanie. Predicile sale au atras în sânul Bisericii Ortodoxe sute de englezi pe care i-a și convertit. În 1963 - face parte din delegația Bisericii Ortodoxe Ruse în Muntele Athos, în timpul aniversării a 1000 de ani a monahismului ortodox în Muntele Athos. La 03 dec 1965 este ridicat la rangul de mitropolit și numit Exarh Patriarhal pentru Europa de Vest. În 1968, conduce delegația Bisericii Ortodoxe Ruse care a luat parte la lucrările Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB), în Upsala. De la 1968-1975 este
Antonie (Bloom) de Suroj () [Corola-website/Science/334928_a_336257]
-
până la 2200 m. Broasca râioasă brună este o specie cu mai multe subspecii geografice. În România și Republica Moldova trăiește subspecia "Bufo bufo bufo". În România se găsește de la 300 m în sus, începând cu regiunea dealurilor, până la granița pădurilor de munte, ca și în Podișul Transilvaniei, fără a depăși 1 800 m altitudine. În Dobrogea nu a fost găsită decât în zonele împădurite din nord. Are un corp voluminos, îndesat și umflat. În România este cea mai mare broască. Femelele au
Broască râioasă brună () [Corola-website/Science/334932_a_336261]
-
principal cu Germania, iar statul lui major a fost mult redus. Sub comanda generalului Olry au mai rămas „trei divizii de infanterie montană, câteva batalioane independente de infanterie montană, semibrigăzile fortărețelor alpine și două semibrigăzi de "chasseur" alpini (vânători de munte)”, adică un total de 175.000 - 185.000 de oameni. Dintre aceștia, doar 85.000 de militari erau plasați pe frontieră - 81.000 de oameni grupați în 46 de batalioane, sprijinite de 65 de grupuri de artilerie pe frontiera cu
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
În plus, soldații acestor divizii aveau probleme legate de calitatea pregătirii militare asigurate de-a lungul anilor. Totuși, Armata Alpilor dispunea de 86 de plutoane de 35-40 de militari "sections d'éclaireurs-skieurs" (SES). Aceste plutoane erau formate din vânători de munte de elită, special antrenați pentru luptele alpine, buni schiori, cățărători și bine echipați. În afară de aceste forțe, defensiva franceză se baza pe fortificațiile cunoscute ca Linia Alpină sau „Mica Linie Magionot”. Față de Linia Maginot care trebuia să facă față unui atac
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
francez în cazul unei agresiunea Parisului, sau pentru o ofensivă în Iugoslavia, în condițiile neutralității franceze. Nu existau planuri pentru o ofensivă împotriva Franței. Pe frontiera cu Franța, fuseseră mobilizate 18 divizii de infanterie și patru divizii de vânători de munte, aproximativ 300.000 de oameni în toatal. Aceste divizii ocupaseră poziții defensive, în principal la intrarea în văi, cu artileria poziționată astfel încât să poată lovi ținte din interiorul teritoriului inamic. Unitățile italiene nu erau pregătite să ia cu asalt fortificațiile
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Regia Aeronautica" a bombardat fortificațiile franceze ale Liniei Alpine, fără să obțină rezultate notabile. Generalul Giuseppe Santoro avea să declare că strategia italiană a fost incoerentă - fortificațiile franceze fuseseră proiectate să reziste proiectilelor grele și erau îngropate parțial în stânca muntelui. El a notat că hărțile de slabă calitate, fumul și zăpada au crescut dificultățile de identificare a țintelor, iar echipajele nu fuseseră pregătite pentru astfel de operațiuni, nici în timpul pregătirilor din perioada interbelică, nici după izbucnirea războiului. Doar în timpul a
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
să respingă cu ușurință atacurile italienilor. Pe 21 iunie, unitățile italiene care înaintau prin Val Roia au reușit să ocupe localitatea Fontan. Diviziei "Cosseria", care înainta în zona litoralului spre Nisa, trebuiau să i se alăture unitățile de vânători de munte care coborau pe valea Vésubie și Regimentul "San Marco" care trebuia să execute o debarcare în spatele fortului francez "Cap Martin". Debarcarea amfibie a trebuit să fie anulată datorită unor probleme logistice - defecțiuni mecanice, supraîncărcarea vaselor și marea agitată. "Regia Marina
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]