56,932 matches
-
temperatura discului de cca. 6.000 K. Ele apar în regiuni mici, fin dantelate, mai strălucitoare, numite facule. Petele nu sunt fixe pe suprafața solară, ci ele se deplasează, de la stânga spre dreapta, fapt care dovedește mișcarea de rotație a Soarelui în sens direct cu o perioadă de 25 de zile la ecuator și cca. 35 zile spre poli. Așadar Soarele nu se rotește ca un obiect solid, ci diferențiat dovedindu-se astfel compoziția sa gazoasă. Petele solare și faculele sunt
Pată solară () [Corola-website/Science/320236_a_321565]
-
sunt fixe pe suprafața solară, ci ele se deplasează, de la stânga spre dreapta, fapt care dovedește mișcarea de rotație a Soarelui în sens direct cu o perioadă de 25 de zile la ecuator și cca. 35 zile spre poli. Așadar Soarele nu se rotește ca un obiect solid, ci diferențiat dovedindu-se astfel compoziția sa gazoasă. Petele solare și faculele sunt formații fotosferice în continuă evoluție. Petele apar în urma unei erupții neregulate, apoi se rotunjesc, fiind înconjurate de penumbră, cu diametrul
Pată solară () [Corola-website/Science/320236_a_321565]
-
rotunjesc, fiind înconjurate de penumbră, cu diametrul între 1.000 - 100.000 km. Adesea petele formează grupuri care se transformă în perechi de pete până dispar. Formarea petelor se atribuie unor fenomene legate de câmpurile magnetice și rotația diferențiată a Soarelui. În urma câmpurilor magnetice, temperatura petelor este mai mică decât cea a fotosferei (deoarece câmpurile magnetice intense se opun transportului energiei spre exterior). Petele dispar după cca. trei săptămâni terestre. Fenomenul cel mai important este periodicitatea numărului petelor, având perioada medie
Pată solară () [Corola-website/Science/320236_a_321565]
-
Cromosfera solară (literal "sferă colorată") este un strat din atmosfera Soarelui, chiar deasupra fotosferei și sub coroana solară. Cromosfera are o grosime de cca. 10.000 km și o temperatură care crește spre exterior, de la 4.500 K la 20.000 K. În comparație, fotosfera are o grosime de câteva sute
Cromosferă () [Corola-website/Science/320232_a_321561]
-
puțin schimbată timp de mai multe săptămâni terestre. Cele eruptive în câteva ore terestre evoluează și dispar. Ele au o periodicitate de 11 ani, care se acordă bine cu cea a petelor solare. Cromosfera apare ca un cerc roșu în jurul Soarelui eclipsat. După descoperirea filtrului monocromatic de către B. Lyot, cromosfera a putut fi vizibilă pe tot discul solar și este în continuu urmărită prin stațiile solare plasate pe tot globul terestru. Culoarea roșie se datorează emisiei intense a cromosferei în linia
Cromosferă () [Corola-website/Science/320232_a_321561]
-
pe tot discul solar și este în continuu urmărită prin stațiile solare plasate pe tot globul terestru. Culoarea roșie se datorează emisiei intense a cromosferei în linia H(alfa) a hidrogenului. Din studiul spectrului cromosferei la înălțimi diferite față de marginea Soarelui s-a obținut structura cromosferei și mai ales profilul temperaturii și densității materiei. Densitatea scade mult cu înălțimea, în timp ce temperatura crește. Temperatura efectivă a soarelui este de 5.770 K în imediata apropiere a suprafeței Soarelui. La marginea superioară a
Cromosferă () [Corola-website/Science/320232_a_321561]
-
în linia H(alfa) a hidrogenului. Din studiul spectrului cromosferei la înălțimi diferite față de marginea Soarelui s-a obținut structura cromosferei și mai ales profilul temperaturii și densității materiei. Densitatea scade mult cu înălțimea, în timp ce temperatura crește. Temperatura efectivă a soarelui este de 5.770 K în imediata apropiere a suprafeței Soarelui. La marginea superioară a fotosferei temperatura scade la 5.000 K și continuă să scadă în primele sute de kilometri în cromosferă, când atinge un minim de cca. 4
Cromosferă () [Corola-website/Science/320232_a_321561]
-
înălțimi diferite față de marginea Soarelui s-a obținut structura cromosferei și mai ales profilul temperaturii și densității materiei. Densitatea scade mult cu înălțimea, în timp ce temperatura crește. Temperatura efectivă a soarelui este de 5.770 K în imediata apropiere a suprafeței Soarelui. La marginea superioară a fotosferei temperatura scade la 5.000 K și continuă să scadă în primele sute de kilometri în cromosferă, când atinge un minim de cca. 4.000 km. După acest minim temperatura solară crește încet de la 10
Cromosferă () [Corola-website/Science/320232_a_321561]
-
hidrogen. La baza zonei convective se află o regiunea numită „"Tachoclin"”, unde se amplifică câmpul magnetic preexistent. Stratul tachoclin se află la o rază de cca. 0,693 din raza solară. În regiunea denumită „"Tachoclin"”, mișcarea de rotație generală a Soarelui, (rotație diferențială datorită naturii gazoase) și convecția produc un câmp de viteze care forțează plasma să se scurgă printre liniile de forță ale câmpului magnetic local. Noul câmp astfel produs va fi expulzat, sub formă de tuburi magnetice spre suprafața
Zonă convectivă () [Corola-website/Science/320234_a_321563]
-
rotație diferențială datorită naturii gazoase) și convecția produc un câmp de viteze care forțează plasma să se scurgă printre liniile de forță ale câmpului magnetic local. Noul câmp astfel produs va fi expulzat, sub formă de tuburi magnetice spre suprafața Soarelui, din cauza acțiunii presiunii lui Arhimede și a convecției. Aceste tuburi se găsesc în fotosferă, la marginea celulelor convective, în centrele de activitate și în Soarele calm, după cum sunt localizate fie la frontiera dintre celulele uriașe, fie între supergranule. Termenul de
Zonă convectivă () [Corola-website/Science/320234_a_321563]
-
local. Noul câmp astfel produs va fi expulzat, sub formă de tuburi magnetice spre suprafața Soarelui, din cauza acțiunii presiunii lui Arhimede și a convecției. Aceste tuburi se găsesc în fotosferă, la marginea celulelor convective, în centrele de activitate și în Soarele calm, după cum sunt localizate fie la frontiera dintre celulele uriașe, fie între supergranule. Termenul de „"Tachoclin"” a fost inventat într-o lucrare de Edward Spiegel și Zahn Jean-Paul în 1992, prin analogie cu stratul oceanic termoclin
Zonă convectivă () [Corola-website/Science/320234_a_321563]
-
Supergranulația este un mozaic produs de mișcarea unor celule luminoase și gigantice (supergranule de aproximativ 30.000 km) ale fotosferei (ca o manifestare a zonei convective de sub fotosferă), mișcare orizontală paralelă cu suprafața Soarelui cu viteze de 0,3-4,0 km/s. Supergranula are o durată de viață de aproximativ o zi terestră. Spre comparație granulația solară este produsă de celule luminoase de aprox. 200-2.000 km, care se mișcă de sus în jos
Supergranulație () [Corola-website/Science/320241_a_321570]
-
Faculele solare sunt petele care se formează în defileurile dintre granulele solare, celulele luminoase de scurtă durată din fotosfera Soarelui, care apar datorită activității zonei convective de sub fotosferă. Faculele sunt produse de concentrații ale liniilor de câmp magnetic. O faculă solară literalmente înseamnă un loc strălucitor. Termenul este folosit în nomenclatura planetară pentru a denumi anumite caracteristici ale suprafatelor planetelor
Faculă solară () [Corola-website/Science/320245_a_321574]
-
concentrații ale liniilor de câmp magnetic. O faculă solară literalmente înseamnă un loc strălucitor. Termenul este folosit în nomenclatura planetară pentru a denumi anumite caracteristici ale suprafatelor planetelor și sateliți, și este, de asemenea, un tip de fenomen pe suprafața Soarelui. Faculele solare sunt mai vizibile la marginile discului solar și în zonele cu lungime de unde scurte. Petele solare și faculele sunt formații fotosferice în continuă evoluție. Petele apar în urma unei erupții neregulate, apoi se rotunjesc, fiind înconjurate de penumbră, cu
Faculă solară () [Corola-website/Science/320245_a_321574]
-
rotunjesc, fiind înconjurate de penumbră, cu diametrul între 1.000 - 100.000 km. Adesea petele formează grupuri care se transformă în perechi de pete până dispar. Formarea petelor se atribuie unor fenomene legate de câmpurile magnetice și rotația diferențiată a Soarelui. În urma câmpurilor magnetice, temperatura petelor este mai mică decât cea a fotosferei (deoarece câmpurile magnetice intense se opun transportului energiei spre exterior). Petele dispar după cca. trei săptămâni terestre. Fenomenul cel mai important este periodicitatea numărului petelor, având perioada medie
Faculă solară () [Corola-website/Science/320245_a_321574]
-
lui Platon. Marea realizare a lui Eudoxus o constituie elaborarea "teoriei sferelor omocentrice". Teoria fusese schițată de Pitagora și reluată de Platon în lucrarea sa Timaios. Eudoxus susține faptul că planetele pe atunci cunoscute (Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn) , Soarele și celelalte stele, se rotesc în jurul Pământului, care este fix. De asemenea, el consideră că mișcarea fiecărui astfel de corp ceresc este dirijată după un anumit număr de sfere. Prin această teorie, Eudoxus reușește să explice mișcarea retrogradă a planetelor
Eudoxus din Knidos () [Corola-website/Science/320276_a_321605]
-
Mării Negre, și a fost apoi implicat în procesul de construire a unui nou observator la Nauchny în Munții Crimeei. O mare parte din munca lui s-a concentrat pe erupțiile solare, izbucnirile bruște de energie în zonele mici de pe suprafața soarelui, pe care el a încercat să le lege de existența unor câmpuri magnetice solare. În 1951 publică lucrarea „"Точная теория волн установившегося вида на поверхности тяжёлой жидкости"” („"O teorie exacta a formei undelor de echilibru pe suprafața unui lichid greu
Andrei Severnîi () [Corola-website/Science/320250_a_321579]
-
încercat să le lege de existența unor câmpuri magnetice solare. În 1951 publică lucrarea „"Точная теория волн установившегося вида на поверхности тяжёлой жидкости"” („"O teorie exacta a formei undelor de echilibru pe suprafața unui lichid greu"”). În 1976 descoperă oscilația Soarelui cu o perioadă de 2 ore și 40 de minute. El a primit Premiul Stalin în 1952 pentru studiul său privind erupțiile solare și titlul de Erou al Muncii Socialiste în 1973, cea mai mare distincție civilă sovietică.
Andrei Severnîi () [Corola-website/Science/320250_a_321579]
-
egipteană, atât în rândul zeilor cât și în rândul celor care efectuau ritualuri religioase. Conform spuselor lui Lorton, în papirusul Bremner-Rhind 28, 20-24, într-un document intitulat „Cartea înfrângerii lui Apophis”, există un poem în care se povestește cum regele soarelui Ra i-a creat pe zeul Shu și pe zeița Tefnut făcând de unul singur o felație și eliminând sperma pe pământ. În textele antice egiptene acest act este efectuat deobicei de zeul Atum, iar majoritatea textelor menționează numai eliminarea
Autofelație () [Corola-website/Science/320297_a_321626]
-
naturală. Arhitectul Damon Lavelle a proiectat stadion ca să se concentreze pe lumina și transparență, oferind un stimulent pentru a denumi stadionul "Estádio da Luz", întrucât stadionul original avea același nume. Acoperișul stadionului fiind din policarbonat permite razelor de lumină ale soarelui să pătrundă înăuntru, iluminând stadionul. Acoperișul, care este suținut prin grinzi de legătură de patru arcuri de oțel, pare să plutească deasupra tribunelor care stau la bază. Arcada măsoară 43 de metri în înălțime și a ajută să se definească
Estádio da Luz () [Corola-website/Science/320313_a_321642]
-
() sau Miracolul Soarelui () este un eveniment susținut de numeroase miracoale și asistat de 30.000 - 100.000 de oameni, la 13 octombrie 1917 în câmpurile de lângă Cova da Iria („Grota Sfintei Irina”) din apropierea orașului Fátima, Portugalia. La 13 mai 1917, frații Jacinta (7
Miracolul de la Fátima () [Corola-website/Science/320317_a_321646]
-
îngenunchiat în fața măslinului, vorbind cu ființa nevăzută de către ceilalți. “Minunea” s-ar fi produs după plecarea “Doamnei din Lumină”. Ploaia ar fi încetat subit, iar norii grei s-ar fi risipit în câteva clipe. Potrivit relatărilor unora dintre cei prezenți, soarele a apărut pe cer sub forma unui disc argintiu, care a început să se rotească cu viteză, proiectând fascicule intense policrome. Soarele s-ar fi oprit de trei ori și tot de atâtea ori și-ar fi reluat rotirea. Rotirea
Miracolul de la Fátima () [Corola-website/Science/320317_a_321646]
-
încetat subit, iar norii grei s-ar fi risipit în câteva clipe. Potrivit relatărilor unora dintre cei prezenți, soarele a apărut pe cer sub forma unui disc argintiu, care a început să se rotească cu viteză, proiectând fascicule intense policrome. Soarele s-ar fi oprit de trei ori și tot de atâtea ori și-ar fi reluat rotirea. Rotirea soarelui ar fi durat cca 10 minute. Pe acel loc s-a construit ulterior o biserică de pelerinaj. Joe Nickell notează "Nu
Miracolul de la Fátima () [Corola-website/Science/320317_a_321646]
-
a apărut pe cer sub forma unui disc argintiu, care a început să se rotească cu viteză, proiectând fascicule intense policrome. Soarele s-ar fi oprit de trei ori și tot de atâtea ori și-ar fi reluat rotirea. Rotirea soarelui ar fi durat cca 10 minute. Pe acel loc s-a construit ulterior o biserică de pelerinaj. Joe Nickell notează "Nu este de mirare, probabil, minuni solare au fost raportate în alte locații de venerare a Fecioarei Maria, la Lubbock
Miracolul de la Fátima () [Corola-website/Science/320317_a_321646]
-
până în 1975. Lysithea face parte din Grupul Himalia, cinci sateliți care orbitează între 11 și 13 Gm de la Jupiter la o înclinație de aproximativ 28.3°. Elementele sale orbitale sunt cunoscute din ianuarie 2000. Ele sunt în continuă schimbare din cauza Soarelui și perturbațiilor planetare.
Lysithea (satelit) () [Corola-website/Science/320359_a_321688]