55,839 matches
-
obține doctoratul la Paris, unde a făcut studii medicale (între 1858-1863). A funcționat ca medic la spitalele Colentina (1874-1878) și Brâncoveanu (1878-1902). În 1893 a publicat „Tulburările nervoase în diabet” (România Medicală 1: 185-192). 1883 - Christea Buicliu (1857-1918) susține la Facultatea de Medicină din Paris Teza de doctorat „Notes sur quelques points de la symptomatologie du diabète”. În 1903, publică în revista Spitalul lucrarea: „Diabetul pancreatic cu o introducere asupra glicozuriei” (vol. 23, nr. 9, pg. 337-347). După întoarcerea sa de la Paris
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92246_a_92741]
-
1892 - Alexandru N. Vitzu (1853-1902), sprijinit de paleontologul Grigore Cobălcescu (1831-1892), face studii de fiziologie la Sorbona (1877-1882), în laboratorul lui Paul Bert. În 1892, înființează la București „Institutul de Fiziologie experimentală” anexat Catedrei de Zoologie și Fiziologie Animală de la Facultatea de Științe, al cărei prim profesor a fost. A făcut studii asupra funcției endocrine a pancreasului și rinichiului, precum și studii de neurofiziologie. În 1894 publică „O nouă funcție a pancreasului. Diabetul pancreatic. Rolul secrețiilor interne în actele de nutriție”. În
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92246_a_92741]
-
expérimentales sur la sécretion interne des reins” (9). Alexandru N. Vitzu (1853-1902) 1893 - E. Sterian publică „Reflexiuni făcute asupra afecțiunilor medulare în diabet” (România Medicală 1: 459-462). 1901 - N. C. Paulescu, după susținerea celor 3 doctorate la Paris, înființează la Facultatea de Medicină din București Catedra de Fiziologie, pe care o va conduce neîntrerupt până în 1931, anul morții sale (9, 10). Facultatea de Medicină din București 1901 - Gheorghe Marinescu (1863-1938) , fondator al Școlii Române de Neurologie, a abordat în mai multe
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92246_a_92741]
-
în diabet” (România Medicală 1: 459-462). 1901 - N. C. Paulescu, după susținerea celor 3 doctorate la Paris, înființează la Facultatea de Medicină din București Catedra de Fiziologie, pe care o va conduce neîntrerupt până în 1931, anul morții sale (9, 10). Facultatea de Medicină din București 1901 - Gheorghe Marinescu (1863-1938) , fondator al Școlii Române de Neurologie, a abordat în mai multe rânduri probleme legate de complicațiile nervoase ale diabetului zaharat. A emis teoria „troficității reflexe”, care are o largă aplicare în patologia
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92246_a_92741]
-
Păun, care a promovat discret curentul biochimist al bolilor în „Tratatul de medicină” în 5 volume (1953-1958) și în „Tratatul de medicină” în 13 volume (1976-2001) (8). Gh. Litarczec 1931 - Împreună cu Una Fielding, Grigore T. Popa, profesor de anatomie la Facultatea de Medicină din Iași, a descris sistemul port-hipofizar, descoperire care a evidențiat raporturile dintre aparatul endocrin și diencefal. Ca urmare a acestei descoperiri, a existat un interes major pentru identificarea unor asemenea sisteme circulatorii și în alte organe. N. Simionescu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92246_a_92741]
-
Rainer (1920); profesor de anatomie și antropologie (1923); bursier al Fundației Rockefeller (1925); perfecționare la Universitatea din Londra (1927), colaborează cu premiații Nobel A. V. Hill și H. Dale (1928); invitat să conferențieze la Cambridge și Oxford (1940); Decan al Facultății de Medicină din Iași (1938); transferat apoi la București, ca profesor la catedra lui Francisc Rainer și Decan al Facultății de Medicină din București (1942). Grigore T. Popa (1892-1948) 1934 - În serviciul de medicină internă de la Spitalul Colțea, condus de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92246_a_92741]
-
cu premiații Nobel A. V. Hill și H. Dale (1928); invitat să conferențieze la Cambridge și Oxford (1940); Decan al Facultății de Medicină din Iași (1938); transferat apoi la București, ca profesor la catedra lui Francisc Rainer și Decan al Facultății de Medicină din București (1942). Grigore T. Popa (1892-1948) 1934 - În serviciul de medicină internă de la Spitalul Colțea, condus de Ion Nanu Muscel (1862-1938), tânărul Ion Pavel (1897-1991) creează un mic compartiment de diabet. Această preocupare este atestată de Jean
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92246_a_92741]
-
de factori strict personali: sex, vârstă, venit, instruire, preferințe etc.), dar dacă acest mod de a te îmbrăca devine supus unor exigențe (norme) ale unui grup (cum ar fi îmbrăcămintea pe care o poartă elevii unei școli sau studenții unor facultăți, unele grupuri profesionale cum ar fi judecătorii, avocații, militarii etc.) avem de a face cu un comportament de grup. Comportamentele organizaționale se referă la acele comportamente individuale sau de grup, care exprimă apartenența oamenilor la o organizație, respectarea unor norme
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
27.I.1944, București), poetă, prozatoare și eseistă. Este fiica lui Etti (n. Benchas), educatoare, și a lui Paul Davidovici, avocat; este soră cu scriitorul Doru Davidovici și soția lui Ștefan Dimitriu. A absolvit Liceul „Petru Groza” în 1961 și Facultatea de Limba și Literatura Română din București în 1966, fiind colegă de promoție cu Nicolae Baltag, Maria-Luiza Cristescu, Dana Dumitriu, Mircea Iorgulescu, Laurențiu Ulici. Din 1966 lucrează ca redactor la Radiodifuziunea Română. Debutează în 1960, în „Scânteia tineretului”, cu poezii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
Cluj), prozator. Este fiul Mariei (n. Todean) și al lui Todor Zanc, țărani. Urmează școala primară în satul natal, își continuă învățătura la Dej (1950-1956) și la Liceul Pedagogic din Cluj (1960-1961), iar între 1964 și 1969 este student al Facultății de Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. Obține titlul de doctor în filosofie cu teza Politicul în concepția lui Petre Andrei (1981). Un timp a fost învățător în câteva sate din județul Cluj (1956-1962), instructor al UTC (1962-1964) și la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
și la Comitetul Județean PCR (1972-1980) din Cluj. În perioada studenției conduce subredacția clujeană a revistei „Viața studențească” (1967-1969) și ulterior Cenaclul de estetică Diotima (1970-1974). După licență e asistent (1969), lector (1974), conferențiar (1990) la Catedra de filosofie a facultății absolvite. Din 1990 intră și în viața politică, fiind președinte al organizației județene Cluj și membru în conducerea națională a Partidului Democrației Sociale din România. Prefect de Cluj din 1990, demisionează în august 1996 și funcționează, câteva luni, ca ministru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
și editor. Este fiul Elenei (n. Tipan) și al lui Iancu Nedelcea, grefier. Învață mai întâi în satul natal, frecventează cursurile Liceului „Traian” din Turnu Severin (1959-1963), iar la București face studii de biblioteconomie în cadrul Institutului Pedagogic (1964-1967), apoi urmează Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității (1967-1971), unde își susține, în 1983, teza de doctorat Geneza ideilor social-politice și filosofice în literatura română veche. Lucrează la Arhivele Statului (Filiala Dolj), funcționează ca bibliotecar la Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288397_a_289726]
-
Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman” din Craiova, fiind aici și director (1974-1985), este redactor la Editura Scrisul Românesc, unde în 1991 va deveni redactor-șef, este cercetător la Institutul de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopșor” și cadru didactic la Facultatea de Filologie-Istorie a Universității din Craiova. Debutează la „Ramuri”, în 1970, publicând o scrisoare inedită a lui Al. Macedonski. Colaborează și la „România literară”, „Luceafărul”, „Analele Universității din Craiova”, „Mitropolia Olteniei”, „Cronica”, „Flacăra”, „Contemporanul”, „Meridian”, „Literatorul”, „Caiete critice”, „Lamura” ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288397_a_289726]
-
Marinescu) și a lui Ion Popescu, învățători; a fost căsătorită cu istoricul literar George Muntean. Urmează cursurile primare în satul natal și la Radna, gimnaziul la Lipova și la București, unde frecventează apoi Liceul „Iulia Hasdeu” (absolvit în 1953) și Facultatea de Filologie (cu licența în 1959). Între timp va absolvi și Școala de Literatură „M. Eminescu” (1955), fiind concomitent redactor la Studioul Cinematografic „Al. Sahia” și reporter la săptămânalul „Albina”. Debutează cu versuri la „Tânărul scriitor”, în 1953. Publică în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]
-
, Mihai (14.II.1945, București), poet și traducător. Este fiul Mariei (n. Zamfirescu) și al lui Ion Cantuniari, inginer. A absolvit Liceul „Matei Basarab” din București (1962), după care a urmat cursurile Facultății de Limbi Romanice, Clasice și Orientale, secția spaniolă, din cadrul Universității bucureștene (1962-1967). Corector la Editura Meridiane, redactor la Editura Academiei și la Editura Enciclopedică Română, bibliotecar la Biblioteca Centrală de Stat, redactor la Uniunea Artiștilor Plastici, între 1977 și 1983
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
TEODORESCU, Cristian (10.XII.1954, Medgidia), prozator. Este fiul Constanței Teodorescu (n.Teodorescu), funcționară, și al lui Vladimir Teodorescu, inginer. Urmează la București școala generală (1961-1970), Liceul „George Coșbuc” (1970-1974) și cursurile Facultății de Filologie, secția română-engleză (1976-1980). Între timp lucrează ca muncitor (1975-1976), merceolog (1976-1978), iar după absolvire e profesor de limba română în satul dâmbovițean Vizurești (1980-1985). Corector la Tipografia „Informația” (1986) și la revistele „Contemporanul” și „România literară” (1987-1989), devine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
și al lui Dumitru Hangiu, țărani. Absolvind școala primară la Horezu și școala profesională la Drăgășani (1937-1940), învață la Liceul „Al. Lahovari” din Râmnicu Vâlcea (primele două clase), completat la Sibiu (Liceul „Gh. Lazăr”, 1942-1946), iar la București urmează cursurile Facultății de Litere (1946-1949) și ale Facultății de Drept (întrerupte în 1948). Funcționează un an (1949-1950) la Horezu ca profesor de limba și literatura română, apoi ca redactor la Editura Politică (și profesor la licee bucureștene), redactor la Editura Didactică și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287410_a_288739]
-
Absolvind școala primară la Horezu și școala profesională la Drăgășani (1937-1940), învață la Liceul „Al. Lahovari” din Râmnicu Vâlcea (primele două clase), completat la Sibiu (Liceul „Gh. Lazăr”, 1942-1946), iar la București urmează cursurile Facultății de Litere (1946-1949) și ale Facultății de Drept (întrerupte în 1948). Funcționează un an (1949-1950) la Horezu ca profesor de limba și literatura română, apoi ca redactor la Editura Politică (și profesor la licee bucureștene), redactor la Editura Didactică și Pedagogică (1958-1966), expert și secretar al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287410_a_288739]
-
paternă. Face școala primară și pe cea medie în satul natal (1942-1952) și lucrează, după absolvirea în 1953 a unor „cursuri de vară” la Institutul Școlilor din Cernăuți, ca „învățător de matematică” la școala din Frosna. În 1954 intră la Facultatea de Istorie și Filologie a Institutului Pedagogic din Chișinău, pe care o va termina în 1959. Devine redactor la cotidianul „Tinerimea Moldovei”, un timp este șomer, apoi pleacă „la pământurile de țelină” din Kazahstan, ca reporter al aceluiași ziar, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
, Grigore (pseudonim al lui Grigore Popescu; 11.VI.1943, Pietroșița, j. Dâmbovița), poet și traducător. Este fiul Mariei (n. Cârstoiu) și al lui Grigore Popescu, țărani. A urmat liceul la Târgoviște și a absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București, secția istorie veche și arheologie (1965), precum și Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu”, secția istoria și teoria artei (1970). Între 1973 și 1975 face studii de specializare la Pisa, în Italia, unde își dă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
RĂDULESCU, Neagu (26.XII.1912, București - 3.VI.1972, București), prozator. Este fiul Ecaterinei Rădulescu, balerină, și al lui Radu Rădulescu, funcționar. Urmează la București cursurile primare (la „Sf. Iosif”) și secundare (Liceul „Sf. Sava”), apoi Facultatea de Litere și Filosofie, al cărei licențiat devine în 1936. Talent precoce și fire activă, încă elev fiind debutează în 1927 la „Revista literară a Liceului «Sf. Sava»”. În 1931 (martie-decembrie) editează „XY. Literatură și artă”, „revistă a noii generații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
frate cu pictorul Gheorghe Petrașcu. A urmat școala primară în orașul natal, iar cursurile secundare la Liceul „Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad (1873-1880), adoptând de timpuriu numele sub care va deveni cunoscut mai târziu. În 1880 s-a înscris la Facultatea de Litere și Drept din București, pe care o termină în 1884. Elev fiind, trimisese „Convorbirilor literare” câteva poezii, care nu au fost tipărite. Ca student, frecventează seratele de la „Intim club”, unde îi cunoaște pe câțiva dintre scriitorii și artiștii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288777_a_290106]
-
la Huși, unde părinții ei, Ecaterina (n. Brânzei) și Ioan Aciobăniței se refugiaseră în timpul persecuțiilor politice din 1946-1947. Începe școala în orașul natal, din 1964 continuând-o la Constanța, unde va absolvi în 1974 Liceul Teoretic nr. 4, apoi urmează Facultatea de Filologie, secția franceză-spaniolă, la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, luându-și licența în 1979. Revine la Constanța, ca profesoară în învățământul gimnazial și liceal. În 1991 își începe cariera universitară, inițial ca asistent asociat la Universitatea „Ovidius”, devine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290044_a_291373]
-
Colegiul Universitar de Institutori - Birotică din cadrul aceleiași universități, an în care își susține și doctoratul, cu tema Fenomenul Baudelaire și poezia română modernă, sub conducerea lui Constantin Ciopraga. Promovată conferențiar, din 2002 este director al Departamentului de limbi moderne pentru facultățile nefilologice al Universității „Ovidius”. Începe să publice în 1980 articole și interviuri de vacanță la ziarele „Litoral” și „Dobrogea nouă”, dar și la revista „Tomis”. Va mai colabora cu interviuri și portrete literare la „Destine”, „Cuget liber” ș.a., precum și la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290044_a_291373]
-
, Ioana (21.VII.1947, București), poetă și traducătoare. Este fiica Justiniei (n. Vlad) și a lui Ion Diaconescu, profesori. Urmează Liceul „Spiru Haret” din București și Facultatea de Filologie a Universității din București, secția română-italiană, absolvind-o în 1971. Lucrează între 1971 și 1993 la Uniunea Scriitorilor, apoi, până în 1995, la publicațiile pentru străinătate, după care este redactor la Societatea Română de Radio. A debutat (prezentată de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]