560,054 matches
-
pectorale; uneori, această linie prezintă un unghi, cu vârful îndreptat înapoi. Pe solzii de pe spate sunt 3-5 striuri epiteliale longitudinale în relief. Trei rânduri de solzi între linia laterală și originea înotătoarelor ventrale. Solzii de pe linia laterală sunt mai înalți decât lungi. Înălțimea maximă a corpului intră de 5,7-6,8 ori în lungimea acestuia; înălțimea minimă de 3,1-3,3 ori în lungimea pedunculului caudal. Pedunculul caudal este cilindric, gros, relativ lung și scund, necomprimat lateral. Pedunculul codal reprezintă 23-24
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
codal reprezintă 23-24% din lungimea corpului, grosimea lui, la baza analei, este mai mare ca înălțimea lui minimă. Capul mijlociu și lung, lungimea lui fiind cuprinsă de 3,8-4,2 ori în lungimea corpului; botul alungit și subțire, mai ascuțit decât la alți porcușori, lungimea lui intrând de 2,1-2,4 ori în lungimea capului. Gura inferioară, orizontală; buza inferioară întreruptă la mijloc. Dinții faringieni dispuși pe două rânduri, terminați într-un croșet evident. La colțurile gurii se găsește câte o
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
se cuprind de 2,2-2,6 (2,8) ori în lungimea capului. Ochiul mare, eliptic; diametrul lui se cuprinde de 1,4-1,9 (2,0) ori în lungimea botului, de 4,5-5,0 ori în lungimea capului și mai mic decât spațiul interorbitar, formând 5,6% din lungimea corpului. Spinii branhiali scurți, rari. Orificiul anal este situat la mijloc, mai aproape de baza înotătoarei ventrale decât de înotătoarea anală, uneori la egală distanță. Înotătoarele mai mari decât la alți pești ai genului
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
0) ori în lungimea botului, de 4,5-5,0 ori în lungimea capului și mai mic decât spațiul interorbitar, formând 5,6% din lungimea corpului. Spinii branhiali scurți, rari. Orificiul anal este situat la mijloc, mai aproape de baza înotătoarei ventrale decât de înotătoarea anală, uneori la egală distanță. Înotătoarele mai mari decât la alți pești ai genului "Romanogobio". Înotătoarea dorsală scurtă, cu 3 radii neramificate și 8-9 radii ramificate, începe puțin înaintea bazei înotătoarei ventrale. Înotătoarea anală scurtă, cu 5-8 radii
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
lungimea capului și mai mic decât spațiul interorbitar, formând 5,6% din lungimea corpului. Spinii branhiali scurți, rari. Orificiul anal este situat la mijloc, mai aproape de baza înotătoarei ventrale decât de înotătoarea anală, uneori la egală distanță. Înotătoarele mai mari decât la alți pești ai genului "Romanogobio". Înotătoarea dorsală scurtă, cu 3 radii neramificate și 8-9 radii ramificate, începe puțin înaintea bazei înotătoarei ventrale. Înotătoarea anală scurtă, cu 5-8 radii ramificate. Începutul înotătoarei anale mai aproape de începutul înotătoarei ventrale decât de
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
mari decât la alți pești ai genului "Romanogobio". Înotătoarea dorsală scurtă, cu 3 radii neramificate și 8-9 radii ramificate, începe puțin înaintea bazei înotătoarei ventrale. Înotătoarea anală scurtă, cu 5-8 radii ramificate. Începutul înotătoarei anale mai aproape de începutul înotătoarei ventrale decât de baza înotătoarei caudale. Înotătoarea caudală este bifurcată, cu lobii aproape egali. Spatele cenușiu-albăstrui, cenușiu-închis, galben-cenușiu, brun-închis sau brun-verzui cu mici pete mai întunecate. Flancurile cenușii-argintate, galben-cafenii, galbene sau argintie cu reflexe albăstrui și cu 6-11 (obișnuit 7-9) pete mari
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
Ochii sunt ridicați spre frunte, privind în sus (de aici vine și numele specific de "uranoscopus"). Diametrul ochiului se cuprinde de 5,0-5,5 ori în lungimea capului și de 0,9-1,0 ori în spațiul interorbital. Ochii mai mici decât lățimea frunții. Gura inferioară în poziție ventrală; buza inferioară întreruptă la mijloc. Dinții faringieni dispuși pe două rânduri, cu formula 3.5-5.3, terminați într-un croșet evident. La colțurile gurii se găsește câte o mustață. Mustățile sunt lungi și
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
uneori dincolo de aceasta. La îmbinarea buzelor sunt câte o prelungire posterioară ce se aseamănă cu o a doua pereche de mustăți. Botul este relativ ascuțit. Capul relativ mare. Spinii branhiali sunt scurți, rari. Orificiul anal este mai aproape de înotătoarea anală decât de înotătoarea ventrală. Înotătoarele ventrale sunt inserate sub înotătoarele dorsale sau un puțin înapoi. Înotătoarea caudală este profund bifurcată, cu lobii rotunjiți și egali sau aproape egali (lobul inferior este puțin mai lung). Înotătoarea dorsală scurtă, cu 7-8 radii ramificate
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
lobul inferior este puțin mai lung). Înotătoarea dorsală scurtă, cu 7-8 radii ramificate, începe puțin înaintea bazei înotătoarei ventrale. Marginea înotătoarei dorsale este ușor excavată. Înotătoarea anală scurtă, cu 6-7 radii ramificate. Începutul înotătoarei anale mai aproape de începutul înotătoarei ventrale decât de baza înotătoarei caudale. Colorația este brun-cenușie sau brun-roșcată pe spate, cenușiu-verzuie pe flancuri, cu o bandă îngustă albăstruie de-a-lungul liniei laterale. Solzii spatelui au marginile negre. Abdomenul este albicios sau albicios-gălbui. Corpul este presărat cu pete mari, negre și
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
jumătatea secolului 20 cunoștințele pe domeniul mecanicii contactului au progresat cu ajutorul lui Bowden și al lui Tabor. Aceștia au recunoscut importanța rugozității corpurilor pentru contactul acestora. Datorită rugozității, suprafața de contact între două corpuri poate fi cu mult mai mică decât aparent. Această realizare a schimbat brusc direcția multor investigații tribologice. Lucrările lui Bowden și Tabor au inspirat un număr de teorii ale mecanicii contactului suprafețelor rugoase. Muncă de pionierat în acest domeniu a fost depusă în mod special de către Archard
Mecanica contactului () [Corola-website/Science/331559_a_332888]
-
contact este dată de ecuația: formula 3, cu formula 13 asemenea ca în cazul contactului între două sfere. Presiunea maximă are valoarea: formula 31. Când două corpuri cu suprafețe rugoase sunt aduse în contact, suprafața de contact reală formula 32 este mult mai mică decât suprafața de contact aparentă formula 33. La contactul între o suprafață „întâmplător rugoasă“ și un semi-spațiu elastic, suprafața de contact reală este proporțională cu forța normală formula 34 și este dată de: formula 35 formula 36 este media pătratică a pantei suprafeței, iar formula 37
Mecanica contactului () [Corola-website/Science/331559_a_332888]
-
pătratică a pantei suprafeței, iar formula 37. Presiunea medie pe suprafața de contact reală formula 38 se poate calcula aproximativ drept produs între jumătatea modulului lui Young efectiv formula 39 și media pătratică a pantei suprafeței formula 36. Dacă această presiune este mai mare decât duritatea formula 41 materialului, iar astfel formula 42, atunci micro-rugozitățile sunt complet în stare plastică. Pentru formula 43 suprafața se comportă elastic la contact. Valoarea formula 44 a fost definită de către Greenwood și Williamson și se numește indicele de plasticitate. Comportamentul unui sistem (elastic
Mecanica contactului () [Corola-website/Science/331559_a_332888]
-
trece puțin de acesta și are marginea dreaptă. Înotătoarele pectorale nu ajung până la baza înotătoarelor ventrale. Înotătoarea caudală destul de mare, bifurcată, cu lobii subegali. Spatele este cenușiu-verzui, laturile cenușii-argintate sau gălbui, abdomenul argintiu. Partea superioară a capului este mai închisă decât restul corpului. De-a lungul flancurilor sunt 6-12 pete întunecate negre-albăstrui, mari cât ochiul sau mai mari și, uneori, mai ales în regiunea caudalei, se contopesc mai multe la un loc. Înotătoarele dorsală și caudală sunt cenușii-gălbui, prevăzute cu mai
Porcușor carpatic () [Corola-website/Science/331563_a_332892]
-
Gershwin în New York în timp ce Ravel efectua un turneu în Statele Unite. În acea întâlnire Gershwin i-a cerut lui Ravel să îi devină profesor de pian iar Ravel a răspuns că e mai bine să fie un Gershwin de primă mână decât un Ravel de mâna a doua. În schimb, Ravel i-a spus să o întâlnească pe Nadia Boulanger în Paris. Lauda enormă a lui Ravel pentru Gershwin într-o scrisoare adresată lui Boulanger l-a determinat pe Gershwin să ia
Un american la Paris () [Corola-website/Science/331569_a_332898]
-
melodic intitulat "Very Parisienne", compus în 1926 în timpul primei sale vizite la Paris ca un cadou pentru gazdele sale, Robert și Mabel Schirmer. A descris piesa ca fiind un "balet rapsodic" deoarece a fost compusă liber și este mai modernă decât lucrările sale precedente. Gershwin a spus pentru revista "Musical America": "Scopul meu aici este să prezint impresia unui vizitator american la Paris când acesta se plimbă pe străzi, ascultă diferitele zgomote stradale și absoarbe atmosfera franceză". Lucrarea este structurată în
Un american la Paris () [Corola-website/Science/331569_a_332898]
-
sala. Publicul, conform lui Edward Cushing, a răspuns cu "o demonstrație de entuziasm impresionant și real în contrast cu aplauzele convenționale ale muzicii noi, fie ea bună sau rea". Criticii au considerat că "Un american la Paris" a fost mai bine construită decât Concertul în Fa care nu a primit aceeași receptare pozitivă. Unii credeau că nu aparține unui program de lucrări clasice ale compozitorilor César Franck, Richard Wagner și Guillaume Lekeu care au mai fost interpretate în acel spectacol. Gershwin a răspuns
Un american la Paris () [Corola-website/Science/331569_a_332898]
-
răzbunare" va fi lansat pe DVD, Blu-Ray și Blu-Ray 3D la 1 aprilie 2014. Filmul a avut premiera inițial în Japonia, în prima săptămână din decembrie 2013, având încasări estimative de cca. 1,3 milioane de dolari americani, mai puțin decât "" și filmul studioului Ghibli "Kaguya-hime no Monogatari" ("Povestea Prințesei Kaguya"). Revista "Variety" a catalogat debutul slab japonez drept "îngrijorător", având în vedere bine cunoscuta distribuție locală și faptul că filmul este bazat vag pe o celebră povestire japoneză. Tabloidul "Nikkan
Ronin: 47 pentru răzbunare () [Corola-website/Science/331578_a_332907]
-
imperiul său în fața provocărilor politice periclitate de Revoluția Franceză. Ceremonia urma să aibă loc pe 6 septembrie; Guardasoni a fost abordat pentru operă în iunie. Nicio operă a lui Mozart nu a fost mai puternic presată într-o agendă politică decât "". Nu există nicio dovadă pentru a analiza atitudinea lui Mozart față de asta sau dacă era conștient de evenimentele politice și sociale care aveau loc în Boemia în 1791. Libretul lui Metastasio a fost deja transpus pe muzică de aproape 40
La clemenza di Tito () [Corola-website/Science/331586_a_332915]
-
multe numere de ansamblu și un final concertistic pentru actul 1 la forma inițială a lui Metastasio de arii și recitative. Experiența lui Guardasoni a operei "Don Giovanni" a lui Mozart l-a convins că tânărul compozitor este mai mult decât capabil să lucreze pentru un termen atât de scurt. Mozart a acceptat comanda având în vedere că plata era de două ori mai mare decât prețul unei opere similare comandate în Viena. Niemetschek, primul biograf al lui Mozart, a scris
La clemenza di Tito () [Corola-website/Science/331586_a_332915]
-
operei "Don Giovanni" a lui Mozart l-a convins că tânărul compozitor este mai mult decât capabil să lucreze pentru un termen atât de scurt. Mozart a acceptat comanda având în vedere că plata era de două ori mai mare decât prețul unei opere similare comandate în Viena. Niemetschek, primul biograf al lui Mozart, a scris că opera a fost finalizată în doar 18 zile și că lucrul a decurs într-o grabă atât de mare încât anumite recitative au fost
La clemenza di Tito () [Corola-website/Science/331586_a_332915]
-
asupra mirosului natural al semenilor lor. Nu în ultimul rând, aceste antigene ar putea fi implicate în selecția partenerului. În acest sens, există cel puțin un studiu în urma căruia s-a descoperit o rată a similarității de HLA mai mică decât cea preconizată între soții dintr-o comunitate izolată. Pe lângă cele 6 proteine majore prezentatoare de antigene, există un număr mare de alte gene, dintre care multe sunt implicate în funcția imunitară, localizate în complexul HLA. Diversitatea genelor HLA în populația
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
fixate. În pofida acestui fapt, locii HLA arată că au trecut de acest eveniment păstrând o mare variabilitate genetică. Din cei 9 loci menționați mai sus, majoritatea rețin o duzină sau chiar mai multe grupuri alelice, variabilitate cu mult mai conservată decât vasta majoritatea a locilor umani. Acest fapt este în concordanță cu heterozigoția sau coeficientul polimorfismului echilibrat pentru aceși loci. În plus, câțiva loci HLA se numără printre regiunile codificatoare ale genomului uman cu evoluția cea mai rapidă. Unul din mecanismele
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
A24 ale indivizilor cu caractere asemănătoare. De asemenea, poate recunoaște și celulele nedectate de A23 și A24, din cauza unor mici variații. A23 și A24 sunt antigene divizate, însă de regulă anticorpii specifici fiecăreia dintre ele sunt utilizate mult mai des decât anticorpii antigenelor de pe o arie mai întinsă. O probă celulară reprezentativă este dată de cultura limfocitară mixtă (MLC) și este utilizată pentru determinarea tipurilor clasei a II-a HLA. Proba celulară are un grad de sensibilitate mai mare decât serotiparea
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
des decât anticorpii antigenelor de pe o arie mai întinsă. O probă celulară reprezentativă este dată de cultura limfocitară mixtă (MLC) și este utilizată pentru determinarea tipurilor clasei a II-a HLA. Proba celulară are un grad de sensibilitate mai mare decât serotiparea în detectarea diferențelor HLA. Acest lucru se întâmplă din cauza faptului că diferențele minore nedectate de serurile antiimune alogenice pot stimula celulele T. Această tipare este desemnată ca fiind tipurile Dw. DR1 (un serotip HLA-DR) este definită din punct de
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
extins: A1,A3,B7,B8,DR3,DR15(2), DQ2,DQ6(1) În cazul multor populații, precum japonezii sau populațiile europene, tiparea s-a făcut la atât de mulți pacienți, încât alelele noi sunt relativ rare. Astfel, SSP-PCR este mai mult decât adecvat pentru rezoluția alelelor. Haplotipurile pot fi obținute prin tiparea membrilor de familie, în zonele din lume unde SSP-PCR nu reușește să recunoască alelele și tiparea necesită secvențierea unor noi alele. Zonele din lume unde SSP-PCR sau serotiparea ar putea
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]