55,711 matches
-
Alba Iulia, edificiu reprezentativ pentru stilul romanic transilvănean. A fost refăcută în secolul al XIII-lea, secol a fost construită și Biserica Sfântul Nicolae din Densuș, Hunedoara, considerată cea mai veche biserică de piatră din România. Alt vechi lăcaș de cult de pe teritoriul țării construit în același secol este Biserica din Gurasada. Cetatea Oradea, construită pe locul unei fortificații mai vechi, a cunoscut o perioadă de înflorire în perioada dintre secolele al XIV-lea și al XVII-lea. Goticul în Transilvania
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
fost zugrăvit de un pictor adus de la Muntele Athos, Aghiograf. Imaginile deteriorate de timp au fost înlocuite după 1984. Scările și pavimentul au fost lucrate din marmură adusă din Grecia. Credincioșii au adus de-a lungul anilor, costisitoare obiecte de cult, achiziționate de la Constantinopol și Veneția, pe care le-au donat bisericii. În anul 1897 se efectuează primele reparații. Între 1922-1924 se zidesc cele patru ferestre de pe latura nordică, deși ancadramentele lor din piatră, cu arcadă se păstrează până astăzi. În
Biserica „Schimbarea la față” din Constanța () [Corola-website/Science/334845_a_336174]
-
care, după 1866, a devenit vehiculul politic al procesului de modernizare a României. S-a ajuns la promovarea la cârma țării a guvernului M.C. Epureanu, cu Kogălniceanu la externe, Gh. Vernescu la interne, I.C. Brătianu la Finanțe, Gh. Chițu la Culte și instrucțiune Publică, colonelul Slăniceanu la Război. Guvernul liberal era o expresie a coaliției de la Mazar Pașa, în care președintele de Consiliu, Manolache Costache Epureanu, un conservator moderat, avea rolul de garant al unei tranziții line dinspre conservatorismul cu multe
Istoria liberalismului în România () [Corola-website/Science/332029_a_333358]
-
locale, care refuză să pună în aplicare decizia de restituire. De asemenea în orașul Dumbrăveni parohia ortodoxă nu respectă decizia judecătorescă prin care a fost decisă celebrarea alternativă a serviciilor religioase, refuzând să pună la dispoziția comunității greco-catolice lăcașul de cult care aparține acesteia, iar autoritățile locale nu întreprind nimic pentru punerea în practică a deciziei judecătorești. Noul raport anual al Departamentului de Stat, dat publicității pe 8 noiembrie 2005, a reliefat din nou obstrucționarea retrocedării bisericilor greco-catolice prin atitudinea BOR
Disputa patrimonială dintre Biserica Greco-Catolică și Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/332034_a_333363]
-
Roma din Satu Mare ca proprietar al Bisericii Sfinții Arhangheli. Punerea în posesie a avut loc în prezența Detașamentului de Intervenție Rapidă a Poliței Satu Mare, ca urmare a faptului că parohia ortodoxă s-a opus până în ultimul moment predării lăcașului de cult. În cel de-al doilea caz, având ca obiect predarea Bisericii Sf. Vasile din București, acțiunea s-a desfășurat în mod pașnic pe 28 decembrie 2006. Pe 1 ianuarie 2007, la slujba de hram oficiată de episcopi greco-catolici, au asistat
Disputa patrimonială dintre Biserica Greco-Catolică și Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/332034_a_333363]
-
prima slujbă duminicală greco-catolică de după anul 1948. O săptămână mai târziu, pe 13 aprilie 2008, a avut loc prima slujbă greco-catolică de după 1948 în biserica din Prisaca, Bihor, unde de asemenea a fost convenită folosirea prin alternanță a lăcașului de cult. În data de 5 mai 2008 Protoieria Ploiești a Bisericii Ortodoxe Române a făcut publică restituirea casei parohiale greco-catolice din Ploiești. Predarea-primirea imobilului, situat în str. I. L. Caragiale nr. 33, a avut loc în data de 13 mai 2008. Pe
Disputa patrimonială dintre Biserica Greco-Catolică și Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/332034_a_333363]
-
Curtea de Apel Cluj în data de 1 octombrie 2010. În data de 1 iulie 2010 a fost executată silit sentința de retrocedare a bisericii greco-catolice din Bocșa, Sălaj, iar pe 4 iulie a avut loc în respectivul lăcaș de cult prima liturghie greco-catolică după exproprierea sa în anul 1948. În ședința Sf. Sinod al BOR din 6-8 iulie 2010 au fost luate în discuție relațiile cu Biserica Română Unită. Sfântul Sinod a hotărât să adreseze acesteia invitația de a relua
Disputa patrimonială dintre Biserica Greco-Catolică și Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/332034_a_333363]
-
Sărsig au reintrat în posesia bisericilor lor parohiale. Camera Deputaților a respins în data de 16 aprilie 2013 inițiativa legislativă a deputatului Ioan Oltean și a fostului deputat Augustin Zegrean (devenit judecător la Curtea Constituțională), inițiativă care urmărea atribuirea către cultul majoritar a lăcașelor de cult și caselor parohiale aflate în dispută, prevedere care ar fi avantajat Biserica Ortodoxă Română. În data de 21 mai 2013, în raportul de țară privind libertatea religioasă, Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii a criticat decizia
Disputa patrimonială dintre Biserica Greco-Catolică și Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/332034_a_333363]
-
bisericilor lor parohiale. Camera Deputaților a respins în data de 16 aprilie 2013 inițiativa legislativă a deputatului Ioan Oltean și a fostului deputat Augustin Zegrean (devenit judecător la Curtea Constituțională), inițiativă care urmărea atribuirea către cultul majoritar a lăcașelor de cult și caselor parohiale aflate în dispută, prevedere care ar fi avantajat Biserica Ortodoxă Română. În data de 21 mai 2013, în raportul de țară privind libertatea religioasă, Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii a criticat decizia Curții de Apel Cluj din
Disputa patrimonială dintre Biserica Greco-Catolică și Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/332034_a_333363]
-
Cultul personalității lui Iosif Stalin a devenit un element important al culturii Uniunii Sovietice începând cu 1929, după o celebrare grandioasă a celei de-a 50-a aniversări a lui Stalin. Pentru restul regimului acestuia, Stalin a fost descris de mass-media
Cultul personalității lui Stalin () [Corola-website/Science/332050_a_333379]
-
l-a numit pe Stalin drept "Părintele Națiunilor". Presa sovietică încerca să îl prezinte pe Stalin drept o figură paternă grijulie și totuși puternică iar populația sovietică drept "copii săi". Interacțiunile dintre Stalin și copii a devenit un element-cheie al cultului personalității. Stalin se implica adesea în campanii publice în care oferea cadouri copiilor sovietici de etnii diferite. Începând cu 1935, fraza "Mulțumim Tovarășe Stalin pentru o copilărie fericită!" apărea deasupra ușilor creșelor, orfelinatelor și școlilor din întreaga țară iar copiii
Cultul personalității lui Stalin () [Corola-website/Science/332050_a_333379]
-
fericită!" apărea deasupra ușilor creșelor, orfelinatelor și școlilor din întreaga țară iar copiii scandau această frază în timpul festivalurilor. Imaginea lui Stalin de părinte a fost un mod în care propaganda sovietică căuta să incorporeze simbolurile și limbajul tradițional religios în cultul personalității; titlul de "părinte" aparținea în primul și în primul rând lui Stalin și nu preoților ortodocși ruși. Cultul personalității a adoptat și tradițiile creștine și ideea icoanelor prin utilizarea de parade și imagini staliniste. Aplicând diferite aspecte religioase în
Cultul personalității lui Stalin () [Corola-website/Science/332050_a_333379]
-
lui Stalin de părinte a fost un mod în care propaganda sovietică căuta să incorporeze simbolurile și limbajul tradițional religios în cultul personalității; titlul de "părinte" aparținea în primul și în primul rând lui Stalin și nu preoților ortodocși ruși. Cultul personalității a adoptat și tradițiile creștine și ideea icoanelor prin utilizarea de parade și imagini staliniste. Aplicând diferite aspecte religioase în cultul personalității, presa spera să îndrepte devotamentul populației de la Biserică spre Stalin. Inițial presa urmărea să demonstreze o legătură
Cultul personalității lui Stalin () [Corola-website/Science/332050_a_333379]
-
personalității; titlul de "părinte" aparținea în primul și în primul rând lui Stalin și nu preoților ortodocși ruși. Cultul personalității a adoptat și tradițiile creștine și ideea icoanelor prin utilizarea de parade și imagini staliniste. Aplicând diferite aspecte religioase în cultul personalității, presa spera să îndrepte devotamentul populației de la Biserică spre Stalin. Inițial presa urmărea să demonstreze o legătură directă între Stalin și oamenii obișnuiți; ziarele publicau adesea scrisori colective ale muncitorilor agricoli sau industriali care îl aclamau pe lider, precum și
Cultul personalității lui Stalin () [Corola-website/Science/332050_a_333379]
-
nu avea o înălțime mai mare de 1,65-1,68 m. Arta care îl reprezenta pe Stalin apărea și în case: începând cu anii 1930 multe case particulare aveau "camerele Stalin" dedicate liderului și în care se afla portretul său. Cultul personalității s-a extins și la redenumiri: numeroase sate și orașe au fost redenumite în onoarea lui Stalin. Cel mai cunoscut exemplu este orașul Volgograd, care a fost redenumit Stalingrad. Premiul Stalin și Premiul de Pace Stalin au fost numite
Cultul personalității lui Stalin () [Corola-website/Science/332050_a_333379]
-
Stalin și Premiul de Pace Stalin au fost numite în onoarea sa și a acceptat o serie de titluri grandioase precum: "Corifeu al științei", "Părintele Națiunilor", "Geniu strălucit al umanității", "Mare arhitect al comunismului", "Grădinar al fericirii umane" și altele. Cultul personalității a atins noi culmi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial când numele lui Stalin a fost inclus în noul Imn Național al Uniunii Sovietice. Stalin și glorificatorii său au rescris istoria sovietică pentru a oferi liderului un rol
Cultul personalității lui Stalin () [Corola-website/Science/332050_a_333379]
-
secundul lui Lenin în timpul Revoluției. Pentru a realiza acest lucru Stalin a sprijinit ascunderea documentelor istorice declarând că aceste documente relatau o poveste incompletă și derutantă. În schimb, Stalin s-a prezentat drept principala autoritate în istoria și filosofia Partidului. Cultul personalității a existat predominant în rândul oamenilor de rând; nu existau dovezi explicite a manifestării acestui cult în rândul biroului politic și a oficialilor înalți din Partid. Totuși, Stalin avea o toleranță foarte scăzută față de dizidența din Partid. Prin urmare
Cultul personalității lui Stalin () [Corola-website/Science/332050_a_333379]
-
că aceste documente relatau o poveste incompletă și derutantă. În schimb, Stalin s-a prezentat drept principala autoritate în istoria și filosofia Partidului. Cultul personalității a existat predominant în rândul oamenilor de rând; nu existau dovezi explicite a manifestării acestui cult în rândul biroului politic și a oficialilor înalți din Partid. Totuși, Stalin avea o toleranță foarte scăzută față de dizidența din Partid. Prin urmare, teama de repercusiuni din partea lui Stalin i-a pe oficiali ezitanți în a-și exprima sincer opiniile
Cultul personalității lui Stalin () [Corola-website/Science/332050_a_333379]
-
urmare, teama de repercusiuni din partea lui Stalin i-a pe oficiali ezitanți în a-și exprima sincer opiniile. Această atmosferă de teamă și autocenzură a creat iluzia sprijinul nedisputat al guvernului față de Stalin ceea ca a întărit și mai mult cultul pentru populația sovietică. Nivelul la care însuși Stalin savura acest cult centrat în jurul său se află în dezbatere. La fel ca și Lenin, Stalin se comporta modest în public. În timpul anilor 1930 Stalin a făcut câteva declarații în care diminua
Cultul personalității lui Stalin () [Corola-website/Science/332050_a_333379]
-
ezitanți în a-și exprima sincer opiniile. Această atmosferă de teamă și autocenzură a creat iluzia sprijinul nedisputat al guvernului față de Stalin ceea ca a întărit și mai mult cultul pentru populația sovietică. Nivelul la care însuși Stalin savura acest cult centrat în jurul său se află în dezbatere. La fel ca și Lenin, Stalin se comporta modest în public. În timpul anilor 1930 Stalin a făcut câteva declarații în care diminua importanța acordată liderilor individuali și a denigrat cultul instituit în jurul său
Cultul personalității lui Stalin () [Corola-website/Science/332050_a_333379]
-
Stalin savura acest cult centrat în jurul său se află în dezbatere. La fel ca și Lenin, Stalin se comporta modest în public. În timpul anilor 1930 Stalin a făcut câteva declarații în care diminua importanța acordată liderilor individuali și a denigrat cultul instituit în jurul său, spunând că un asemenea cult este ne-bolșevic; în schimb, punea accent pe unitatea forțelor sociale. Stalin a declarat că singurul motiv pentru care Lenin ar accepta să fie adorat ca lider este pentru că Lenin a înțeles
Cultul personalității lui Stalin () [Corola-website/Science/332050_a_333379]
-
află în dezbatere. La fel ca și Lenin, Stalin se comporta modest în public. În timpul anilor 1930 Stalin a făcut câteva declarații în care diminua importanța acordată liderilor individuali și a denigrat cultul instituit în jurul său, spunând că un asemenea cult este ne-bolșevic; în schimb, punea accent pe unitatea forțelor sociale. Stalin a declarat că singurul motiv pentru care Lenin ar accepta să fie adorat ca lider este pentru că Lenin a înțeles aceste forțe sociale și, prin urmare, știa cum
Cultul personalității lui Stalin () [Corola-website/Science/332050_a_333379]
-
pentru care Lenin ar accepta să fie adorat ca lider este pentru că Lenin a înțeles aceste forțe sociale și, prin urmare, știa cum să canalizeze eficient dorințele poporului sovietic. Acțiunile publice ale lui Stalin păreau să sprijine această denigrare asupra cultului: Stalin edita adesea rapoartele de la Kremlin, oprea aplauzele și ovațiile adresate lui și îndemna aplauze îndreptate asupra altor lideri sovietici. În plus, în 1936, Stalin a dat o lege prin care se interziceau redenumirile după el. În particular, Stalin a
Cultul personalității lui Stalin () [Corola-website/Science/332050_a_333379]
-
lege prin care se interziceau redenumirile după el. În particular, Stalin a declarat că a încercat să oprească acest nivel de devotament fără limite, dar toți au realizat că acționa dintr-o falsă modestie. A declarat că a înțeles acest cult al personalității ca un rău necesar pentru oamenii simpli ai Uniunii Sovietice, care erau obișnuiți să îl venereze pe Țar, dar se temea că pentru intelectuali atenția acordată unui singur individ îi va face să uite idealurile Partidului. Artyom Sergeev
Cultul personalității lui Stalin () [Corola-website/Science/332050_a_333379]
-
a Partidului dar descuraja orice interes în viața sa privată și de familie și divulga doar informații personale limitate. În "Discursul Secret" din 1956 susținut la cea de-a 20-a ediție a Congresului de Partid, Nikita Hrușciov a condamnat cultul personalității lui Stalin spunând că "este de neacceptat și străin spiritului maxist-leninist de a slăvi o singură persoană pentru a-l transforma într-un superom ce are puteri supranaturale asemănătoare unui zeu".
Cultul personalității lui Stalin () [Corola-website/Science/332050_a_333379]