57,196 matches
-
icre și de pui ale aspretelui; aceeași specie, precum și alți bentofagi ca porcușorul de vad ("Gobio uranoscopus") și mreana vânătă ("Barbus petenyi") pot fi concurenți la hrană. Aspretele poate cădea pradă păsărilor piscivore și peștilor răpitori (în special păstrăvul de munte). Aspretele poate fi afectat de bolile bacteriene și virale ale peștilor și poate fi gazda unor specii de paraziți: nematode, cestode și crustacee. Până în prezent s-a găsit un singur parazit, un monogeneu cu statut specific incert. Reproducerea are loc
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
Există o dialectică care însoțește un fenomen în cristalizarea sa până în momentul în care devine important și cercetarea lui necesară. După cum ne învață cărțile vechi, pe meleagurile dintre cele trei mări: Mediterana, Marea Roșie la sud, Marea Moartă la est și munții Feniciei la nord s-a vorbit și s-a scris în nenumărate limbi. Printre ele amintim Ebraica, o limba cultă, socială, Cnaanita și Arameica Babiloniană folosite și înțelese până departe în Mesopotamia, Arameica uzuală pentru diplomație și comerț. Mai târziu
Asociația Scriitorilor Israelieni de Limbă Română () [Corola-website/Science/331500_a_332829]
-
întreruptă periodic de alunecări de teren sau de explozii de gaze. În anul 1902, localitatea Saint-Pierre era socotită a fi cel mai mare oraș al insulei Martinica, centru comercial important din Marea Caraibilor. La 8 km de localitate se află Muntele Pelée, ce se traduce „Muntele Pleșuv”, vulcan considerat stins de multă vreme. Craterul ce se află la o înălțime de 1.400 m găzduia un lac vulcanic. În anul 1902, printr-o crăpătura a muntelui și-a făcut apariția o
Muntele Pelée () [Corola-website/Science/336944_a_338273]
-
teren sau de explozii de gaze. În anul 1902, localitatea Saint-Pierre era socotită a fi cel mai mare oraș al insulei Martinica, centru comercial important din Marea Caraibilor. La 8 km de localitate se află Muntele Pelée, ce se traduce „Muntele Pleșuv”, vulcan considerat stins de multă vreme. Craterul ce se află la o înălțime de 1.400 m găzduia un lac vulcanic. În anul 1902, printr-o crăpătura a muntelui și-a făcut apariția o coloană de fum gros, însoțită
Muntele Pelée () [Corola-website/Science/336944_a_338273]
-
km de localitate se află Muntele Pelée, ce se traduce „Muntele Pleșuv”, vulcan considerat stins de multă vreme. Craterul ce se află la o înălțime de 1.400 m găzduia un lac vulcanic. În anul 1902, printr-o crăpătura a muntelui și-a făcut apariția o coloană de fum gros, însoțită de zgomote înăbușite, dar acest incident nu a fost o îngrijorare pentru locuitorii pașnici ai zonei. Timp de câteva zile s-au succedat cutremure abia sesizabile, apoi alt nor de
Muntele Pelée () [Corola-website/Science/336944_a_338273]
-
înăbușite, dar acest incident nu a fost o îngrijorare pentru locuitorii pașnici ai zonei. Timp de câteva zile s-au succedat cutremure abia sesizabile, apoi alt nor de fum, ce a împrăștiat un strat de cenușă peste împrejurimi. În versantul Muntelui Pelée s-a format un nou vulcan, iar în craterul acestuia s-a acumulat un lac ale cărui ape aveau un conținut mare de sulf. Intensitatea vulcanică a devenit tot mai amenințătoare pentru localnici, astfel că mulți dintre ei și-
Muntele Pelée () [Corola-website/Science/336944_a_338273]
-
a agitației telurice datorită vulcanului, un alt vulcan din cadrul aceluiași arhipelag, La Soufrière din insula Sf. Vincențiu s-a reactivat și el. Erupția acestui vulcan a potolit agitația locuitorilor Saint-Pierre, mulți dintre ei revenind în localitate. Dar pe 8 mai, Muntele Pelée a ajuns într-o fază critică și, până la urmă, o explozie nimicitoare a spulberat vârful muntelui. Norul de praf încins ce avea o temperatură de 1.200°C a izbucnit din crater, ucigând toți locuitorii din Saint-Pierre în doar
Muntele Pelée () [Corola-website/Science/336944_a_338273]
-
s-a reactivat și el. Erupția acestui vulcan a potolit agitația locuitorilor Saint-Pierre, mulți dintre ei revenind în localitate. Dar pe 8 mai, Muntele Pelée a ajuns într-o fază critică și, până la urmă, o explozie nimicitoare a spulberat vârful muntelui. Norul de praf încins ce avea o temperatură de 1.200°C a izbucnit din crater, ucigând toți locuitorii din Saint-Pierre în doar două minute. Norul încins a șters de pe suprafața pământului toate edificiile, nelăsând în urmă decât ruine. Cenușa
Muntele Pelée () [Corola-website/Science/336944_a_338273]
-
singurul supraviețuitor. În realitate, cu excepția celor de la bordul vasului "Rovanna", au mai fost încă două persoane care au scăpat cu arsuri grave. Orașul Saint-Pierre nu și-a mai revenit niciodată după dezastru. Populația actuală nu depășește 5.000 de locuitori. Muntele Pelée și-a continuat activitatea și în următoarele săptămâni, o a doua erupție venind în 20 mai și o alta foarte puternică în 30 august același an. Studierea fenomenului a dus la apariția unei noi științe, vulcanologia. Tot atunci au
Muntele Pelée () [Corola-website/Science/336944_a_338273]
-
cot și se întoarce spre direcția est și nord-est. Din satul Skocivir, începe , cel mai lung defileu din Macedonia, cu o lungime de 104 km, traversând zona cea mai înaltă, . Prin Mariovo, Cerna are un caracter de un râu de munte, rapid, cu albie îngustă, cu maluri înalte, cu aspect de chei. În zona satului , Cerna formează un lac de acumulare în lungime de 30 de km, deoarece înainte de ieșirea din defileu este ridicat un baraj înalt de 105 m. Deci
Râul Cerna, Vardar () [Corola-website/Science/336951_a_338280]
-
vărsare în râul Vardar, la situl arheologic antic de la , Cerna are caracteristicile unui râu de câmpie. Potrivit descrierilor detaliate ale revoluționarului macedonean în cartea Materiale de studiu al Macedoniei, Cerna începe de la Srt, unde se formează din 3 izvoare de munte: unul coboară de pe muntele Srt și se numește Liska, izvorul ei fiind situat într-o pădure de fagi în localitatea Gospodski Bacila și, deși se află la mare altitudine, are pești, iar sătenii din satele din jur cred că râul
Râul Cerna, Vardar () [Corola-website/Science/336951_a_338280]
-
la situl arheologic antic de la , Cerna are caracteristicile unui râu de câmpie. Potrivit descrierilor detaliate ale revoluționarului macedonean în cartea Materiale de studiu al Macedoniei, Cerna începe de la Srt, unde se formează din 3 izvoare de munte: unul coboară de pe muntele Srt și se numește Liska, izvorul ei fiind situat într-o pădure de fagi în localitatea Gospodski Bacila și, deși se află la mare altitudine, are pești, iar sătenii din satele din jur cred că râul are o legătură subterană
Râul Cerna, Vardar () [Corola-website/Science/336951_a_338280]
-
Jelezneț, ele unindu-se într-un râu care se numește Jelezneț. În satul Jelezneț, în râu se varsă și un izvor cu o apă întunecată, tulbure. De la acel izvor, râul capătă numele de Cerna. În satul Jelezneț râul iese dintre munți la Demir Hisar. În acea zonă, primește di partea stângă apele râului Delcikata, care adună apele din Suvo Pole și de pe versanții de sud-vest ai Strmolului și Slivei. De la ea gura acesteia, Cerna curge printr-o vale îngustă. Nu departe
Râul Cerna, Vardar () [Corola-website/Science/336951_a_338280]
-
Pole. Aici Cerna primește din dreapta afluentul Smilevskiot, care pornește de sub Țrn Vrv (Vârful Negru) de deasupra satului Smilevo și adună apele de pe platoul Slepceanskoto și de pe o parte din versantul estic al Biglei. Aici, Cerna este încă un pârâu de munte, dar nu poate fi încă numit râu. Zona aceasta constituie cursul său superior. Aici, râul curge puternic, dar nu este năvalnic, fiind un râu de munte în principal pentru că are o vale îngustă, ea devenind destul de orizontală de la Jelezneț în
Râul Cerna, Vardar () [Corola-website/Science/336951_a_338280]
-
o parte din versantul estic al Biglei. Aici, Cerna este încă un pârâu de munte, dar nu poate fi încă numit râu. Zona aceasta constituie cursul său superior. Aici, râul curge puternic, dar nu este năvalnic, fiind un râu de munte în principal pentru că are o vale îngustă, ea devenind destul de orizontală de la Jelezneț în jos. Puțin mai jos, Cerna intră într-un defileu ce taie Munții Krușevo și Demir Hisar către platoul Prilep. Defileul nu este meandrat, dar este adânc
Râul Cerna, Vardar () [Corola-website/Science/336951_a_338280]
-
său superior. Aici, râul curge puternic, dar nu este năvalnic, fiind un râu de munte în principal pentru că are o vale îngustă, ea devenind destul de orizontală de la Jelezneț în jos. Puțin mai jos, Cerna intră într-un defileu ce taie Munții Krușevo și Demir Hisar către platoul Prilep. Defileul nu este meandrat, dar este adânc, și are maluri abrupte. În platoul Prilep, ajunge la satul Bucin, de la care zona și-a tras denumirea de „cheile Bucinului”. În platoul Prilep, Cerna curge
Râul Cerna, Vardar () [Corola-website/Science/336951_a_338280]
-
Demir Hisar către platoul Prilep. Defileul nu este meandrat, dar este adânc, și are maluri abrupte. În platoul Prilep, ajunge la satul Bucin, de la care zona și-a tras denumirea de „cheile Bucinului”. În platoul Prilep, Cerna curge pe la poalele muntelui Krusevo, prin defileu. Albia este superficială. În satul Cepigovo, dinspre stânga primește apele râului Blato. În satul Topolceani, Cerna intră în platoul Bitola și continuă să curgă pe la poalele capătului sudic al Muntelui Selecika. Imediat după acest punct, râul cotește
Râul Cerna, Vardar () [Corola-website/Science/336951_a_338280]
-
În platoul Prilep, Cerna curge pe la poalele muntelui Krusevo, prin defileu. Albia este superficială. În satul Cepigovo, dinspre stânga primește apele râului Blato. În satul Topolceani, Cerna intră în platoul Bitola și continuă să curgă pe la poalele capătului sudic al Muntelui Selecika. Imediat după acest punct, râul cotește spre sud și face un unghi mare. Cerna are aici caracter montan, dar pe o scară mult mai mare ca mai sus. Pe timp de iarnă, este un râu mare, dar vara aproape
Râul Cerna, Vardar () [Corola-website/Science/336951_a_338280]
-
iarnă, este un râu mare, dar vara aproape seacă. Talvegul are o adâncime de aproape 1-2 înălțimi de om, și malul este mai ușor de escaladat. Toat iarna este plin cu apă, iar primăvara și toamna, odată cu topirea zăpezilor de pe munții din jur sau când plouă abundent, râul se revarsă și inundă zona până la o distanță de jumătate de oră de mers. Pentru că malurile din zona mai joasă a platoului sunt mici, iar locul din apropiere este șes, la sfârșitul secolului
Râul Cerna, Vardar () [Corola-website/Science/336951_a_338280]
-
de-acasă", "Arboroasa", "Poeme sub drapel"), volume de povestiri ("Roiul de aur", "Se risipește negura", "Huțulca", "La poalele Ceahlăului", "Povestiri la umbra cetinii", "Drumuri ostășești", "Cicatricea", "Dinamica", "Poveștile pădurii", "Dincolo de azur", "Bătrânul și livada", "Cerbul singuratic"), romane ("Valea Fierului", "În munții de miezănoapte", "Omul de la ora 13", "Flăcări în Vest", "Camera 210", "Nopțile dinspre ziuă", "Drumul spre Mai", "Satul cu oameni frumoși"). A mai scris un scenariu de film ("Râpa dracului"), piese de teatru ("A doua tinerețe", "Cântec deasupra apelor"), reportaje
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
și proză pentru copii ("A venit un pui de om...", "O poveste cu povești"). Opera literară a lui Dragoș Vicol are o structură fundamental lirică. Scriitorul folosește metafora de influență folclorică în descrierea plaiurilor sale natale și a oamenilor din munții Bucovinei. Prospețimea metaforei este alterată însă în anii '50-'60, sub imperativul comenzii politice, într-un patetism convențional. Volumele de versuri ostășești "Reportaj liric" (1963) și "Poeme în marș" (1969) conțin declarații de dragoste în versuri adresate „patriei socialiste” și
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
lui Dragoș Vicol evocă anii de război și transformările social-politice petrecute în România postbelică. Romanele publicate în anii ’50 au un caracter proletcultist precum dilogia formată din romanele "Valea Fierului" (1953; distins cu Premiul de Stat al RPR) și "În munții de miază-noapte" (1959), în care autorul prezintă conflictul social între minerii din munții Bistriței și patronii exploatărilor, precum și schimbările provocate de sosirea trupelor sovietice. Volumele de povestiri și nuvele "Cicatricea" (1963) și "Dinamica" (1965) sunt inspirate din experiența de combatant
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
postbelică. Romanele publicate în anii ’50 au un caracter proletcultist precum dilogia formată din romanele "Valea Fierului" (1953; distins cu Premiul de Stat al RPR) și "În munții de miază-noapte" (1959), în care autorul prezintă conflictul social între minerii din munții Bistriței și patronii exploatărilor, precum și schimbările provocate de sosirea trupelor sovietice. Volumele de povestiri și nuvele "Cicatricea" (1963) și "Dinamica" (1965) sunt inspirate din experiența de combatant a autorului pe fronturile de Est și de Vest, conținând notații de front
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
Ieroschimonahul (1909-2004) a fost un călugăr român de la Muntele Athos, mare părinte duhovnicesc al secolului XX. Părintele s-a născut la 22 septembrie 1909 în comuna Vorniceni (județul Botoșani), într-o familie de țărani cu 8 copii, băieți și fete, dintre care cel mai mare, Gheorghe, a fost și
Dionisie Ignat () [Corola-website/Science/337023_a_338352]
-
timp să-l trimită la scoala. Astfel că, timp de doi ani, Dimitrie a invatat la Scoala Profesională din Târgu Ocna și vizita Schitul cât putea de des. În 1926, cănd Moldova a fost tulburata de schimbarea calendarului, pleacă la Muntele Athos, unde nu va mai ieși niciodată până în 2004 când se mută la Domnul.
Dionisie Ignat () [Corola-website/Science/337023_a_338352]