7,219 matches
-
de vârf. Pe suprafața ei nu era nimic ca un mâner sau ca o gaură de prins. ― Atingerea ei îmi dă o senzație ciudată, chiar și prin mănuși. Dallas se îngrijoră, ― Te-am întrebat numai dacă poți să te uiți înăuntru. Nu-ncerca să deschizi. Nu știm ce-ar putea conține. Kane se înclină spre obiect. Acesta nu se schimbă, ne-arătând nici o reacție datorată zguduiturilor lui Kane. ― Orice-ar fi înăuntru, se ține bine. Își plimbă lampa pe rândurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Te-am întrebat numai dacă poți să te uiți înăuntru. Nu-ncerca să deschizi. Nu știm ce-ar putea conține. Kane se înclină spre obiect. Acesta nu se schimbă, ne-arătând nici o reacție datorată zguduiturilor lui Kane. ― Orice-ar fi înăuntru, se ține bine. Își plimbă lampa pe rândurile de ovoide.) Poate găsesc unul care s-a spart sau a crăpat. În lumina lămpii costumului presurizat, o mică umflătură apăru tăcută în vârful formei ovoide pe care o zgâlțâise. O a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
lui. Se clătina prin sală, încercând cu disperare să răsucească, să sfâșie monstruozitatea placată pe fața lui. Falangele lungi și sensibile se infiltrau în deschizătura din vizieră. Îi atinseră țeasta de care se agățară, în timp ce coada se strecură și ea înăuntru și se înfășură ca o tentaculă de ceafă. Aspirând dureros aerul rar și viciat, pe când tubul scârbos se îndesa pe gât, Kane se clătină, căzu în genunchi și se prăbuși pe spate. ― Kane!... Kane, mă auzi? chemă Dallas, îngrijorat dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Venim acum. ― Ce s-a întâmplat? Ați dispărut de pe ecrane, v-am pierdut semnalele când ați intrat în epavă. Am văzut înregistrările lui Ash. Ați...? ― Kane este atins, răspunse Dallas, obosit și furios. Avem nevoie de ajutor ca să-l ducem înăuntru. E inconștient. Cineva ar trebui să ne ajute să-l scoatem din sas. Un răspuns puternic răzbătu în difuzoare: ― Mă duc eu. Era Ash. ― În sala mașinilor, Parker și Brett ascultau cu mare atenție conversația. ― Inconștient! repetă Parker. Știam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
lui Nostromo și se imobiliză lângă blindajul delimitat al deschiderii. Căpitanul lăsă în jos o manetă. Panoul exterior al sasului alunecă într-o parte și intrară. ― Presurizat? îl întrebă Lambert. ― N-are importanță. Așa economisim un plin de aer. Ajungem înăuntru într-un minut și atunci putem să ne descotorosim de costumele astea blestemate. Închiseră în urma lor cloazonul exterior, apoi așteptară deschiderea din interior. ― Ce-a pățit Kane? Era iar Ripley. Dallas era prea obosit să remarce o intonație bizară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
în ochi. ― Poate am greșit. Și poate că nu, zise Ripley. Sper că m-am înșelat. În orice caz, mi-am făcut doar datoria. Hai s-o lăsăm baltă deocamdată. Lambert șovăi, apoi dădu din cap. ― Ce s-a întâmplat înăuntru? întrebă Ripley. ― Am intrat în epavă, explică Lambert uitându-se la Ash și Dallas agitându-se în jurul "autodocului". Nu era nici un semn de viață. Apelul trebuie că era emis de sute de ani. Cred că am găsit transmițătorul. ― Și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
un fel de ouă. I-am recomandat să nu le atingă. Prea târziu probabil. Acolo jos s-a întâmplat ceva, nu știu ce. Când l-am ridicat, era cu asta pe figură. Creatura a reușit să topească viziera și să se strecoare înăuntru. Și știi cât de rezistentă e sticla asta. ― Mă-ntreb de unde oare o veni vietatea asta, zise Ripley, cu ochii ținta la "autodoc". Planeta pare atât de lipsită de viață că-mi închipui că a venit în nava avariată. ― Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
textura cea mai tulburătoare pe care am văzut-o vreodată într-un animal. (Arătă cu degetul rețeaua de tuburi și de figuri suprapuse.) Nu am nici cea mai mică idee asupra a ceea ce ar trebui să facă. ― Nu e nici înăuntru mai plăcut decât e afară, comentă Dallas. ― Plivește musculatura acestor degete, extremitatea aceasta, insistă Ash. Pare fragil, dar este numai o aparență. Nu avem nici o îndoială în această privință, nu puteam desprinde această creatură. Nici Kane. Sunt sigur că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Eram sigur că merge! ― Nu e cazul! Încearcă pe următorul. Știu că par în ordine, în afară de 43, pe care l-am înlocuit. Asta-i problema cu celulele astea afurisite. Dacă regulatorul supraîncarcă și arde din ele, suntem obligați să mergem înăuntru și să le găsim pe cele care au plesnit. (Cu un oftat, Parker adăugă:) Ah, dacă am avea un detector de avarii! ― Mie-mi spui?! zise Brett, din interiorul compartimentului atins. ― Trebuie să fie următorul, zise Parker care se dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
face practic invulnerabilă în ceea ce o privește, ― Exact așa văd și eu lucrurile, confirmă ea. Deci rezultatele tale sunt juste! El păru îndurerat.) Iartă-mă. Deci creatura este invulnerabilă. De asta nu m-ai ascultat când le-ai dat drumul înăuntru? Ca întotdeauna, ofițerul științific nu vru să muște momeala. Când răspunse, fața lui nu-i trăda nici un resentiment. ― M-am supus ordinului direct al căpitanului, îți amintești? Se căzni să nu ridice vocea, amintindu-și în ultimul moment că Ash
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mai chibzuit. ― Sunt amprente, nu bube. Cred că sunt amprentele ventuze, adăugă Ash. În rest, Kane nu arată a fi suferit în urma acestei experiențe. ― Experiență care poate că nu s-a terminat, interveni Ripley. Ușa infirmeriei este blindată. Creatura e înăuntru. Voia să inspire încredere deși frica pusese stăpânire pe ea. Creatura înfiorătoare o paraliza doar când se gândea la ea. ― Nu putem să deschidem ușa, zise Ash gânditor. În nici un caz nu trebuie să o lăsăm să scape prin navă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de acostare. Instrumentele își fredonară muzica lor pe măsură ce remorcherul își ajustă cu precauție poziția în raport cu muntele de metal și plastic. Ripley împinse un comutator. Nostromo, cu pupa înainte, înainta lent spre masa greoaie a rafinăriei. ― Poziționat, zise ea. ― Du-ne înăuntru! Dallas urmărea insistent un lector de distanță cu degetele împingând un rând de butoane roșii. ― Ne apropiem. (Ripley controla două ecrane în același timp.) Distanța diminuează. Douăzeci... cincisprezece... Pus. Împinse o manetă. Dallas dădu drumul la butoanele roșii. ― Motoarele oprite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
folosiți zăvoarele explozive ale ușii exterioare. Vom lua combinezoanele presurizate dacă va fi cazul. Făcu doi pași spre coridor și se răzgândi. Bănuitor, își roti privirea prin sala aglomerată. Nu părea cu putință ca o prezență să se fi strecurat înăuntru, dar cum se hotărâseră să nu neglijeze nimic, această încăpere nu va face excepție de la regulă. ― Pentru început, să ne asigurăm că nu e nimic pe pasarelă. Parker luă micul radar și "mătură" toată sala, răsucindu-se în loc. Privi indicatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se făcu auzit: un vaier metalic, o sfâșiere în metal. ― Ușor, murmură Dallas. Aprinse aruncătorul lui de flăcări și se strecură prin ambrașamentul coridorului următor. Izbiturile se întețeau. Știu imediat de unde vine zgomotul. ― Magazia de provizii, șușoti către grup. E înăuntru! ― Ia ascultați! murmură Lambert, înfricoșată. Doamne, trebuie să fie enormă, ― Destul de mare, în orice caz, consimți Parker. Am văzut și știu. E și puternică, L-a ridicat pe Brett ca pe... Tăcu, amintirea sărmanului Brett îi tăia pofta de conversație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
văd cum îți câștigi cinstit pâinea. Parker scutură din cap și făcu un pas înapoi. Nici vorbă. Poți să pâstrăzi partea mea. Poți să păstrezi tot salariul meu. (Arătă cu bărbia în direcția gurii de aerisire.) Eu nu mă duc înăuntru. ― Mă duc eu. Dallas se uită în ochii lui Ripley. Mai devreme sau mai târziu, se gândi că se va oferi voluntară. Teribilă femeie, își zise Dallas. O subestimase mereu, ca toată lumea. ― Nici pomeneală. ― De ce? întrebă ea cu încăpățânare. ― Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mormăi scrutând în umbră. Nu e loc destul. Trebuie să mergi opri aplecat, ori să te târăști. Se aplecă și intră. Țeava era mai strâmtă decât nădăjduise. Cum reușise monstrul pe care-l descriseseră Parker și Ripley să se fofileze înăuntru, nu-și putea închipui. Deh, viitorul va lămuri acest lucru! Tare ar fi vrut ca țeava să fie din ce în ce mai îngustă. Poate că în graba de a scăpa, creatura s-o fi înțepenit pe undeva. Ar fi mult mai simplu. ― Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
apropie până-n prag. Hai, spurcăciune! gândi inginerul, în culmea nervozității. Privește mai de aproape luminița aia verde! Da, așa... Vrei să fie numai a ta? Da, bine-nțeles! Așa că mai fă un pas și ia-o! Doar un pas, doi înăuntru și va fi a ta pe veșnicie. Dumnezeule, numai doi pași... Fascinat de clipirea regulată a indicatorului. Străinul trecut peste prag. Intră cu totul în sas. Nu era decât la un metru de intrare, dar dacă bănuia ceva? Sau se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
spatele colegei sale și plecă numaidecât. Lambert o urmări, dădu din umeri și se ocupă de cilindri. Ridică butelia de metan la fel de precaut ca și pe cea umplută cu oxigen. Amândouă erau esențiale în lupta lor pentru supraviețuire... ― Ash? Ești înăuntru? Parker! Cum nu primi nici un răspuns, Ripley intră cu prudență în anexa ordinatorului central. Pentru o perioadă de timp nedeterminată, va dispune cum va dori de întregul creier al lui Nostromo. Așezându-se în fața pupitrului principal acționă toate panourile, împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Din plafon atârna un imens cocon. Semăna cu un hamac închis, tanslucid, urzit dintr-un fel de fibră albă foarte fină și foarte solidă. Degetele-i accentuară involuntar apăsarea pe trăgaciul armei. Înaintă. Lumina lanternei traversă învelișul coconului. Un corp înăuntru... Dallas! Terorizată, Ripley îi văzu ochii deschizându-se și privind-o țintă. Buzele se dezlipiră, conturând cuvinte. Ea se apropie mai mult și scârbită și fascinată. ― Ucide-mă, se rugă vocea. ― Ce... ce ți-a făcut? Dallas încercă încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu sine decît cîteva pete de sînge pe mîini. Ariadna știe acest lucru privind corabia ce se Îndepărtează... (...Lumea vorbește că Minotaurul nici n-a existat. Faptul că nu găseau ieșirea din labirint Îi omora pe cei care erau Împinși Înăuntru. Dar eu nu vreau să fiu atît de pornită Împotriva ta, Tezeu, incit să-ți contest și curajul. Acum tu pleci și mă lași pe mine În labirintul dragostei ce ți-o port. Iar eu sînt convinsă că Minotaurul trăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
exact, treizeci. Băieții o iau pe Bulevardul Carnot. Se opresc în dreptul restaurantului Duc d’Anjou, cel mai cunoscut și mai scump restaurant din Angers. Se apropie de fereastra uriașă de la intrare și-și pun mâinile streașină la ochi. Se uită înăuntru: la ora asta, 4.30 după-amiaza, restaurantul e pustiu. Imaginea le e obturată de căruciorul cu deserturi, deasupra căruia tronează clasicul ananas uriaș. Băieții își continuă drumul. Cred că ananasul ăla are o sută de ani, își dă cu părerea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o retragere de numerar. Adjunctul o ia la fugă, urmărit de funcționară. Cele două cozi de clienți fraternizează, amestecându-se între ele. Toți îl bat pe umăr pe Lionel. Apare directorul, care deschide o ușă și-l poftește pe Lionel înăuntru. — Am putea merge în biroul meu, domnule Frunza? — De ce, avem ceva de ascuns? joacă tare Lionel, pe când ceilalți clienți sunt gata să vandalizeze banca dacă lui Lionel nu i se restituie banii. Sunteți nemulțumit de serviciile noastre? — Directore, te anunț
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în fază terminală. Toți murim... Unii mai devreme, alții mai târziu. — Câtă dreptate aveți. Din ce material să fie? revine directorul la oile lui, arătându-i un costum negru. De lână? — E prea călduros, o să fie și așa destul de cald înăuntru. Atunci ceva ușor, din tergal? — Nu, arde prea repede. Nu trebuie folosit fierul de călcat. Ce ziceți ce croială modernă are? îi arată el un costum de firmă. Pare de pe altă lume. — De așa ceva am nevoie. Unde pot să-l
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
vă rog, e un pachet cadou. — Gura! se răstește Patrick și scoate pistolul din toc. De data asta, Didier ridică mâinile deasupra capului. Patrick scoate un detector de metale din trusa polițistului universal și verifică pachetul. Nici un piuit. Ce e înăuntru? Un tort, e ziua de naștere a domnului Lionel. — Ești sigur? Noi știam altceva, folosește el pluralul maiestății, semn că are totuși șanse să avanseze în poliție. — Știu, e o coincidență macabră. Pot să-l iau? — Te rog. Didier ia
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Intrase în a treia cameră. Vizitatoarea citi pe ușă: dr. docent Veta Apostolescu. Femeia trecuse în spatele biroului, pe care se afla o pereche de ochelari. Se aplecă, își puse ochelarii. Deci, nu îngrijitoare, ci... Savanta! Făcu un semn, o invită înăuntru. — Aveți vreo problemă? Ce-ar fi putut să întrebe? Despre prietenii handicapați ai omului handicapat, mut, surd, surdomut? — Ce liniște aici! Câinii ăștia ca niște sfinți sunt muți? — Nuuu... moleșiți. Medicamentele. Slăbiți. Suferă. Avem ziduri groase. Nu se aude lătratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]