7,247 matches
-
îmi folosesc nenumăratele și neștiutele mele gânduri, care se încalecă haotic, ca niște armăsari închiși într-un țarc mult prea mic? Iar eu... nu prea aș ști să-ți răspund. Uite, tot vorbind, am ajuns la școală. Nu ești prea încântat, te simt. Nici nu mă mir! Cum ar pu tea să se armonizeze mintea ta liberă, de artist, cu această clădire posomorâtă, cu gratii la ferestre, ca niște zăbrele de închisoare? Dar asta-i școala mea. Mult beton, puțină culoare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Nu te plictiseai cu ea nici în pat, nici pe stradă. — Cine-ți place de aici? îl întrebase Anda curioasă, în timp ce dansau. Ia să văd dacă mai ai gust sau te-ai intoxicat cu mine pe bune! Persiflarea ei îl încântase și îl făcuse să râdă cu gura până la urechi. Se uitase de jur împrejur condescendent și-i răspunsese că doar Georgiana pare să-l aibă pe vino-ncoa. Mda, îl aprobase Anda, n-ai gusturi prea rele. Dar Georgiana este
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o părere... închise ochii, ascultând vuietul și lăsându-se pătruns de aerul pe care îl simțea de o consistență nefirească, de mătase. Ae rul îl atingea ca o epidermă răcoroasă și vuietul neștiut, care se suprapunea peste zvâcnetul mării, îi încânta auzul. Zâmbi și deschise ochii. Privirea lui cenușie se opri mirată asupra unei pietre albe și ovale care părea să îl aștepte jos, chiar lângă talpa piciorului beteag. Eduard se aplecă și luă în palmă piatra netedă și ovală, mângâind
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
circulare, hotelul cochet din josul bulevardului, în care descoperise piscina îmbietor de rotundă, micile magazine de pe bulevard și chiar noul supermarket care se deschisese cam odată cu mutarea lor în cartier și în care nu apucase să intre. Inițial, nu o încântase ideea soțului ei de a se muta, se simțea bine în vechea locuință, dar Ion o convinsese atrăgându-i atenția asupra multiplelor avantaje pe care le oferea mutarea. Acum nu mai regreta deloc că acceptase ideea lui Ion. își turnă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fac braconaj și să mă furișez pe proprietăți private), să botanizez și să urmăresc comportamentul păsărilor; de fapt, nu făceam altceva decât să mă Înrobesc incurabil plăcerilor descoperirii și trăirii solitare. Cu cât era mai singuratic locul, cu atât mă Încânta mai mult tăcerea lui, aura lui, configurația sa specifică, izolarea lui. Visam o vâlcea nesfârșită - bănuiesc că era aproape un vis de animal, visul unei vidre - cu pâlcuri nesfârșite de fagi umbroși și dumbrăvi de aluni, cu pajiști fără case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
franțuzească, în butelci de sticlă groasă și rezistentă, cărăbănindu-le cu toatele în răcitoare acoperite de pânzeturi albe. Ridicându-și cupa de șampanie în zare, Vladimir intonă o nouă și inspirată urare: În sănătatea Papei! închină el. Izbucniră urale și hohote încântate de râs. Hohotele lui Bleotu ținură îndelung, mult mai mult decât ale oaspeților, încheindu-se printr-o prelungită pauză de respirație, aproape ca un râs cataleptic. Bufonii curții de la noul Sans-Souci, un smolit cu nasul într-o parte și confratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu un zbârnâit, continuat de vibrații tot mai mărunte. Fata măsură în minte perioada de trepidare a armei tatălui ei și ducându-și palmele fine la ochi, frecându-i ca și ar fi voit să se trezească la realitate, surâse încântată spre zare. Vânătorul O'Piatră exclamă: Ehei, semeție bărbătească! Mereu ești în toiul tău, dacă adulmeci și te învăluie vraja ochilor de șarpe... I se adresă apoi Profesorului: Oricum, Albert, s-a făcut foarte târziu... Aproape că se tângui, glăsuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nume ca și mine, își zise el cu o scurtă tresărire. Dacă în tribul său o fi obiceiul să se adauge și un nomen la prenomen, mă întreb dacă nu cumva ceilalți aborigeni îl strigă așa: Albert! Albert! Albert!... Trepidă, încântat de presupusa coincidență. Tresări ca o trestie trezită de zefirul zorilor care adie ușor printre tremurătoarele stufărișuri, dezmeticindu-se treptat la chemările repetate ale doamnei: Albert! Albert! Albert!... Albert, de câte ori să te anunț că micul dejun se răcește de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nemaântâlnit, nimeni nu mersese În literatură atât de departe, el era cel care spunea pentru prima dată lucrurilor pe nume. Creator izolat, Își Închipuia că inventase un gen literar. Credea că, oferindu-și mai Întâi sieși astfel de delicii, va Încânta mai apoi generații Întregi de puberi chinuiți. Va oferi o supapă vacuumului erotic În care erau condamnați să trăiască până la postadolescență. Desigur, cunoștea obiceiurile erotice ale prietenilor de aceeași vârstă. Nu era nici pe departe vorba ca ei să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mai multe ori certându-se, Cătă urla la ea. De obicei Însă o lua doar peste picior când, dacă se Întâmpla ca Celebrul animal să se manifeste În prezența ei, Își spunea și ea părerea. Nici ceilalți nu eram prea Încântați că trebuie să audiem un outsider, grupul nostru era complet și definitiv dar, dacă tot venea cu ea, Cătă ar fi putut avea politețea s-o lase să vorbească. Dar el prefera să se ajungă la violență. Cum s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
invitația mă onorează. Pe masa florentină, aflată în salonul mare și luminos, se văd aranjate perfect tacâmuri de argint, veselă fină, pahare elegante din cristal, șervete albe, scrobite și introdu-se în inele speciale. Chiar pe mijloc, un minunat gallé încântă privirile cu imaginea unor garoafe delicate, de seră. O duzină de scaune încăpătoare, capitonate și îmbrăcate în pluș albastru, se rânduiesc în jurul mesei, între ele existând suficient spațiu ca fiecare invitat să nu simtă coatele vecinului. Ușă glisantă din mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
geamurilor, ca să nu se vadă afară. Chiar de la intrare, imense coșuri de răchită pline cu admirabile buchete de flori întâmpină vesel invitații. Pe micul podium amenajat in salonul cel mare al casei, lipsit de mobile, instrumentiștii, în mare majoritate bătrâni, încântă cu acordurile lor antrenante asistența. Despre solist, un tânăr frumușel ca o păpușă de porțelan, în mare vogă prin lumea mare a Bucureștiului, bârfitoarele saloanelor spuneau că scăpase de front datorită mângâierilor perverse ale unui fost ministru. Îmbrăcat cu smoking
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
În fața nimănui vreo apreciere negativă. Nu Înțelegea, spunea că are «probe În acest sens», fără să-mi fi expus una din acestea, adică numele unui martor sau prezicerea unei Împrejurări În care pretinsele fapte să se fi consumat. Nu părea Încîntat de Însărcinarea pe care o avea, căci deși era șeful instituției aceleia, părea, e impresia ce mi-o lăsase, că executa dispoziții ierarhice, sfîrșitul a fost la Canal, unde am fost trimis «pe cale administrativă», adică ocolind justiția, să execut doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În convingerea ei o greutate veridică anume, pe care se pricepea s-o accentueze În tonalitatea vorbirii. Și iată că domnul Pavel Însuși, venind din oraș, deschise pe neașteptate ușa și salută, cu o vizibilă, respectuoasă aplecare a capului asistența Încîntată de venirea lui. Femeile exclamară În cor, ca la comandă, mirate: - Aaa! Domnul Pavel! - Și dumneavoastră care serviți șerbet: e opera soției! Sărut mîinile tuturor! Apoi se aplecă pe rînd și sărută mîna fiecăreia. Doamna Pavel, aflată În picioare lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Își reluau apoi vorbăria, mereu aceeași, singura ce dădea sens existenței lor, mai mult chiar decît În tinerețe, bîrfeau, „comentau”, acum fără teamă, erau prea bătrîne ca puterea să le mai ia În seamă, din care cauză se credeau curajoase, Încîntate de prezența lor În timpul social al acelor zile. Venea uneori și domnul Pavel, mai mult ca să-și ucidă plictiseala; luat cu vorba, Încerca să „urce” conversațiile lor de „tip pragmatic”, la nivelul „principiilor”, cum ar fi glumit domnișoara Marga Popescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În capitală, nu fusese În schimb niciodată pînă atunci aici, În orașul acesta vecin. Crescuse, se afla la plinul Înfloririi ei, ca maică-sa altădată; - trecut și viitor, - viitor și trecut - În aceeași cuprindere a privirii. CÎnd ajunserăm acasă, fiica „Încîntată” de „intimitatea” micului bulevard (pentru prima dată auzii o asemenea Încărcătură adjectivală pentru un domeniu public), rosti: - Ce fericit trebuie să fiți: copacii, umbrarul acesta! Ana Își aprobă fiica, nu deslușii, dacă din automatism sau din convingere; fusese tăcută pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
chiar mai Înalt ca În realitate, nu știa, dacă ar fi știut, s-ar fi simțit fericit de a părea mult mai solemn decît se voise, - și, Înaintînd cîțiva pași pe cimentul curții, se aplecă ceremonios și le sărută mîinile, Încîntat de impresia bună pe care era sigur că o făcuse. - Doamnă, rosti, și dumneavoastră, domnișoară, fiți binevenite În casa noastră. Și fură poftite Înăuntru. Doamna Pavel văzîndu-se În pericolul de a fi trecută pe planul doi, de prezența masivă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
antreul Încăpător, În dreptul biroului aflat tot acolo, Începînd să răsfoiască reviste și cărți, cu dezinvoltura unui obișnuit al casei, Îi rămaseră ochii pe Un om sfîrșit a lui Papini, pe care i-l dăruii, bineînțeles ca să-și amintească această vizită, Încîntat de alegerea la care curiozitatea ei se oprise (avea atunci numai 18 ani), În timp ce maică-sa, mult mai pragmatică, cerceta din ochi, gospodărirea camerei de la față, dar era nemulțumită că În așezarea, neașezarea lucrurilor ce o mobilau, precum și În nemișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nu te-ai schimbat, iar eu nemaivăzîndu-te nu-mi voi mai putea Închipui cum vei arăta, și atunci singurătatea va fi Îngrozitoare. Cu tine vorbeam, gîndeam despre toate ale lumii, tu erai tînăr, eu la vîrsta adolescenței, sora mea se Încînta și ea alături de noi. Mai tîrziu soțul, hîrșit cu ale școlii, cu ședințele anoste, plictisitoare la care va lua parte din ce În ce mai absent, ca toți cei ale acelor ședințe, - marele imperiu comunist - aidoma, după atîtea decenii, cu cele de acum, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
trebuia n-am vorbit nimic. Un băiat sau o fată dansează undeva, Într-o curte apropiată, se aude ritm de castaniete, mînuite cu perfecțiune, și parcă aerul stătea nemișcat, ca un bloc transparent, anume pentru asta, domnul Pavel Însuși era Încîntat Încît exclamă Înviorat: -N-am mai auzit așa ceva din tinerețe, pe estrada de la Lacul Sărat, era un negru sau un mulatru tînăr; purta un costum albastru cu guler alb, executa un dans amețitor pe ritm de castaniete. De l-ați fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
îmi zâmbeai/ Și-ți văd și lacrima din ochi/ Când uneori mă dojeneai...”. „Măicuța mea” a deschis, în 1966, seria absolut impresionantă a colaborărilor cu Dan Spătaru, pentru care a compus peste 60 de cântece! Paradoxal, solistul nu a fost încântat atunci când a auzit pentru prima oară cântecul, părându-i-se nepotrivit pentru el! Apoi, avea să-l cânte până la sfârșitul vieții, cu succes neștirbit, chiar dacă, altă ciudățenie a vieții (și a juriilor!), piesa nu a fost premiată la festivalul de la
Adio, Temistocle Popa! by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83414_a_84739]
-
împreuna în aceeași formula „de aur”, considerată ca atare de mass-media, formula ce avea să-i includă pe Lupu „Lapi” Răzvan-drms, Sorin Voinea, Gabi „Guriță” Nicolau, Eugen Mihăescu-chit, și în „locul” lui Dragoș Docan... Cătălin Fotin-bass. Băieții au fost foarte încântați de această revedere după aproape 20 ani și repornind „motorul”, nu ne-am oprit doar la o „cântare”, ci au fost mai multe...! „Rădăcinile” pentru mine au însemnat cei mai frumoși ani, cea mai importantă etapă din cartea trupei KRYPTON
Krypton Reunion by Simona RUS () [Corola-journal/Journalistic/83447_a_84772]
-
deschis chiar de invitatul de onoare, cântărețul italian Enrico: originar din Calabria, a cochetat de două ori cu festivalul de la Sanremo și a fost adus pentru prima oară în România de Ion Caramitru. Dotat cu o voce excepțională, Enrico a încântat printr-o adevărată călătorie în timp, parcurgând cu lejeritate toate marile epoci ale șlagărului italian. Adorabili copiii din ansamblul “Mugurelul” din Râșnov, condus de Dana Corboș, în coregrafia lui Gică Popa, după care a “explodat” temperamentalul Alexandru Jidveianu (pe numele
Flori de toamn? by Yvonne MENCIU () [Corola-journal/Journalistic/83440_a_84765]
-
de Ioan Hollender. În anul 2013, a urmat cursurile de master-class: Rencontres Musicales Internationales en Wallonie, Wavre, Belgia. La Concursul Național de Interpretare Lions Diamond - Timișoara 2013 - a primit Premiul Special al Asociației Culturale. Pe scena constănțeană, Sabina Oprea a încântat auditoriul cu interpretarea Concertului nr. 3 pentru pian și orchestră, în do minor, op. 37, de Ludwig van Beethoven. Abordarea acestui concert reprezintă un act muzical de maturitate, ca rezultat al unor acumulări în domeniul tehnicii și interpretării pianistice. Inteligența
Pianista Sabina Oprea si violonista Aurora Zodieru-Luca by Mariana Popescu () [Corola-journal/Journalistic/83532_a_84857]
-
=Gabi MATEI SCORPIONS. Au revenit pentru a opta oară în România, cu un show la Romexpo făcând parte din „Rock’n Roll Forever Tour 2013”. Evenimentul i-a avut în deschidere pe cei de la Trooper. Aceștia și-au încântat fanii cu piesele cele mai cunoscute dar și cu câteva noi, precum cea cântată împreună cu Mihai Georgescu (Mitză) de la Bere Gratis - „Zi după zi”. Scorpions au oferit un show extrem de dinamic, antrenant. Așa cum spunea solistul formației, albumul Sting In The
Concerte by Gabi MATEI () [Corola-journal/Journalistic/83842_a_85167]