6,670 matches
-
Apoi, tot brusc, cu palma întinsă, mîna este dusă acolo unde de obicei se află vipușca soldaților de paradă. Mai stă țeapăn cîteva secunde și abia apoi surîde amabil de tot spre cel salutat. Tot salutul are loc în poziția șezînd pe scaunul său. De multe ori îmi ziceam că señor López este un paznic de excepție și chiar l-aș fi dorit în curtea mea, dar mă loveam de faptul că era prea loial și de răspunsul său scurt: Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de Grigore Matei Ghica voievod între anii 1726-1733. - Mă întreb, dragule, cine își mai aduce aminte că pe la 1675, când în Iași bântuia ciuma, Dumitrașco Cantacuzino voievod s-a mutat cu familia și boierii „în deal la Galata și acolo ședea?” Așa ne spune Ion Neculce. - Constantin Ipsilanti voievod însă nu s-a mulțumit cu acareturile făcute de Matei Ghica voievod și în 1799 a ridicat „curți cu două rânduri”, iar pentru a scurta drumul până la Galata a făcut pod de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Cei trei luminători...cu o velniță ce iaste lângă mănăstire, din vale despre Bahlui, să hie în pace de camănă și de alte cheltuiale ce vor hi pe alte vilniță oricâte căldări vor pune să lucredze.” Măi să fie! Sfințiile lor ședeau cu velnița după gard și nu știau de binefacerile ei până n-a venit voievodul să-i facă stăpâni deplini... - Stiau foarte bine cuvioșiile lor ce vecini au...să-i lăsăm însă pre cucerniciile lor să facă și pe placul
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
fie grădinar sfintei mănăstiri de la Sfântul Sava.” Ce părere ai despre asta? - Mărite Spirit, adevărul este că această scutire a fost dată în numele mănăstirii și nu de dragul grădinarului. Cam așa mi se pare mie. Dar, dacă greșesc... - Este drept . Așa ședeau treburile. - Ca să nu ne depărtăm de mijloacele prin care mănăstirea își sporea averea, te-aș ruga, mărite Spirit, să-mi spui ceva despre cumpărăturile făcute de aceasta. - Când mănăstirea a început să aibă destulă avere și putere, a început să
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mănăstiri anume: Vale Socolii, i Dealul Coroiului, i Vale Lupului, i Balciul i Găurenii...și să aibă a-și lua dijma din hotaru în hotaru din tot locul, cu tot venitul moșiilor, pe obiceiu, cum și oamenii ce vor fi șezându pe aceste moșii...să aibă tot gospodariul să le facă puslușanii, de toată casa pe an 12 zile, în 6 zile de vară și 6 zile de iarnă.” - Noi să mai adăugăm că mănăstirea Socola mai era stăpâna moșiilor de la
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
părerea mea, om bun. Despre această atitudine vorbește și episcopul Melchisedec, după ce a vizitat mănăstirea Hlincea: „Biserica de la Chlincea este zugrăvită, dar zugrăveala în multe locuri este stricată...Deasupra porței sunt chilii ruinate. În niște case proaste din curtea bisericii șade preotul. Afară de case mai sânt niște șuri, care se vede că au remas din timpul administrației călugărilor greci, sub care mănăstirea aceasta era prefăcută în ocol de vite în care stare am văzut-o eu la anul 1854.” - Așa am
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Iuliu Cezar; Politicele lui Aristotel; Manuscris pentru aritmetică. Cărțile italienești erau mai puține. Printre ele găsim: Istoria Sinoadelor ecumenice, tom unu și al doilea; Dialogurile lui David. - Dacă luăm în seamă doar aceste cărți, mărite Spirit, putem spune că nu ședeau rău deloc cuvioșiile lor. Întrebarea firească care se pune este, însă: citeau preaplecatele slugi ale Celui de Sus măcar unele din aceste cărți? - Nu ți-oi putea răspunde, dragule, pentru că poți citi cu adevărat o carte, dar o și poți
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și Sucevei S.S.Iosif Naniescu, fiind arhitect Nicolae Gabrielescu, în anul mântuirei 1900, luna mai, zile 10.” Trebuie precizat că egumenul Meletie a înălțat Turnul Goliei cu vreo 20 de metri și în vârf a făcut un balcon în care ședea de veghe un pojarnic (pompier). Acesta, văzând un început de incendiu undeva, punea să se tragă clopotul cel mare al mănăstirii și suna din „trivogă.” Lângă turnul clopotniță, pe fața exterioară a zidului de incintă, s-a aflat o cișmea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Tomeștii, care acest sat au fost domnesc și se află în ocolul târgului Iași, cu locuri de mori...și cu loc de prisăci ca să fie mai sus numitelor sfintelor mănăstiri cu toate veniturile lui.” Aici vodă scrie așa cum de fapt ședeau lucrurile. Mănăstirea Golia era metoh al mănăstirii Vatoped. Văd aici, mărite Spirit, o nouă danie. Cea a lui Ionașco Cujbă, fost mare vornic din 12 martie 1639 (7147). El dăruiește Goliei o falce de vie în Dealul cel Bătrân de la
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
întemeiem viața sunt argumentabile. Aș spune chiar că neargumentabile sunt tocmai valorile cardinale, cele care nu ne parvin prin educație, ci prin cutumă, cele a căror încălcare se amendează, de regulă, prin expresii vagi, de genul „nu se cade“, „nu șade bine“, „nu se cuvine“, „nu e frumos“. Se poate dovedi, cvasi geometric, de ce, într-o comunitate, e bine să respecți legile. Dar nu se poate dovedi, cu aceeași rigoare, de ce e bine să fii generos, sau cordial, sau respectuos. Se
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
-ți aperi feroce propriile opțiuni și să nu dai doi bani pe opțiunile (cel puțin la fel de onorabile) ale altora. Și e de prost gust să declari, în aceeași frază, că Hobbes e inconturnabil, dar Scripturile sunt o farsă. 2. Nu șade bine să gândești discriminatoriu și nedemocratic, condamnând la deriziune credința unei majorități. Nu se cuvine să faci turnee în lumea arabă cu parodii la Coran, să faci bășcălie de Vishnu sau de Buddha în India, să batjocorești pe Moise în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
râs, descrierea lenei cronice valahe drept „Pigritia orientalis fetida“ sau „stenograma“ năucitoare a modului „cum se înțeleg țăranii“. Când o vajnică matroană română își admonestează copilul care își bagă mâna în nas în prezența perechii regale, spunându-i, printre dinți: „șezi frumos că te vede madam Carol!“ nu e vorba nici de antimonarhism, nici de critica pedagogiei „burgheze“, ci, înainte de toate, de hazul imanent al unui simplu caraghioslâc. Nu mă grăbesc să evacuez pe „abisalul“ Caragiale, pe expresionistul grotesc, pe antipaticul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ceremoniei etc.), ci de stilistica generală a evenimentului. Totul a fost nepermis de „rece“. Mirii au fost mult prea rezervați unul față de altul, nu s-au sărutat pe gură, n-au plâns (nici măcar regele și regina n-au plâns, cum șade bine unor adevărați socri mari), din cei 19 președinți ai Americii Latine n-au participat, vai, la nuntă decât 14, au lipsit Berlusconi și Blair, toasturile de la ospăț au fost transmise fără sonor. Pe scurt, un eșec. Unde e fierbințeala
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
însemnați în izvod și socotesc a avea dreptate a cere cinstea aceasta". Totodată, patenta imperială stabilea că "fieștecare boier de țară, stăpân de moșii, care este scris la condică, adică matricola țării și plătește 75 lei contribuție, are voie a șede și a cuvânta la adunarea (seimul) țării". Episcopul Bucovinei era asimilat stării domnești, asemenea arhiereilor Galiției, primind titlul de baron și un loc în seimul Galiției 240. În noile condiții rezultate în urma unificării administrative a Bucovinei cu Galiția, concepistul Vasile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
considerăm pe odiosul „escu“ ca o excepție care Întărește regula, Popescu e cam singurul „escu“ care purcede dintr’o profesie, aceea de popă. Și atunci putem discuta religie, dar cum aici terenul nu e prea ferm, prefer puțină etnobotanică: Popa șade pe scaun - Dianthus carthusianorum - care „scaun“ dacă-l pune În rachiu Îl poate lecui de friguri, dar acum se mulțumește să-și miroase floarea - Narcissus poeticus - și foaia, tot plăcut mirositoare - Melissa officinalis. Tocmai a mâncat, pită - Carlina acaulis - bună
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu vreo doi frați decât cu unul. Cobora cu grijă pentru punga cu cumpărătura de vreun kilogram din stânga. Dreapta o ținea la piept. Până atunci, avusesem tot timpul să aflu și de ce, căci mai mult cedase locul de pe banchetă decât șezuse pe ea, etalându-ți astfel plenitudinea verticalității. Oricât Încercasem să-mi abat privirea altundeva, nu-i putusem evita chipul cu un aer serafic conferit de paloarea slăbiciunii adăpostite sub niște veșminte cam nepotrivite anotimpului, dar - atenție! - curate. Mă vedeam poate
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
E vorba de o „moară de vânt“, mai precis de o instalație eoliană. Curentul electric nu poate fi stocat. À propos: o Întrebare celebră pe vremea studenției mele, la un examen de chimie fizică, suna cam așa: „Într’o cameră, șade pe un scaun un electron; ce se Întâmplă dacă se deschide ușa?“ răspunsul așteptat de profesor era că un electron nu poate sta. Darmite curentul electric, un flux de electroni? De aceea, există un sistem energetic, alimentat permanent și utilizat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se fac strigături speciale pentru nași : Câtu-i satu’ nost de mare’ Nu-s căși ca la nunu mare, La țâțâna de la ușă, Rădăcina cea de rujă, Pe podele floricele Să joace finii pe ele. U iu, U iu iu ! Unde șade nunu mare, Parc-a răsărit un soare. Unde șade și nuna, Parc-a răsărit luna ! U iu, U iu iu ! Tu, nănașă, drăgălașă, Mâncă carne de te-ngrașă, Și nu tot varză călită, , Că vii la nuntă pârlită ! Uiuiu ! Ține
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de mare’ Nu-s căși ca la nunu mare, La țâțâna de la ușă, Rădăcina cea de rujă, Pe podele floricele Să joace finii pe ele. U iu, U iu iu ! Unde șade nunu mare, Parc-a răsărit un soare. Unde șade și nuna, Parc-a răsărit luna ! U iu, U iu iu ! Tu, nănașă, drăgălașă, Mâncă carne de te-ngrașă, Și nu tot varză călită, , Că vii la nuntă pârlită ! Uiuiu ! Ține doamne pe nunu, Să mai cunune unu, Ține doamne
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
moartea-a cincea oară. Ieși Onule pân-afară. Bucuros moarte-aș ieși Da’ nu mă pot despărți De neamuri și de vecini, De prietenii cei buni. Colo jos de mai în jos Este-o piatră răsturnată, Iar pe piatră cine șede? Drăguța Sfântă Mărie Stă pe piatră și tot scrie. Scrie morții cu cerneală Și viii cu rumeneală. Spre ea Onu cuvântă : Scrie Sfântă și pe mine, Nu cu morții veștejei Ci cu vii rumenei, Nu mă scrie cu cerneală, Scrie
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
june sănătos ! Colindă pentru casă cu fete Colo josu, mai din josu Hai Ler, flori de măr (refren după fiecare rând) Din ce câmpu-i mai frumosu Este-o verde de livadă, O livadă și-o cetate Și-n cetate cine șede ? Șede Silvia d-ochi negri Și coase și chindisește Tot gulere voinicești Și prapori împărătești Și alte țesături domnești Hai Ler, flori de măr. Tot în ajun de crăciun, doi, trei băieți tot sub 14 ani, mai isteți constituie un
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
sănătos ! Colindă pentru casă cu fete Colo josu, mai din josu Hai Ler, flori de măr (refren după fiecare rând) Din ce câmpu-i mai frumosu Este-o verde de livadă, O livadă și-o cetate Și-n cetate cine șede ? Șede Silvia d-ochi negri Și coase și chindisește Tot gulere voinicești Și prapori împărătești Și alte țesături domnești Hai Ler, flori de măr. Tot în ajun de crăciun, doi, trei băieți tot sub 14 ani, mai isteți constituie un grup
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
fete. grupa 1. Colo josu mai în josu, hei ler, flori de măr în cel câmp verde frumosu grupa 2. Este-o verde de livadă, hei ler, flori de măr O livadă și-o cetate Și-n cetate cine-mi șade, hei ler, flori de măr Șade (Lina), d’ochi-s negri Ea ședea și chindiseară, hei ler, flori de măr Tot gulere voinicești Și prapore-mpărătești, hei ler, flori de măr Și scandile mari, domnești Pe-acolea cine-și trecea, hai
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
în josu, hei ler, flori de măr în cel câmp verde frumosu grupa 2. Este-o verde de livadă, hei ler, flori de măr O livadă și-o cetate Și-n cetate cine-mi șade, hei ler, flori de măr Șade (Lina), d’ochi-s negri Ea ședea și chindiseară, hei ler, flori de măr Tot gulere voinicești Și prapore-mpărătești, hei ler, flori de măr Și scandile mari, domnești Pe-acolea cine-și trecea, hai ler, flori de măr Trece marele
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
în cel câmp verde frumosu grupa 2. Este-o verde de livadă, hei ler, flori de măr O livadă și-o cetate Și-n cetate cine-mi șade, hei ler, flori de măr Șade (Lina), d’ochi-s negri Ea ședea și chindiseară, hei ler, flori de măr Tot gulere voinicești Și prapore-mpărătești, hei ler, flori de măr Și scandile mari, domnești Pe-acolea cine-și trecea, hai ler, flori de măr Trece marele ei crai Și din grai așa grăia
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]