KorAP: Find »[drukola/base=așeza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...221 222 223 ...2437 >

60,912 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301

parte, nu-și petrecea cine știe cît timp scriind, dacă scriind Înseamnă să aștearnă efectiv cuvinte pe hîrtie - o oră pe zi, cel mult. Atunci cînd scria efectiv, se așeza la masa cu blat smălțuit, același loc În care se așeza să mănînce și să repare diverse. Era mereu plină de tot soiul de chestii - hîrtii, cărți, vase murdare, haine, de regulă și cîte o umbrelă, și fărîmițe și bucățele de lucruri pe care le demonta sau le asambla la loc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
piață, Însă, mai presus de orice, de Rialto și de Frumoasele mele. Jerry avea cîteva numere dintr-o revistă pe nume Peep Show, prin care Îmi plăcea să mă uit, cu poze color ale unor Frumoase aproape goale pușcă, uneori așezate În patru labe, alteori nu. Adesea erau Întinse pe covor, Însă nu era la fel ca În filme. La Început am crezut că nu există nici o ieșire alternativă din cameră și că sînt destul de puține șanse să pot scăpa de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
de pîine care zăceau În debara de săptămîni bune, Însă, În loc de asta, el a dat jos din stivă cutia cea mai de sus, a pus-o pe podea și a Început să scoată din ea cărți, pe care le-a așezat În căruț. Am apucat să zăresc coperta cu roșu și galben a Cuibului, dinții uriași și Însîngerați ai șobolanului uriaș, Însă erau și foarte multe exemplare ale unei alte cărți, una cu copertă simplă cartonată și pagini dezlipite. A Încărcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
pașii familiari pe scară, urcînd primele trepte și oprindu-se pe primul palier, așa cum făceau de fiecare dată. În curînd, m-am gîndit, va deschide ușa și, dacă nu e prea mangă, o să aprindă lumina, o să se dezbrace, o să se așeze pe marginea patului În boxeri și o să vorbească un pic cu mine. Aproape ajunsese sus, cînd am auzit zgomotul. Nu mai auzisem niciodată pînă atunci cum se aude cînd se prăbușește un corp, Însă am știut imediat, chiar În timp ce se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
cine știe ce respect față de caietele lui Jerry. S-au mulțumit să răsfoiască rapid cîteva pagini, apoi le-au aruncat Într-o cutie. Singurul lucru care a părut să-i intereseze a fost o cutie de pantofi Înțesată de scrisori. S-au așezat tustrei pe pat, cu mama la mijloc și cutia la ea În poală, și ea a scos scrisorile una cîte una din plicuri și le-a citit cu voce tare, În timp ce ceilalți doi Încuviințau, părînd că Înțeleg perfect despre ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
baricade, la mașini incendiate răsturnate pe străzile Înguste, la cocteiluri Molotov. Sau, poate, la o uriașă luptă morală precum cea a negrilor din Sud, despre care citisem În ziarul Globe, un miting pașnic de prostest În fața prăvăliei - Shine, Sweat, Vahradyan așezați În mijlocul străzii, fătuci cu fuste și jachete simple aducîndu-le sandvișuri, zeci de reporteri, o revărsare de simpatie publică, un primar cu fața congestionată. Greșeam, din nou. La cîteva zile după ce a zis că are de gînd să riposteze, Shine a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
nopții prin prăvălie, locul În care Îmi petrecusem toată viața, căminul meu, de fapt, și să văd toate acele rafturi goale. Cel mai trist a fost duminică, zi În care a și plouat. Am coborît cu Liftul și m-am așezat pe perna roșie de pe scaun și am privit prin vitrina prăvăliei la ploaia ce se scurgea În șiroaie cenușii pe geamul murdar. Mi-am lăsat obrazul pe o lăbuță și m-am gîndit la poetul francez Paul Verlaine, care a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
troace. Găleata ruginită de gunoi era și ea acolo, ca și pianul meu, cu ciobiturile și zgîrieturile lui. Jerry, m-am gîndit, se Întoarce acasă Jerry. Am rostit În minte cuvîntul ÎNVIERE și l-am lăsat să licărească. M-am așezat la pian și m-am jucat cîntînd cîteva refrene vesele, doar ca să-mi dezmorțesc degetele bătrîne, În așteptarea pașilor de pe scări ; apoi am atacat o melodie de Cole Porter, „Miss Otis Regrets” și „My Heart Belongs to Daddy”. Dac-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
hîrtii cu aer oficial, după care a scos dintre ele una și mi-a Întins-o. — Fiecare Își este propriul dușman, Firmin, ar fi trebuit să știi asta pînă acum. A pus foaia deschisă pe podea În fața mea. M-am așezat pe ea și am citit : ÎNȘTIINȚARE DE EVACUARE. Am coborît privirea pe pagină pînă la ultimul paragraf. „Prin prezenta vă aducem la cunoștință că reclamatul, Șobolanul Firmin, intrus, vagabond, ființă fără căpătîi, pedant, voyeur, rozător de cărți, visător ridicol, mincinos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

nucile de cocos și jocurile de noroc În seama copiilor. Acum, la unele tarabe cu greu găseai vreun lucru, pe care să-l poți da măcar servitorilor de pomană... Iată, Însă, că sub un mic cort se zărea un cozonac așezat pe un piedestal, Înconjurat de un grup nu prea numeros de admiratori. O doamnă le explica: — A trebuit să punem mînă de la mînă rațiile de unt. Stafidele le-a procurat domnul Tatham. Cucoana se Întoarse spre Arthur Rowe și-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
de fructe. — CÎntărește pe puțin doi funți jum’ate, Își dădu cu părerea doamna Purvis. — Ba cîntărește aproape trei funți și jumătate. Nu se poate! Pune-l pe cîntar, și-ai să vezi! După ce doamna Purvis ieși, Arthur Rowe se așeză În fotoliu și Închise ochii. Așadar, serbarea se terminase; În fața lui se Întindeau, ca un pustiu incomensurabil, zilele săptămînii. Fusese ziarist de meserie, pînă acum doi ani. Avea un venit anual de patru sute de lire, astfel Încît era, cum s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
nu te-ncrezi niciodată În societățile astea de binefacere. Arthur Rowe deschise ochii. — Ciudat! Foarte ciudat! zise el. Apoi, după cîteva clipe de gîndire: — Taie-mi, te rog, o felie. Doamna Purvis se grăbi să-l servească. Era gustos cozonacul. — Așază-l la loc În cutie, spuse el. Cozonacii de felul ăsta capătă cu timpul un gust și mai bun, dacă-s bine păstrați. — O să se strice, Își dădu cu părerea doamna Purvis. — Fii pe pace, e făcut cu ouă proaspete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
se Întoarse cu ceainicul, văzu că străinul turna lapte În cești și Își tăiase o bucată de cozonac. Părea să se simtă ca la el acasă; trăsese fotoliul mai aproape de radiatorul cu gaz. Îi făcu lui Rowe semn să se așeze, ca și cum ar fi fost gazda; de altfel, parcă și uitase disputa de adineauri. În lipsa dumitale, Începu el, m-am gîndit că numai niște intelectuali ca noi pot fi oameni Într-adevăr liberi, dezbărați de convenții, de patriotism, de orice sentimentalism

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
lucruri prea puțin onorabile - cărți pornografice sau avorturi - Își trata clientul cu un soi de superioritate arogantă, ca și cum n-ar fi fost chiar atît de interesat să-și vîndă marfa, pe cît era celălalt de dornic s-o cumpere. Se așeză la birou, apoi adăugă, parcă aducîndu-și aminte: Ia loc, domnule. Scotoci printr-un sertar, ascunzînd repede ceva peste care dăduse; În cele din urmă, descoperi un creion și un carnet. Și acum, spune-mi te rog cam cînd ai băgat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
În serios, Îl sfătui cu blîndețe, strîngîndu-l ușor de braț, și nu cumva să rîzi! Nu uita că e vorba de o prietenă a reverendului Topling. Era limpede că În absența lor se făcuseră În salon anumite pregătiri. Scaunele fuseseră așezate oarecum În cerc și toți invitații păreau cuprinși de o nerăbdare pe care și-o stăpîneau cu greu, de dragul politeții. — Ia loc, domnule Rowe, lîngă domnul Cost, ca să putem stinge lumina, Îl pofti doamna Bellairs. Într-un coșmar omul știe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
ușor să mori decît să protestezi. Rowe Își aminti de o femeie care, cuprinsă și ea de Îndoieli, nu protestase, ci, resemnîndu-se, tristă, băuse licoarea fatală... Aidoma unui pușcăriaș care-și ocupă locul În careu, Rowe păși Înainte și se așeză la stînga lui Cost și la dreapta domnișoarei Pantil. Doamna Bellairs se așezase Între Hilfe și doctorul Forester. Rowe n-avu răgazul să vadă cum erau așezați ceilalți, căci lumina se stinse brusc. Și-acum, să ne ținem de mînă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
cuprinsă și ea de Îndoieli, nu protestase, ci, resemnîndu-se, tristă, băuse licoarea fatală... Aidoma unui pușcăriaș care-și ocupă locul În careu, Rowe păși Înainte și se așeză la stînga lui Cost și la dreapta domnișoarei Pantil. Doamna Bellairs se așezase Între Hilfe și doctorul Forester. Rowe n-avu răgazul să vadă cum erau așezați ceilalți, căci lumina se stinse brusc. Și-acum, să ne ținem de mînă cu toții, spuse doamna Bellairs. Perdelele de camuflaj fuseseră lăsate, astfel Încît Întunericul era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
unui pușcăriaș care-și ocupă locul În careu, Rowe păși Înainte și se așeză la stînga lui Cost și la dreapta domnișoarei Pantil. Doamna Bellairs se așezase Între Hilfe și doctorul Forester. Rowe n-avu răgazul să vadă cum erau așezați ceilalți, căci lumina se stinse brusc. Și-acum, să ne ținem de mînă cu toții, spuse doamna Bellairs. Perdelele de camuflaj fuseseră lăsate, astfel Încît Întunericul era aproape deplin. MÎna domnului Cost era fierbinte și umedă, iar aceea a domnișoarei Pantil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
așteptat pe cineva. Se obișnuise, Însă, cu capriciile soartei, care-l arunca adesea, fără voia lui, În medii unde era parcă mereu nelalocul său. Pe scrinul masiv de stejar - comandat anume de doamna Wilcox la fabrica de mobilă Tudor - era așezată o salopetă curată, cu o cască de oțel deasupra; asta Îi aminti lui Rowe de Închisoare, unde trebuia să-și lase hainele la intrare. — Frumos din partea ta c-ai venit, Arthur! repetă Henry, În semiobscuritatea Încăperii, apoi dispăru din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
să scoată o vorbă: Îi clănțăneau dinții, În timp ce maică-sa urma să sporovăiască fără milă, bucuroasă că-și redobîndise fiul - deși plînsese, firește, și ea. — SÎntem mîndri de Doris. Întreaga conducere a Apărării Civile i-a lăudat curajul. Îi vom așeza pe sicriu uniforma, da, uniforma ei curată, iar pastorul va rosti o predică frumoasă... — Îmi pare foarte rău, Henry... — O apucase un fel de nebunie, Îi tăie acesta vorba cu furie. N-avea nici un drept să... Și doar i-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Ar fi o mare cinste pentru unitatea noastră. Ea nu mai e doar soția ta, dragul meu, aparține Întregii Anglii, zise doamna Wilcox. Henry porni spre ușă; grăsanul continuă să țină cu stîngăcie cupa de argint, neștiind unde s-o așeze. — Pune-o unde vrei, oriunde, Îl sfătui Henry. Ieșiră cu toții În vestibul, lăsîndu-l singur pe Rowe. — Ai uitat să-ți pui casca, Henry, o auzi el pe doamna Wilcox. Henry fusese un om foarte meticulos, dar Își pierduse această calitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Apoi, presărînd un pumn de firimituri pe pălăria maro ponosită - pe care aterizară numaidecît alte vrăbii - adăugă: Ceea ce fac eu e perfect ilegal. Dac-ar ști lordul Woolton!... Își puse piciorul pe o valiză mare, și o vrabie i se așeză pe genunchi. Părea un copac plin de păsări. — Parcă v-am mai văzut astăzi pe undeva, Îi spuse Rowe. — Se prea poate. — Ba chiar de două ori, dacă mă gîndesc bine. Hai, drăguțelor! — Da, În sala de licitație de pe Chancery

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Nu mai am ceas. — E abia patru. Ar trebui s-o pornesc la drum, dar cărțile sînt grele, iar eu sînt cam obosit. A fost o zi grea și lungă. Îmi cer scuze, dar aș sta jos o clipă. Se așeză pe valiză și scoase din buzunar un pachet de țigări, cam boțit. Fumați, domnule? Și dumneavoastră păreți destul de obosit, ca să zic așa. — A, cîtuși de puțin! răspunse Rowe, Înduioșat de privirea blîndă și ostenită a celuilalt. Dar de ce nu luați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
pe care simți nevoia să-i cicălești, fără a le face Însă vreun rău. În afara biroului părea cu zece ani mai tînără. — E plăcut În hotelul ăsta, nu-i așa? spuse el. Un apartament Întreg pentru o noapte... Te poți așeza să citești o carte, ba ai chiar posibilitatea să-ți prepari singur mîncarea... O perdea cafenie Împărțea salonașul În două. DÎnd-o În lături, Rowe văzu un pat dublu, o măsuță cu un telefon și o mică bibliotecă. — Ce-o fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
fi mărturisit o pasiune excentrică. — Da, e un lucru bun, dar greu de găsit... — Lor, Însă, nu le place. — Te referi la doamna Bellairs și la reverendul Topling? Era prea complicat: Rowe nu mai avea chef să se apere. Se așeză În fotoliu, unica piesă de mobilier ceva mai intimă, În afară de canapea, Îngăduită În acest pseudo-cămin. — Reverendul Topling e un om de treabă, zise ea zîmbind. Ce prostii vorbim! Trebuie să-i spui fratelui dumitale să nu se mai frămînte din pricina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]