13,876 matches
-
solistul vocal al grupului, mi-am dat seama că trebuia neaparat să cunosc, cât de cât, și această limbă. Nu puteai apărea pe scenă fără să ai în repertoriu cel puțin două-trei șlagăre englezești. Nu după multă vreme, însă, am abandonat muzica rock, nu însă și studiul limbii marelui Will). Pentru că am venit mai târziu în trupă, nu mi se dădeau decât roluri de mică importanță. Eram, cum s ar spune, supus unor teste artistice, mi se verificau aptitudinile, talentul... După
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nu putea spera la nici un ajutor, dimpotrivă, el trebuia să mai trimită ceva bani, căci preotul fusese arestat și nimeni nu mai știa nimic de el de peste un an de zile, iar familia abia dacă se mai putea descurca) nu abandonase gândul că va putea, anul viitor probabil, să dea examen la facultate. Numai de nu l-or lua în armată. Poate nu s-o întâmpla lucrul acesta, căci, iată, cei de la Comisariatul Militar se pare că l-au uitat... Anul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
făcea colecție de fete, dar nici nu ducea lipsă de ele. Se bucura de un oarecare succes sexual și îl încânta latura efemeră a iubirii. Majoritatea relațiilor și le făcea în vacanță, departe de casă, pentru ca la începutul studenției să abandoneze ușor victimele. Urmau scrisori plicticoase, cărora evita să le răspundă, schimbând jocul și arborând o mască de om ocupat. Devenise destul de abil în jocurile dragostei, începându-le rapid și terminându-le la fel de repede. Nu era vreun calcul rece, ci doar
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
și mă gândeam deja ce va urma. Când am ajuns în cameră, am prins-o de braț și imediat s-a lipit de mine. Simțeam toată căldura ei, dar și dorința de a mi se dărui toată, de a se abandona în brațele mele... -Antoinette, mă simt cam rău, am contactat o boală venerică și nu am voie nici măcar la relații orale. N-ar fi trebuit să vii, dar n-am știut unde să-ți comunic, pentru că nu mi- ai
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
tras de pe mine cămașa, apoi și-a încolăcit brațele în jurul gâtului meu, asa cum făcea ea de obicei. Avea un parfum ciudat cu miros de portocale care se potrivea perfect cu senzualitatea ei. Îi plăcea mult să o excit, își abandona pieptul în dezmierdarea buzelor și a mâinilor mele și-și ciufulea părul pubian, invitându-mă s-o mângâi mai lesne. Voia să fie luată cu binișorul, cucerită pas cu pas, baricada cu baricada. Afară fulgerele brăzdau cerul, părând să se
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
față de costum ca față de orice suport de spirite, respectiv teamă și prudență, când spiritele au coborât în suport, indiferență când spiritul a plecat. Totuși, tungușii nu sunt niciodată siguri că spiritul a plecat și de aceea accesoriile și costumele șamanice abandonate în pădure lângă mormântul stăpânului lor defunct inspiră o anumită teamă. Robă a spiritelor, costumul este în egală măsură o armură care îl protejează pe purtător contra săgeților trimise de spiritele malefice ambuscate pe drumurile din lumea de dincolo, pe
Costumele ?amanilor ?ungu?i by Dan Cristian R?caru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83573_a_84898]
-
umeri. Fata se afundă în geanta ei cu franjuri, extrăgând de acolo o rezervă de lac de unghii, pe care o pusese bine pentru astfel de situații. Bonnie îl făcu pe Mark să se întindă pe spate și să-și abandoneze picioarele acestui proces. —Cireșiu-înghețat? Ce zici de vinețiu? Nu. Degerătură? Rămâne degerătură. Karin se așeză și urmări ritualul. Se întorsese să-l ajute pe Mark cu șase ani prea târziu. Acum, orice ar face pentru el, oricât de bine l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pliante, pipăind fiecare tigaie deformată sau covor uzat, inventând povești care să explice cum ajunseseră acolo. Cumpărară împreună o veioză, cu piciorul făcut dintr-o statuie a lui Buddha. Cum ajunsese un asemenea obiect în districtul Buffalo sau de ce fusese abandonat acolo, asta doar o închipuire dintre cele mai îndrăznețe ar fi putut explica. La cea de-a șaptea lor întâlnire, în timp ce făceau cumpărături în raionul de legume de la Sun Mart pentru o cină spontană, el o numi K.S. pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de antilopă. Îl trase spre ea - o greșeală din nenumărate puncte de vedere. Excitația era rușinoasă, în condițiile date. Dar gândul ăsta nu făcu decât s-o excite și mai rău. Îmbrățișarea o ridica deasupra ultimelor săptămâni. Corpul ei se abandonă exaltării primăverii răcoroase. Orice s-ar întâmpla, nu va fi singură. În timp ce se furișau înapoi spre oraș pe șoseaua aceea dreaptă ca firul de plumb al unui topograf, printre câmpurile unduitoare acoperite cu primul puf verde, ea îl întrebă: —Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și ea avea nevoie să evadeze undeva, se ducea cu păsărarul ei în nord-vest, printre dune, în nord-est, printre rocile loess, în est sau în vest de-a lungul panglicilor șerpuitoare ale râului. Oscila între exaltare și vinovăția că-și abandonase fratele, fie și numai pentru o după-amiază. Se simțea la fel cum se simțise la zece ani, când se întorsese acasă după o seară de vară de jucat de-a v-ați ascunselea și își dăduse seama, abia când mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
munți, păduri -, locuri recuperate din anii trecuți, de pe o hartă a cocorilor dintr-un cap de cocor. Cu câteva ore înainte să izbucnească vremea rea, fac popas pentru restul zilei, prevăzând furtunile fără vreun indiciu. În mai, își găsesc cuiburile abandonate cu un an în urmă. Primăvara se așterne spre zona arctică în strigătele lor străvechi. O pereche care-și făcuse cuibul lângă șosea în noaptea accidentului, aproape de mașina răsturnată, se îndreaptă spre o fâșie izolată de pământ de pe coasta Alaskăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mult să se retragă din lumea pe care bărbații ambițioși încep să și-o construiască în jurul vârstei de patruzeci de ani. Nu voia decât să muncească. Vechile lui pasiuni - chitara, cutia cu vopsea, racheta de tenis, caietele de poezii - stăteau abandonate în colțurile casei lui prea mari, așteptând ziua când avea să le readucă la viață. Doar barca îi mai oferea acum o satisfacție durabilă și asta doar ca platformă pentru continuarea reflecției cognitive. Se chinuia să vadă un film artistic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și altceva: ajungi să semeni cu ceea ce iubești. El și cea care-i era soție de atâția ani semănau atât de bine unul cu altul, încât între ei nu încăpea nici o bizarerie a dorinței. În afară de bizareria impenetrabilă căreia i se abandonase. Țara mirării perpetue. Creierul despuiat. Enigma fundamentală, pe punctul de a fi rezolvată. Stătea în bubuieli de muzică tehno, așteptând-o pe Karin Schluter. Deasupra capului său, cineva gemea de tehno-durere, implorând eutanasierea. Un restaurant de zi, un șir lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îl refuzase. Daniel nu i-o spusese niciodată, dar nici nu era nevoie. La o săptămână de la plecarea lui Weber, recunoscuse, șocată, evidența: se făcuse frumoasă pentru bătrânul ăsta. Orice, numai s-o ajute. La trei săptămâni după ce neurologul îi abandonase, Karin juca ping-pong cu Mark în camera de zi. Lui Mark îi plăcea jocul suficient de mult ca să-l joace până și cu ea, cu condiția ca ea să nu câștige niciodată. Barbara intră valvârtej, entuziasmată. —Doctorul Weber o să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Scotoci după lista cu noi întrebări despre tratamentul propus și începu să i le recite. El o întrerupse cu blândețe. Mâine-dimineață mă întorc la New York. Cuvintele acestea o reduseră la tăcere. Începu să formuleze două obiecții confuze, după care înțelese. Abandona din nou, chiar mai rapid decât data trecută. Orice variantă ar fi ales, n-avea să-l revadă niciodată. —Am să țin legătura cu doctorul Hayes, de la Bunul Samaritean. O să-i las toate notițele mele. O să-i dau toate materialele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
este să se asigure că toate modulele distribuite ale creierului par integrate. Să părem mereu familiari în propriii noștri ochi. David nu voia să fie vindecat. Credea că a găsit calea de întoarcere către ceva adevărat, ceva ce toți ceilalți abandonaseră. Tânăra Sylvie își înălță capul și-l cercetă. Îl cuprinse disprețul față de sine. Putea să-l ierte pe bărbatul cu lista de infidelități jalnice, pe jumătate consumate. Dar bărbatul a cărui imagine de sine nepătată ștersese lista asta atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai mică presiune. Derealizarea și depersonalizarea. Atacurile de anxietate și convertirile religioase. Identificările greșite - toată gama de fenomene tip Capgras, fenomene la care Weber asistase toată viața, fără să le observe cu adevărat. Iubirea veșnică tăgăduită. Filosofii întregi de viață, abandonate cu dezgust. Pianistul pe care-l intervievase, care se trezise într-o dimineață după o boală îndelungată, fără vreo patologie vizibilă, capabil încă să cânte, dar fără să simtă muzica sau să-i mai pese de ea... Conștient: iat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se implică și mai mult, s-a zis cu el. Dar acum, neurologul înțelege pe undeva: reponsabilitatea nu are limite. Studiile de caz pe care ți le însușești sunt ale tale. Dacă nu face nimic, dacă refuză rugămintea băiatului, dacă abandonează acum ceea ce cârpăcise atât de rău, atunci era cu siguranță ceea ce vocile cele mai întunecate îl numeau deja. A încercat să se sinucidă, din cauza mea. N-avea încotro, trebuia să se întoarcă. O buclă lungă, iar înapoi. Ghidul îl obligă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
provocatoare și nesigură. N-am știut că te-ai întors. El își leagănă capul la fel de ușor cum respiră. Fără cuvinte, ea îl lasă să intre. Abia când aprinde lampa slabă de tavan dintr-un hol pustiu - o casă de vacanță abandonată de pe malul unui lac din nord, circa 1950 - îl întreabă, în sfârșit: —L-ai văzut cumva pe Mark? Da. Dar tu? Ea lasă capul în jos. Mi-a fost frică. Dar asta e imposibil. Îngrijitoarea cea mai devotată a bărbatului-copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se organizează turniruri, concerte de muzică barocă și muzică de trubaduri. Suntem, e drept, într-o oază, într-o cochilie, într-o paranteză, cu timpul cotidian suspendat, locul perfect pentru timpul și non-timpul unei sarcini. Acestui timp și non-timp mă abandonez fără regret. Nu mă opun stării de rău-bine, nici gustului metalic din gură și uneori din creier. Îmi feresc burta de soarele prea puternic și, ghemuită, ascult burta și mistralul care biciuiește încăpățânat plaja. Nu scriu, pentru că trebuie să hrănesc
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
și pe ceilalți dacă nu ar fi așa. Cum ar putea să impună cu violență ceea ce vestește, propunerile pe care le face? Doar calea blândeții este calea pastorală. Creștinismul este gratuitate, propunere, invitație, in-terogare. Acest lucru îi cere preotului să abandoneze, întâi de toate, aroganța culturală care este în contradicție izbitoare cu blândețea evanghelică. În pastorală, nu poate avea pondere ni-mic: nici frumusețea, nici forța, nici banul, nici puterea, nici inteligența, nici cultura, nici șiretenia, nici amenințarea, nici șantajul. Nimic
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
momentul în care ne puneam vîslele în locașuri, ne așezam și ne fixam clapele pe picioare, o injectam cu știința noastră reunită, așa cum o baterie este încăractă prin poli, pozitiv și negativ, care pot furniza energie numai împreună. Dar am abandonat ideea, în cele din urmă. Lemnul, alama și metalul conduceau puterea noastră, altminteri nu am fi putut dovedi apa. Dar m-a izbit improbabilitatea ca barca să contribuie cu ceva, era doar purtătoarea abilităților noastre reunite. Trebuia să fie ceva
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de la fosta revistă "Luceafărul", de felul lui Mihai Ungheanu. Această greșală a confiscării naționalismului de către foști servitori ideologici ai regimului ceaușist a împins intelectualitatea democrată (cu care național-comunismul s-a confruntat până în 1989) să facă un pas înapoi și să abandoneze pozițiile naționaliste extreme. Această "greșeală" a ferit România de iugoslavizare, naționalismul a fost compromis în beneficiul viitoarei evoluții, chiar dacă lente, a democratizării. Din păcate, și astăzi mai există în toate partidele democratice din opoziția parlamentară și extraparlamentară, susținători ai tezei
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
aceștia și-au dosit în subconștient lupta de ieri sub gudureala de azi. Iată un alt argument al lustrației: Românica, vorba forumiștilor, are nevoie de politicieni care să nu poarte cu ei povara unor vinovății complicate în numele cărora să ne abandoneze slugarnic, să vândă averea publică sau să încheie acorduri economice dezavantajoase pentru a cumpăra bunăvoințe europene. Avem nevoie de politicieni care să aibe conștiința parteneriatului demn, or aceasta este o problemă de integrare mentală care nu trebuie să se împiedice
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
evreu în Palestina. Trimițând la bibliografie (în special Grabbe, 2007, pp. 65-111) pentru evaluarea izvoarelor arheologice și a ipotezelor cu privire la stabilirea în Canaan propuse în decursul anilor de cercetători, amintesc doar faptul că, în ultimii ani, majoritatea dintre ei au abandonat tentativa de a combina povestirea cărților biblice cu datele arheologice, considerând că geneza mai sus menționatelor așezări în zonele colinare interne ale Palestinei ar fi rezultatul unei dezvoltări locale, fără aportul unui popor străin. Chiar și faimoasa stelă a faraonului
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]