9,352 matches
-
care le găseam pe țărmul mării), sclipind În praful roșiatic al aleii. Amintirea acelei amintiri este cu șaizeci de ani mai veche decât cea de-a doua, dar mult mai puțin obișnuită. Odată, prin 1908 sau 1909, unchiul Ruka era absorbit de niște cărți franțuzești pentru copii peste care dăduse În casa noastră; oftând fericit, găsi un pasaj care-i plăcuse În copilărie și care Începea așa: „Sophie n’est pas jolie...“ și mulți ani mai târziu, am oftat exact ca
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ocazional, dar Înseși culorile și ritmurile lăuntrice pentru gândurile mele rusești foarte speciale. Presupun că mediul acționează Într-adevăr asupra unei ființe dacă există deja În acea ființă o anumită particulă sau o anumită coardă sensibilă (engleza pe care am absorbit-o În copilărie). Am bănuit vag acest lucru pentru prima dată chiar Înainte de a părăsi Cambridge-ul, În timpul ultimei și celei mai triste primăveri petrecute acolo, când am simțit dintr-odată că exista În mine ceva la fel de firesc legat de mediul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de parcă delicatețea cu care trebuia atinsă nu putea fi exprimată decât prin delicatețea produsă de depărtare; acel ceva care plutea, aluneca, Îți scăpa, din nuanța albăstruie Întunecată a irisului, ce părea să păstreze Încă În el umbrele pe care le absorbise din fabuloșii codri seculari unde erau mai multe păsări decât tigri și mai multe roade decât spini, și unde, Într-o adâncime pestriță, se născuse mintea omenească; și, mai presus de toate, prima călătorie a unui nou-născut În următoarea dimensiune
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și ținând în frâu fantezia, izvodind o operă care nu copiază fidel, ci reproduce creator viața însăși, din care oamenii judecând trecutul să capete învățătură prezentului: iată adevăratul roman istoric. "Să extrag din istorie viața omenească pe care ea a absorbit-o... și s-o redau oamenilor". "Prezentul absoarbe trecutul și se deschide viitorului, fiindcă el este, în același timp, trecut, prezent și viitor. De aici derivă și actualitatea trecutului." (Adrian Marino) Suntem ce-a fost, cum a fost trecutul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
care nu copiază fidel, ci reproduce creator viața însăși, din care oamenii judecând trecutul să capete învățătură prezentului: iată adevăratul roman istoric. "Să extrag din istorie viața omenească pe care ea a absorbit-o... și s-o redau oamenilor". "Prezentul absoarbe trecutul și se deschide viitorului, fiindcă el este, în același timp, trecut, prezent și viitor. De aici derivă și actualitatea trecutului." (Adrian Marino) Suntem ce-a fost, cum a fost trecutul nostru. Mulți cred că lumea începe cu ei (tinerii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îmbrățișă cu disperare, se lipi de el cu tot trupul, cu tot sufletul, cu tot dorul îndelung adunat în ea. Mi-a fost dor de tine, Maria, îi șoptește Ștefan înlănțuind-o cu brațele ca și cum ar fi voit s-o absoarbă, s-o fărâme. Maria își culcă fruntea pe umărul lui plângând încetișor și de prea mult dor dezăgăzuit nu putu scoate decât un gângăvit slab, un scheunat. Mâinile lui îi pipăie părul, scoate ac cu ac, le aruncă și părul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prima oară, și pe mine, surpriză transformată într-o surpriză încântată când în chipul cel mai natural mi s-a oferit o sticlă de bere rece. Nicicând organismul meu nu a semănat mai mult cu un burete și nu a absorbit cu atâta voluptate respectivul lichid. Un duh al pădurii a făcut posibil, din bunătate, acest episod de neuitat din biografia unui tânăr profesor de țară chinuit de arșița unei după-amieze de vară. * În primăvara lui 1964, după terminarea orelor (se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care nu știm încă să le privim, cum să le privim. Fără îndoială că o bună parte din frumusețea lor ne scapă din cauza aceasta. Divina Commedia, Tristram Shandy, Faust sunt asemenea opere, care nu se revelează și nu pot fi absorbite decât după o asceză preliminarie (o inițiere tehnică) și după ce unghiul prin care trebuiesc contemplate a fost bine precizat” (Insula lui Euthanasius, București, 1943, pp. 210-211 și 288 ; tot ce citez aici, făcând trimitere la acest volum, citisem cu mult
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
prefațată de Perpessicius) și reeditarea lui Ion Barbu (în acea primă formă destul de penibilă, dar promițătoare pentru viitor). Aceste două evenimente, plus propria mea reintrare, timidă încă și lentă, în sfera unei munci intelectuale cât de cât atestată public, mă absorbeau atât, încât disponibilitățile mele rămâneau mai mult virtuale ; primeam în alb, cu încredere și fără grabă, tot ce dădea la iveală euforia aurorală a momentului. La Constantin Noica am văzut prima oară placheta 11 Elegii. El mi-a recomandat-o
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
teologie, după texte originale în ebraică și greacă, biblie primită de la tatăl lui, Lionel, ale cărei file sunt pline de sublinieri și comentarii din viața personală). În același vis o întâlneam pe poeta Sara Kirsch, care mă îmbrățișa, era plăcută, absorbită de interiorul ei. De câteva zile plouă la Stockholm, orașul e învăluit într-o ceață deasă, totul pare sugerat ca într-o acuarelă. Ființele iubite de mine sunt ascunse în acest conglomerat de melancolie, suportând în imaginația mea diferite metamorfoze
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
va fi călcată în picioare și necruțător de roți, chiar de ritmul sălbatic al timpului în care mă aflu. Dar albul dimineții va rămâne în memoria mea cu imobilitatea semidivină a inanimatului, într-un fel de privire care nu trece, absorbită în momentul în care am văzut ziua strălucind de virginitate.
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Ninei care îmi spunea toate cuvintele în rusește, turma cuvintelor albindu-mi noaptea. și cuvintele nici nu erau rusești ci ucrainiene sau haholești, de la numele pe care singuri și-l dădeau locuitorii așezării. Încetul cu încetul, ca într-o nisiparniță, absorbeam cantitatea de cuvinte slavone pe când copiii, la rândul lor, partea de tirizie a limbii române. În ceea ce privește frecvența la școală, mă ajuta tot biata Nina. Mergea cu mine prin sat pe la părinții care nu-și trimiteau copiii la școală și cu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
europene dacă nu se adaptează mai serios la principiul informării corecte, utile, neimpresioniste și mai puțin partizane, precum și dacă vor continua rețetele ultrafacile de succes sau vor paria în continuare pe distribuirea privilegiată a publicității guvernamentale. Televiziunile vor trebui să absoarbă mai multe produse culturale europene și mai puțin pe cele americane și latino-americane. Cum credeți că ar trebui să participe țara noastră la dezbaterea continentală despre identitatea europeană și despre destinul Uniunii Europene? Cum ar trebui să ne raportăm la
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Popovici se amuzase odată pe socoteala profesorilor Stino și Gorovei care se plimbau într-un amurg pe strada Maior Ioan, unde ședea băiatul. Ascuns în liliacul de lângă gard, Fus așezase pe trotuar o cârpă pe care o trăgea de sfoară. Absorbiți în discuții, Gorovei era cât pe ce să calce pe fantasma care i se zbătea între picioare. Ca un popic, dintr-un salt, fu dincolo de ea. Stino îl îndemna: - B... b... bdă-i la cap ! Descoperind între timp șmecheria, Gorovei l-
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Eugen Țâmpoc, să-i cedeze o jumătate din oră. Geometru de elită și preocupat de probleme încâlcite mai mult decât de pregătirea elevilor, Țâmpoc, când intra în clasă, începea să dicteze din mers datele problemei care în clipa aceea îi absorbise interesul. Făgăduia celui care îi află soluția să-i încheie media anuală zece. Puțin îi păsa lui că regulamentul școlar nu-i îngăduia să se țină de promisiune atâta timp cât nici cei mai străluciți elevi nu erau în stare să-i
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
cu limbajul întrebuințat aici. Odată totuși s-a învoit să se ocupe de colecția de topoare din silex a cercului, care îl atrăgeau prin acuratețea cu care erau prelucrate piesele; în privința asta a ținut o comunicare la una din sesiuni. Absorbit de nevoia de a-și câștiga pâinea, n-a perseverat nici măcar în domeniul artizanatului. Îndată ce românii au putut pleca în străinătate, și-a căutat de lucru spre alte zări. De câte ori revenea în țară, nu uita să treacă pe la cele două
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
librar, care își avea prăvălia în împrejurimile casei sale. A îndeplinit această muncă, pe sărite și la diferiți patroni, timp de vreo trei ani. Prima oară a fost licențiat după numai un an. Se pare că băiețașul, văzându-și patronul absorbit întru totul de activitatea prăvăliei și îndeosebi apatic față de practica religioasă, i-ar fi amintit mustrarea evanghelică: «La ce i-ar folosi cuiva să câștige lumea întreagă, dacă mai apoi și-ar pierde sufletul?». Stăpânul magazinului, puțin surprins și oarecum
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
sau religioși ai diferitelor Instituții și preoți consacrați în Opera lui don Calabria. Pentru don Calabria era important ca fiecare să descopere voința lui Dumnezeu și să-și trăiască meseria sau misiunea sacerdotală potrivit stilului evanghelic pe care l-au absorbit în anii de formare în Casă. «Toată lumea e a lui Dumnezeu!», îi repeta celui care rămânea uimit de această mare deschidere și deplină libertate pe care o lăsa studenților săi seminariști. A fost un susținător gelos al libertății evanghelice, a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
dar care nu are spiritul Operei, ar fi o pagubă pentru această Operă și o ruină dacă ar rămâne. Dumnezeul meu, ce responsabilitate“». Dorea ca clericii săi să trăiască în comunitate și nu în seminar, pentru că, odată cu știința, trebuiau să absoarbă spiritul «pur și genuin» al Operei. Și, fiindcă Institutul său nu era încă recunoscut de Autoritățile bisericești, această dorință a sa nu putea fi îndeplinită. «Preoții Operei trebuie să se lase pătrunși de spiritul special al Operei. Așa, cred, vrea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
impresionant au fost elaborate și meditate în biroul lui: Apostolica vivendi forma, Amare, Instaurare omnia in Christo, Perché non scenda la note sul mondo. Prima carte a avut o răspândire capilară în toate seminariile. O mulțime de preoți i-au absorbit spiritul, i-au primit invitația și s-au lăsat implicați personal, până într-atât încât s-au proclamat fiii săi spirituali și continuatorii lui. Don Calabria se simțea de parcă obsedat de responsabilitatea preotului în fața neajunsurilor lumii contemporane: «Omenirea, cu toată
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cu acest nume e și cunoscută. În timpul nopții o lumină caldă și liniștită luminează întreg complexul edilitar: o priveliște evanescentă și visătoare spre vârfurile înalte și rare ale chiparoșilor și umbrele compacte ale castanilor de India și cele ale teilor absoarbe chiar și privirea celui mai grăbit automobilist. O vreme localitatea a fost sediul diferitelor instituții religioase: benedictini, canonici regulari, părinții olivetani, părinții filipini. În 1810 hoarda iconoclastă a trupelor napoleoniene a profanat biserica și i-a alungat pe preoții Sf.
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
În ultimii ani de viață don Calabria s-a simțit chemat să aibă o misiune pentru Biserica universală. Precedentele preocupări pentru afirmarea, creșterea și dezvoltarea Congregației Slujitorilor Săraci au trecut în plan secund. O preocupare incoercibilă, o urgență primară îi absoarbe acum toate gândurile și puterile rămase pentru reforma Bisericii. Îi mărturisește cu pudoare cardinalului Schuster: «Întrucât vă mărturisesc cu toată încrederea, vreau să vă spun cum de mai mulți ani, cu o insistență crescândă simt repercutându-se în adâncul inimii
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
are caracteristici cu totul specifice. Duhul Sfânt nu se repetă. E un artist ce folosește o bogată policromie de culori, în creația marii capodopere a răscumpărării. Lamentația pe care don Calabria o aude mai ales în timpul celebrării sfintei Liturghii îi absoarbe ultimii ani ai vieții sale. Vede și evaluează cu ochiul pătrunzător al credinței condiția și situația stagnantă a Bisericii: «Mi-am întipărit în minte cuvintele pe care dumneavoastră mi le-ați spus cândva: „haina preoțească este, lipsește spiritul“». Acești doi
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
chestiune au fost cu siguranță foarte decepționați că talentele sale de acrobat l-au salvat dintr-o poziție ce părea disperată, justificînd speranțele lor că-i va frînge gîtul. Abea ajuns la București, spre sfîrșitul lui aprilie, am fost imediat absorbit de serviciu, fără a avea timp să răsuflu, pentru a prezida Conferința anuală a Micii Antante alături de Eduard Beneș și de primul ministru iugoslav, Marincovici. Această sesiune avea o importanță excepțională, întrucît trebuia să examineze și să condamne în mod
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
a razei este paralelă cu cea a razei inițiale. Raza ordinară întâlnește stratul de balsam de Canada ca pe un mediu mai puțin dens și, căzând sub un unghi ales mai mare decât unghiul limită, suferă reflexie totală, fiind apoi absorbită de peretele înnegrit al nicolului. Din nicol iese numai raza extraordinară sub forma unei raze polarizate. Fiecare rază de la intrare, descompunându-se în cristal în două componente, la trecerea prin nicol intensitatea luminii este slăbită la jumătate, iar nicolul se
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]