10,749 matches
-
om supune noi! O jur, o zei! în fața lui Traian! ......................................... {EminescuOpVIII 64} [CELSUS] Strigăt d-orfani și vaiete de mamă, Ruinele fumînde și la isonul Pașilor tăi tresărind universul, Popoare rătăcind pe suprafața Pământului cel dezolat, deșert. Și să te-admir [?! ] Tragedie - tragedie! Căci cei învinși au nu sânt frații tăi? Mai ușor e globul Cu națiile lui decât un fir De pleavă ce e dus de vânt. ............................................... Când dormitează vitejii Lumea respiră. ............................................ 4 2287 [CELSUS] O, nebunie A generații și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
umbre blânde, vis dulce fără somn Al minții noastre-orbite înveselitul Domn. Un murmură fără ape, un miros fără flori, Un vânt care nu bate din aripe răcori Ci stă-nvălit în noapte și-nbălsămit respiră Precum respiră cerul din marea ce-l admiră. 2254 O nebunie zveltă, frumoasă, gânditoare, Un cântec fără arpă, o rază fără soare, Un murmur fără ape, un miros fără flori, Un vânt care nu bate din aripe răcori Ci stă-nvelit în noapte și-nbălsămit [respiră] Precum respiră Eol în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mândră în car de foc... un soare! O, munții cu-a lor frunte gîndindă-n nouri creți Când se-ncunun cu raze ai zilei, sunt profeți Și capete de geniu când ard, când se inspiră, Arderea lor arată la noaptea ce-i admiră Că ziua e aproape... Și palizii poeți Profeți-s, plini de vise, ai albei dimineți. Profete al luminei! În noaptea-ți te salut Și vărs geniu de aur în corpul tău de lut, În buclele-ți eu strecor dulci lauri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
atât de van Să crezi că pîn-și cerul ascultă a ta vorbă, Că-i pasă dacă corpul țil1 chinuiești și mintea Ți-o stupifici, îți zice că ești evlavios, Ba chiar și sfânt. Și nu sunt numai oameni Ce îți admiră fapta, gîndirea-nchipuită, Ci te admir popoare... Ce proastă e mulțimea, Ea crede cumcă duce a lumii soarte-n mână Și singură e dusă de-o mână de șireți. De te-a-nzestrat natura Cu-atîta minte numai să poți [vedea] prostia Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
că pîn-și cerul ascultă a ta vorbă, Că-i pasă dacă corpul țil1 chinuiești și mintea Ți-o stupifici, îți zice că ești evlavios, Ba chiar și sfânt. Și nu sunt numai oameni Ce îți admiră fapta, gîndirea-nchipuită, Ci te admir popoare... Ce proastă e mulțimea, Ea crede cumcă duce a lumii soarte-n mână Și singură e dusă de-o mână de șireți. De te-a-nzestrat natura Cu-atîta minte numai să poți [vedea] prostia Și cruda răutate ce masa o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dorința? Mai de dorit ce soartă pot ca să aibă-n lume Decât să-i ducă-n turme sunetul unui nume? Ei nici nu-s pentru alta decât ca să trăiască, Să moară-ntru-mplinirea unei deșertăciuni. Ș-apoi nu vedeți voi Că ei admiră toate ce le-aduce pieire? Omoară fericirea unui popor întreg, Liniștea unui secol, și ești numit erou, Beată de bucurie mulțimea te primește, Cu lauri te-ncunună... O ginte ce se-nalță Pe spatele altora e mare - și cu cât
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sufletu-n lumină, cu gîndurile-n cer, Poet gonit de râsuri și înghețat de vânt {EminescuOpVIII 286} Ce cânți ca o stafie ieșită din mormânt, Sfarmă-n stânca rece a ta nebună liră, Căci lumea este piatră și ea nu te admiră, Ci tu, nebun și palid, la poalele ei plângi Ca valul care cântă trecutul unei stânci Ce veștedă, bătrână, se leagănă prin nori Când stânca e eternă și valu-i trecător. POETUL Și tu crezi, geniu negru, că fără scop și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-LEA Veghez lângă el. MARIA Veghez lângă el. COR Veghem lângă el. DORUL a Cîntați-i bun rămas! Ș-apoi voi lăsați-l, În codru lăsați-l, Priveghiu-l ține el. b Spuneți-i somn ușor Ș-apoi - despărțire... Lăsați să-l admire Priveghiul codrilor. c Cîntați-i somn ușor Ș-apoi vă desparteți, Priveghiul să-l ție Asupra-i codrii vor. Cîntați-i somn ușor. Ș-apoi - despărțire... Priveghi de mâhnire Să ție codrii vor. UN TENOR, UN BAS, UN ALT, UN SOPRAN (preschimbîndu-se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Uitam ziua cea trecută și la mâni nu mă gândeam Până când - o, zi fatală! - te văzui. Nu mai știam Pe ce lume sunt. Urmată de-o fanatică mulțime Ce se grămădea în cale-ți, bucuria să-ți esprime, Să te-admire... înlăuntrul astei inimi încă sterpe Toate poftele-și iviră a lor capete de șerpe. Strălucire răsărită de prin lumi necunoscute Îmbăta a mea vedere și, cu mințile pierdute, Îmi părea cumcă o mare de lumină, de miroase Și de dulce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Se poate, dar nu-mi vine ca s-o cred, Căci n-o știu prin mine însămi. Însă ceea ce conced E că dânsul e-un amestec de erou și de martir Și că sufletul lui mare mă silește să-l admir. BOMILKAR Da, și eu a lui putere generoasă-am admirat, Iar în inima lui bate sânge liber și curat. LAIS Nu-i așa? Nu-i oare nobil, nu-i sublim de a muri Ca să scape de-o robie ce n-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Căci n-o știu prin mine însămi. Însă ceea ce conced E că dânsul e-un amestec de erou și de martir Și că sufletul lui mare mă silește să-l admir. BOMILKAR Da, și eu a lui putere generoasă-am admirat, Iar în inima lui bate sânge liber și curat. LAIS Nu-i așa? Nu-i oare nobil, nu-i sublim de a muri Ca să scape de-o robie ce n-o poate suferi? BOMILKAR Însă mâni, închipuiește-ți, încetează să existe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
faci Când de-ntreaga ta avere pentru mine te dezbraci... Dar esplică-ți tu pornirea care vrei ca s-o asculți. Nu-i amor ce simți în tine... nedeprinsă de ani mulți C-o simțire mai adâncă, tu în mine nu admiri Decât omul ce preferă moartea aprigei robiri. Că mă-nalți peste mulțime este numai o părere... Lasă-mă-n viață numai, strălucirea-ndată piere. O, să-ți piară turburarea de pe ochi, ca să vezi iar Cumcă sunt ce-am fost de-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tăcea? Obrăznicia asta ordinară întrece toate marginile. {EminescuOpVIII 595} Călăuzul răspunse: - Aibi răbdare pîn-ce se va rosti timpul; el va descoperi adevărul ca totdauna. Așteaptă numai ca dihania să ne-ntoarcă spatele și-atunci vei vedea că cei ce-l admiră [î]l vor da dracului. Tocmai așa se și-ntîmplă. Abia amăgitorul își retrase vita din scenă și, numaidecât, când unul când altul începu a scoate vorba: - Zău n-a fost geniu, a fost curat vită ca toate vitele, măgar a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o viață nemijlocită, care însă nu e-mpăcată cu ideea (Begriff) și care are adeseori trebuința de-a fi reformată și adăugată de cătră conștiința cugetătoare. Așadar, pe câtă vreme artistul reprezintator se adresează la cugetarea noastră despărțită de simțământ, pe câtă vreme cunoaștem și admirăm intențiunile sale, până atuncea el încă nu a dat o (adevărată) veritabilă operă de arte în sensul cel mai nalt și neci nu ne-a putut transporta în iluziunea artistică. Căci, precum condiționează în tot cazul natura obiectului siguranța conștiinței
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a știut să se mențină în domnie, căci, prin marea sa faimă, a știut să se apere necontenit contra urei ce-ar fi putut-o excita în popor inovațiunile sale. Fiul său Antonin a avut asemenea excelente calități, drept care era admirat de popor, iar de soldați era iubit pentru că nu-i păsa de osteneli și desprețuia bucatele gustoase și alte voluptăți, ceea ce-i câștigă afecțiunea oștirilor. Dar sălbătăcia și cruzimea sa erau atât de neauzite încît în mai multe ocazii a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sălbatic „înainte de a fi fost descoperit, sălbaticul a fost mai întâi inventat”, a afirmat inspirat etnologul italian Giuseppe Cocchiara (11). „Această observație inteligentă - a comentat ulterior Mircea Eliade - nu este lipsită de adevăr” (12). În plin iluminism, nu era doar admirat „bunul sălbatic” din tărâmuri exotice, ci se propunea chiar revenirea la „sălbăticie” a europeanului civilizat. Francezul Nicolas Edme Restif de La Bretonne, de pildă, a publicat în 1782 un proiect de regulament utopic, menit să reformeze moravurile europenilor. Titlul și subtitlul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mâna a doua ce, plătite conform muncii lor, ar rămânea oneste și folositoare, în tripotori politici, în reputații uzurpate, în ambiții nejustificate prin nimic, acesta e răul care ridică patru clase primare la directorate de bancă. Răposatul Strat avea dreptate admirând natura democrației române. Democrată la dări, arhiaristocratică la lefuri. Aci unul ia drept leafă de la națiune, numai pentru că aplică abecedarul, ceea ce Filipescu - vulpe abia o fi avut ca venit de pe moșiile sale strămoșești; iar noua aristocrație are trebuințe înzecit de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sigur că Sturza [î]i va arăta o casă în colțul format de Jagerstrasse și Friedrichstrasse cu cuvintele: "Aici am locuit când eram student! " Precum vedem, foile germane nu sunt parcimonioase în relațiuni asupra germanofiliei noului ministru de esterne și admirăm numai naivitatea cu care ele nu se tem a discredita în ochii poporului său propriu pe omul pe care-l laudă. [8 august 1882] [""GAZETTE DE ROUMANIE" NE DĂ LECȚII... "Gazette de Roumanie" ne dă lecții de tact în privirea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ale Occidentului. Studiile recente ale lui Miklosich au dovedit-o cu toată evidența. Atât dialectul din Istria cât și cel macedoromân sunt varietăți a limbei dacoromâne, cu mici deosebiri fonologice și cu mari și hotărâtoare asemănări. Ne rămâne numai să admirăm ignoranța grecilor moderni în privirea istoriei și etnografiei unor țări asupra cărora pretind a avea drepturi. Dacă se află români în Macedonia cari vor redeșteptarea poporului lor și readucerea lui la conștiința națională ei au cuvânt să lucreze în acest
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
se vor fi întîmplat decât în coloanele gazetelor; toți își vor depune lăncile și coifurile de carton în bufetul Camerelor și un vesel banchet va încheia dușmăniile teatrale, banchet făcut în intimitate, pentru a râde de țară și a se admira reciproc cum au fost în stare eroii să tragă atât de bine pe sfoară opinia publică. Comedie, comedie! Tragic e lucrul numai pentru țară, pentru poporul nostru, sărmanul. Acesta va continua a purta în spate o pătură întreagă de feneanți
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
un asemenea sprijin, mintea sănătoasă ne-ar îndemna s-o facem fără părere de rău. [5 iunie 1883] ["AR FI FOST DREPT... Ar fi fost drept, credem, ca eroul cel mai sublim al națiunii, ca marele Ștefan Vodă, campionul creștinității, admirat de Europa întreagă în toată a doua jumătate a secolului al cincisprezecelea, s-ar fi cuvenit zicem ca acest mare geniu român, revenit între noi în imagine plastică, în carne și-n oase de bronz, să treacă la nemurire în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
răspunsul fusese întotdeauna cerc. Pentru că el e începutul și sfârșitul, e stabil și nu poate fi răsturnat, nu poate fi apucat de nici un fel, e începutul tuturor formelor și înțelepciunea tuturor învățaților. Te așezi pe marginea izvorului și îl mai admiri o dată înainte de a adormi. Și, fără să știi de ce, îți vin în minte ultimele cuvinte pe care ți le-a spus Ustin: " Trebuie să îl ajutăm pe Dumnezeul nostru să se mântuiască. Trebuie să-I construim o casă, care ne
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și își lăsă capul pe spate, întinzînd-și gâtul lung și alb. Stin atinse ușor cu buza locul în care pulsa o venă și fata gemu din nou. Cu o singură mână îi smulse haina și se opri o clipă să admire trupul gol al fetei. Sentimentul că unirea lor avea să rămână pe veci stearpă îl chinuia fiindcă, deși nu o spusese nimănui, crezuse mereu că Xentya ar putea fi mama unui înger. Mâinile fetei se mișcau din ce în ce mai îndrăzneț: ciupeau, mângâiau
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
gura într-un rictus dezaprobator când văzu zâmbetul care se lățise pe fața lui Radoslav. ― Niciodată nu m-ai plăcut prea mult, frate, continuă să zâmbească Abatele. ― Asta nu e drept, Sfinția Ta. Și nici adevărat. Vă respect și vă admir... Aș putea recita din cartea Sfinției Tale... ― Nu așa, clătină Abatele din cap. Mă refeream la amiciția care ar fi putut exista între noi. ― Credeam că pentru asta îl aveți pe Aloim, Sfinția Voastră... Zâmbetul lui Radoslav se topi ca
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
îi trezeau însă decât milă. Se jucă preț de trei secunde cu ei și îi lăsă pe toți fără picioare, de la genunchi în jos. Se opri din mișcare abia după ce puse mâna pe containerul cu austral. Privi tabloul însîngerat și admiră tăietura perfectă a lamei de oțel lichid. Mulțumit, porni să refacă drumul invers, evitând de această dată să se mai atingă de cineva. Dispăru în întuneric înainte ca apărătorii australului să-și dea seama ce s-a întîmplat. Rim își
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]