6,618 matches
-
dintre cele trei țigări de bună calitate pe care le savurează în fiecare zi, în număr strict limitat, fără nici o abatere. Tot acolo își citește ziarul și își satisface plăcerea unei liniștite lecturi. Musafirii, potrivit unei practici dobândite încă din adolescență, îi tratează cu dulceață sau șerbet, după preferința lor, și cu un pahar cu apă rece scoasă atunci din fântâna din curte, adâncă de aproape cincisprezece metri. Priveliștea ce se oferă ochilor din cerdac este fermecătoare. Livezi și vii înșirate
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
care îi luminează, din când în când, sufletul înnegurat. O dragoste cât o viață Așa poate fi definită dragostea lui Dumitru Dascălu pentru Mărioara, adolescenta zveltă și zglobie al cărei chip frumos îi cucerise definitiv inima. Aflat la început de adolescență și de elev normalist, era preocupat, ca și colegii lui, de plimbările în grup, de petrecerile organizate în vacanțe de către liceeni, de aspectul fizic și de îmbrăcăminte (care trebuiau să fie cât mai plăcute), de însușirea și practicarea unor purtări
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de amărât a fost când a făcut această descoperire! Așa se scurgea viața ternă a lui Dumitru Dascălu în internatul unei școli normale, aflată la circa patru km de oraș, așteptând vacanțele și întâlnirile cu iubita lui, Mărioara. Era vârsta adolescenței încărcată de romantism și de vise, de speranțe și de proiecte. Pentru nici unul dintre cei doi îndrăgostiți sărăcia și perspectivele unui început de viață în doi împovărat de lipsuri nu constituiau o piedică pentru încununarea dragostei lor prin căsătorie. Și-
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
revedem dar și un motiv de întristare când constatăm că am mai îmbătrânit cu cinci sau zece ani. Este lăudabil și onorant pentru voi că organizați aceste emoționante întâlniri pentru a vă revedea școala, dascălii, colegii, că nu uitați anii adolescenței pe care i-ați petrecut împreună în acest sanctuar de cultură și înălțare spirituală care este Școala Normală „Vasile Lupu”. Viața de internat timp de cinci ani, momentele plăcute și fericite petrecute împreună, ca și eveni mentele mai puțin faste
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
a fi din nou împreună. Înclin să cred că sunteți singura clasă de absolvenți care ați organizat cu regularitate întâlniri din cinci în cinci ani. Acest lucru dovedește atașamentul vostru față de școală, trăinicia relațiilor sufletești stabilite între voi în anii adolescenței, că aveți o structură psihică și caracterială ce vă situează pe un loc de frunte în ierarhia seriilor de absolvenți cu un onorant traseu școlar și profesional. În acest an calendaristic veți împlini 50 de ani, vârsta apogeului ascensiunii biologice
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și le purtăm pe toate în suflet, ca pe niște odoare. Din acest motiv ne socotim îndreptățiți ca, din când în când, să revenim în acest loc drag nouă, să depănăm amintiri, să retrăim emoțional clipe din anii copilăriei și adolescenței petrecuți acolo. Ne simțim frustrați de dreptul de a avea acces neîngrădit la amintirile noastre și suntem convinși că orice instanță morală, căreia ne-am adresa, ne-ar da câștig de cauză. Gânduri îndoliate În anul care s-a scurs
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
dovadă că n-o prețuim decât după ce ne-am îndepărtat de ea, și cu cît ne-am îndepărtat de ea mai mult, între copilărie, zic, și între tinerețe, tinerețea tumultuoasă, agitată, adeseori tulbure și presărată de tot felul de primejdii, adolescența ne apare, în cele mai multe cazuri, ca epoca cea mai senină a existenței. E fără trecut, căci copilăria e prea aproape de ea pentru a exercita vreo influență asupra-i, fără trecut, deci fără regrete. Durata sa e mai mult așteptare decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mult viitorul decât prezentul și ambianța. De aceea, fără a avea încă elanul în îndrăzneala tinereței nici puterea ei de sacrificiu nici tendințele ei imperialiste nici nerăbdarea, intoleranța și uneori scepticizmul acesteia, ferită deci de toate contradicțiile și zigzagurile ei, adolescența se caracterizează totuși prin tot ce tinerețea a avut întotdeauna mai frumos și mai nobil: idealizmul, generozitatea și iubirea de oameni... În adolescență, și nu în copilărie, omul ia primul contact cu realitatea vieții, primul contact conștient și lucid, primul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ei imperialiste nici nerăbdarea, intoleranța și uneori scepticizmul acesteia, ferită deci de toate contradicțiile și zigzagurile ei, adolescența se caracterizează totuși prin tot ce tinerețea a avut întotdeauna mai frumos și mai nobil: idealizmul, generozitatea și iubirea de oameni... În adolescență, și nu în copilărie, omul ia primul contact cu realitatea vieții, primul contact conștient și lucid, primul care contează. Căci fiecare generație reia din nou contactul acesta, ca și cum viața ar începe numai cu ea și numai de la ea. În adolescență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
adolescență, și nu în copilărie, omul ia primul contact cu realitatea vieții, primul contact conștient și lucid, primul care contează. Căci fiecare generație reia din nou contactul acesta, ca și cum viața ar începe numai cu ea și numai de la ea. În adolescență simțim pentru prima oară bucuria de a trăi, odată cu uimirea pe care ne-o inspiră miracolul de nepătruns care e viața. Aproape ori de câte ori mă gândesc la adolescență, la adolescența mea proprie, vreau să spun, am dinaintea mea viziunea unei zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
acesta, ca și cum viața ar începe numai cu ea și numai de la ea. În adolescență simțim pentru prima oară bucuria de a trăi, odată cu uimirea pe care ne-o inspiră miracolul de nepătruns care e viața. Aproape ori de câte ori mă gândesc la adolescență, la adolescența mea proprie, vreau să spun, am dinaintea mea viziunea unei zile de primăvară și a unui cer senin. Am avut-o întotdeauna viziunea aceasta? Nu cumva e un lucru mai nou? Nu-mi pot da seama. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
viața ar începe numai cu ea și numai de la ea. În adolescență simțim pentru prima oară bucuria de a trăi, odată cu uimirea pe care ne-o inspiră miracolul de nepătruns care e viața. Aproape ori de câte ori mă gândesc la adolescență, la adolescența mea proprie, vreau să spun, am dinaintea mea viziunea unei zile de primăvară și a unui cer senin. Am avut-o întotdeauna viziunea aceasta? Nu cumva e un lucru mai nou? Nu-mi pot da seama. Nici nu încerc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
reflectate, în schimb obiectul ei a condus spiritul meu pe cărările îndoielei și ale criticei. Ideologiei și mișcării socialiste datoresc în bună parte felul meu de a fi, de a considera viața cu scopurile ei. În epoca acea îndepărtată a adolescenței mele, am învățat a privi structura mediului social, a înțelege vițiile acestuia, nedreptățile, durerile, aberațiile lui, și de a simți crescând în mine toată nemulțumirea, toată neliniștea și toată revolta pe care mi le inspirau. Toate aceste lucruri sporeau desigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
evenimentelor, înaintând, în timp, în viitor. Poți însă ieși din realitate, fără a urma cursul natural al evenimentelor, trecând alături, ieșind din linia lor. În cazul dintâi, visul nu e niciodată primejdios; dimpotrivă. Ei bine, într-o măsură oarecare, socializmul adolescenței mele a fost creațiunea unui asemenea vis... Mai sunt și alte cauze care m-au determinat la rezerva în care am rămas. Dar despre aceste, n-aș putea afirma cu precizie dacă ele au făcut în adevăr obiectul atențiunei mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și noi ne-am fi putut găsi în situația aceasta, căci, la epoca de care vorbesc, Prasin reprezintase "Ceea ce nu moare", Codreanu, îmi pare, adusese în scenă "Martira", prelucrată după Richepin, eu însumi prezintasem, pe scena Naționalului din Iași, poemul adolescenței mele "Dragoste și răzbunare". Nici până atunci și nici mai târziu; afară de mine, care n-am scăpat de... cum să spun? gloria aceasta... E drept că n-am fost fluerat pentru vreo lucrare de teatru (cariera mea artistică a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
spus-o. Cu privire la această parte a evocărilor mele, ea apare mai accentuată încă. Pot eu totuși părăsi lumea acestor umbre, fără a arunca o ultimă privire-nduioșată câtorva încă din ele, care-mi fac semn și mă cheamă? Iată pe tovarășul adolescenței și tinereței mele, Virgil Cișman, visător incorigibil, spirit refractar și inadaptabil, prieten neprețuit însă, înainte de toate. Iată-l pe bunul meu camarad de școală Adrian Verea, care în ciuda vârstei și a circumstanțelor și-a păstrat intactă marea-i putere de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
zadarnic să deslușească dulcea curbă a dealului Cetățuiei, cu silueta fină a mânăstirei și palatelor sale domnești." (Foto-Regal) NOTE cu privire la text În căutarea trecutului (pag. 15-25). Epoca din viața Iașului pe care lucrarea aceasta o îmbrățișează corespunde cu anii copilăriei, adolescenței și tinereței mele. Aceasta explică de ce am trecut peste atâtea fapte și atâtea figuri, pe care cititorul s-ar fi așteptat să le-ntâlnească în paginile aceste. Dar chiar în cadrul pe care mi l-am fixat, în limitarea pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fi folosit asemenea expresie. Revista Urzica era o apariție editorială ce apărea la un anumit interval de timp în perioada de înainte de decembrie 1989. Pe vremea când ea era difuzată pe la diferite chioșcuri de ziare eu eram la vârsta adolescenței și nu aveam nici o legătură cu arta sau să știu că undeva peste ani am să ajung să sculptez și să mi se reproșeze că aș copia din renumita revistă de caricaturi. Nu neg faptul că ideea o fi fost
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
curentează. Cu dosul palmei, însă, contracția mușchilor face ca mâna să zvâcnească în direcție opusă. Era o adevărată lecție de viață ceea ce spunea el. Televizorul Venus părea veșnic în casa părinților mei. Lam găsit acolo și mia însoțit copilăria și adolescența. Desigur, miaș fi dorit și eu un televizor color, unul cu circuite inte grate (Olt, Snagov, Diamant etc.), sau măcar unul marca Sport, din acela mic, la care vedea un unchi al meu meciurile, în bu cătărie... Colegul meu de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mă simt și eu unul din acele spirite nordice care au urmărit fantomele Eladei pentru a se bucura de lumina luxuriantă ce scaldă ruinele. Și aici pe țărm pîndesc zilele Însorite cu o voluptate ce contrazice călătoriile polare visate În adolescență. Atunci nu-mi mai doresc nimic. Mă copleșește atîta soare și mă Învinge. Mă cuprinde o oboseală luminoasă și Îmi imaginez fericirea Într-un fel care să depindă de mine. Mi-e greu de aceea să cred că labirintul a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ar spăla de orice insomnie. Așa, trebuie să mă mulțumesc să ascult valurile. Tot n-am altceva mai bun de făcut. Și În timp ce un val după altul se sfărîmă la țărm, amintirile cele mai diverse ies la suprafață. CÎndva, În adolescență, mă miram că În proverbele latine Fortuna are totdeauna un obraz sticlos, insensibil și fragil. Nenorocul era exprimat de romani infinit mai frumos: o femeie Întinsă pe o corabie fără catarge și fără cîrmă, ale cărei pînze au fost sfîșiate
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
poet „de rară stirpe, aleasă inspirație și mari profunzimi ale trăirii lirice“, a fost ales, din 1968, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Deși plecat în București prin anii 80, Adi Cusin a rămas sufletește legat de Iași, orașul copilăriei, adolescenței și tinereții până spre maturitate. În răstimpul ultimilor luni, al ultimilor pași pe Golgota acestei lumi, poetul Adi Cusin a lăsat cuvântul testamentar să fie înmormântat la Iași. Trecând în neființă în ziua de 21 aprilie 2008, la București, ultima
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Cea mai fericită zi! Astăzi este cea mai fericită zi! Astăzi m-am îndrăgostit. Da, m-am îndrăgostit. Nu așa ca o fetișoară căreia un băiat îi surprinde privirea sau îi istorisește cine știe ce poveste nebunească, nu așa cum se întâmplă în adolescență. Astăzi m-am îndrăgostit și voi fi soția „acestui Valentin” atât de „galanton” și atât de „curtenitor”. Tot astăzi, cerul râde cu mine în seninătatea lui, nespus de albastru și însorit, iar aerul e proaspăt și chiar luminos la fel de incitant
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
chipul și expresia tandră, atât de vizibilă. Avea un sentiment de putere și dominare. Acest lucru o făcuse pe Carlina să își dezgroape unele amintiri din copilărie, pe care le strângea la piept și erau ca un felinar. Copilăria și adolescența ei fuseseră ca un tunel la al cărui capăt zărea o luminiță, la care râvnise să ajungă. Obrajii îi ardeau, iar ochii fierbinți erau înlăcrimați. Întorsese capul către o oglindă unde strălucirea puternică a razelor de soare îi oferi o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
accepte să crească patru copii, fără să aibă și ea vreo unul, fără a avea multă experiență. O învățase cum să se poarte în lume, o învățase școala vieții. Acum strângea la piept toată învățătura părinților primită în copilărie și adolescență. Uneori își amintea cum îi spunea: „Când îți vine cineva în casă să-l primești cu toată dragostea, sa-i zâmbești chiar și atunci când sufletul îți plânge, să te uiți într-o oglindă să vezi cum arăți, să-ți aranjezi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]