24,560 matches
-
dăduseră năvală. Interviuri. Fotografii. Am întors capul, zâmbind, întocmai ca piloții din poza pe care o ținea Laura. Apoi i-am rugat pe fotoreporteri să plece. Eram obosit. Vroiam să-mi beau cafeaua în liniște. L-am simțit pe funcționarul aeroportului apropiindu-se, dar n-am întors capul. „Să aștepte, până îmi beau cafeaua”. Când am terminat, el a tușit de câteva ori, ca să-și anunțe prezența. Mi-a explicat că undeva se dezlănțuise o furtună ieșită din comun. Cumplită. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în sala cu oglinzi, s-a făcut o noapte roșie. 41 Asta e tot. De-acolo am venit în acest pod și, recunosc, nu mă așteptam să vă întâlnesc aici. Chiar nu pricep cum a ajuns icoana Martei lângă un aeroport... de ce mă priviți astfel? În hangar nu e decât un avion mic și vechi, ieșit din uz, am văzut și eu. Cu atât mai bine, lucrurile se simplifică. Voi înfrunta furtuna cu el, fiindcă acum înțeleg de ce surâdeau piloții Laurei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se ghemuiască printre niscaiva coaste metalice, dihania o sfârtecase, o digerase, o făcuse să dispară În altă dimensiune. Tesseract. Cub tetradimensional. Acum vedeam printr-o arcadă o lumină mișcătoare, chiar două, roșu și alb, care pâlpâiau - desigur, vreun avion căutând aeroportul Roissy, sau Orly, cine știe. Dar imediat - fie că mă mutasem eu, sau avionul, sau Turnul - luminile dispăreau În spatele unei nervuri, așteptam să le văd reapărând În celălalt pătrățel, dar nu mai erau. Turnul avea o sută de ferestre, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
că n-avea să continue. Sfârșitul ședinței. Am ieșit fără să salut. Secretara mi-a surâs larg, și m-am trezit din nou În strada Elisée Reclus. Era unsprezece. Mi-am adunat lucrurile de la hotel și m-am repezit la aeroport, Încredințându-mă soartei. A trebuit să aștept două ore, și Între timp am sunat la Milano, la Garamond, cu taxă inversă, pentru că nu mai aveam nici un ban. A răspuns Gudrun, părea mai zăpăcită ca de obicei, a trebuit să strig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Întîmplă acum se Întîmplă pentru prima oară și orice alegere aș face, aceea fi-va calea. Punct. Nu voi ști niciodată dacă un drum ar fi „mai adevărat“ decît celălalt. Diavolul se amuză copios. PARTEA A DOUA TYPICAL Într-un aeroport dintr-un oraș mai măricel, la jumătatea drumului către Typical, Wakefield caută o modalitate de a-și umple de sevă laptopul. Locul e plin de alții asemenea lui. Uite-l pe unul, o stîrpitură cu țăcălie. Ochii Îi mătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
oraș mai măricel, la jumătatea drumului către Typical, Wakefield caută o modalitate de a-și umple de sevă laptopul. Locul e plin de alții asemenea lui. Uite-l pe unul, o stîrpitură cu țăcălie. Ochii Îi mătură cu lăcomie holul aeroportului, iscoditor. Apoi face cîțiva pași hotărîți Înainte, și Încă un salt și gata! A ajuns! Se apleacă, rînjește, Își deschide geanta de pe umăr și scoate cablurile. Se lasă pe genunchi și Își bagă În priză laptopul și celularul. Aparatele Încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pămînt și Își scoate propriile marafeturi vampirești. Gata cu această sursă de hrană: prizele sînt pline. Alți vampiri trec pe lîngă ea, dezamăgiți. Au ajuns prea tîrziu. Sursele de hrană sînt puține și rare. Vampirii trebuie să străbată adeseori Întregul aeroport În lung și În lat pentru a găsi un loc unde să se hrănească. Wakefield continuă vînătoarea. O lamie nesimțită folosește șase prize pentru tot atîtea aparate. Urmărește un DVD, nepăsătoare față de lumea din jur, sevele străbătîdu-i trupul. Wakefield o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
există scăpare din calea valurilor de carne din vecinătate. Vin și tot vin, un tsunami de grăsime lovindu-se de țărmul fragil al trupului său. O diavolească geometrie activă se pune În acțiune: În timp ce scaunele din avion sînt miniaturizate, terminalele aeroporturilor iau dimensiuni de catedrale. Mersul de la check-in pînă la poarta de Îmbarcare a devenit un Îndelung pelerinaj prin atriumuri care țîșnesc pe verticală și atotputernice temple ale comerțului, ca și cum spațiul furat din avioane a fost adăugat aeroporturilor, Întocmai cum substanțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sînt miniaturizate, terminalele aeroporturilor iau dimensiuni de catedrale. Mersul de la check-in pînă la poarta de Îmbarcare a devenit un Îndelung pelerinaj prin atriumuri care țîșnesc pe verticală și atotputernice temple ale comerțului, ca și cum spațiul furat din avioane a fost adăugat aeroporturilor, Întocmai cum substanțele hrănitoare curg, din ce În ce mai rapid, dinspre plante și animale către gurile hulpave ale oamenilor. Mașinăria simultană a lăcomiei și hulpăviei jertfește individualul În favoarea ego-ului corporatist, Încarcerînd trupul Într-o celulă de grăsime și orice milimetru furat din tihna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de start al Diavolului, Îi poate auzi șoapta. Luminile pistei clipeau palid În preeria vastă, Întunecată. Avionul ateriză lîngă un lac Înghețat. Wakefield ajunsese În Typical, la sediul Companiei, cel mai mare furnizor de software de pe planetă. Este Întîmpinat În aeroport de Maggie, o reprezentantă a Companiei, care va fi Însoțitoarea lui În următoarele cîteva zile. Are ochi albaștri, e prietenoasă, Înfășurată Într-un palton lung pînă la glezne și Îi Întinde o mînă caldă, care stătuse pînă atunci În mănușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
crede că, deși realitatea poate fi un construct, ea este clădită pe altceva, pe ceva autentic; și că el poate descoperi acel ceva. Maggie și Wakefield mai fac dragoste o dată În camera lui de hotel, apoi ea Îl conduce la aeroport prin cîmpurile Înzăpezite. Clădirile bondoace, moderne ale Companiei par niște nave extraterestre care tocmai au aterizat. — E greu de crezut că aici, pe vremuri, cultivam porumb, spune Maggie. Săracul tata. Dar, de fapt, nu e chiar așa rău. Pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de cartiere cu căsuțe de cărămidă, animate de familii vechi de varii etnii, de imigranți proaspeți și de familii muncitorești. — Ce mai face ceaunul meu favorit, În care toate cele fuzionează? Îl Întreabă pe taximetristul arab care Îl duce de la aeroport la hotelul la care trage de obicei, o ascunzătoare de gangsteri de prin 1925, restaurat recent, dar nu excesiv, speră el. — Un ceaun de căcat În clocot, spune taximetristul. Trec pe lîngă un mic local unde, Își amintește Wakefield, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Într-un separeu adînc de piele și examinează alene fresca Deco ce Împodobește pereții și oglinda uriașă din spatele lungului bar de mahon. Sorbind din whiskey, Îl sună pe Zamyatin pe mobil. Ivan e la volan, ducînd „o Încărcătură prețioasă“ la aeroport. În limbajul lui Ivan, o Încărcătură prețioasă Înseamnă una sau mai multe femei frumoase. — SÎnt Într-un oraș oprimat de oamenii tăi, Zamyatin, Îi spune Wakefield. Se pare că mafia ex-commie ia lucrurile de unde le-a lăsat Al Capone. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lucruri mari În altă parte, nu În orașul meu iubitor de distracție. Zamyatin are un apartament În care Wakefield nu a fost niciodată, dar știe că se află Într-una din acele clădiri de lîngă autostradă, la jumătatea drumului către aeroport, unde trăiesc oameni care nu sînt niciodată acasă. — Ai luat-o vreodată pe barmaniță la tine acasă? — Glumești? O iau peste tot. În taxi, În spatele barului, odată am luat-o la bibliotecă. O iau oriunde. Chiar și acolo unde stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se îndreptau spre serviciu. Un taxi se opri, scăpă de pasager și luă altul în loc. Începea o nouă zi... plină, ca toate celelalte. Tomoe trebuia să se întâlnească cu Ōkuma la cafeneaua de la subsolul hotelului Nikkatsu. Sosea din străinătate, la aeroportul Haneda, un oaspete influent al firmei italienești, iar Tomoe și Ōkuma urmau să-i cumpere un cadou de bun sosit. Stabiliseră să se întâlnească la ora zece, dar Ōkuma nu-și făcuse încă apariția când a sosit ea. Pe când își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
scaun sau Își dorea ca el să fie așa și pe dincolo), că părea tare ciudat să-i văd fericiți Împreună, dar, În același timp, priveliștea asta Îmi Încălzea inima. Și, În vreme ce taxiul se Îndrepta către Westway, În drum spre aeroport, m-am gîndit că, poate, un nepot este exact lucrul de care au nevoie. Poate că acesta va reprezenta un nou Început pentru toată lumea. 10 Am voie să spun doar atît: ador să fiu Însărcinată? Ador fiecare secundă. La Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
negru. — Privește partea plină a paharului, continuă Lisa. O să avem parte de servicii de babysitting la domiciliu În fiecare seară și-o să putem să ieșim la cină În oraș. O să fie grozav, Îți promit. Nu-ți face griji pentru nimic. Aeroportul Heathrow e plin ochi, vuind de agitația și zgomotul turiștilor care pleacă plini de entuziasm În vacanță și al copiiilor iritați. Slavă Domnului că Tom se poartă excepțional de bine pentru un copil de un an, În ciuda faptului că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Eu sînt Îmbrăcată Într-un trening Gap, care vă jur că arată leit variantei mult mai scumpe de la Juicy Couture, și pantofi sport Puma nou-nouți. Pot spune că mă simt foarte bine, de parcă aș fi Victoria Beckham defilînd printr-un aeroport, dar, firește, fără șapca de baseball, ochelarii de soare și extensiile de păr. Nu-mi vine să cred că plecăm Într-adevăr În vacanță! La soare! Relaxare! Dezamăgirea prilejuită de prezența Lindei și a lui Michael pare a fi dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
număr de două, prilejuite de petreceri pînă În zori, ci evenimente săptămînale și uneori chiar zilnice, prilejuite de simpla calitate de părinte, am ajuns să Înțeleg perfect nevoia de vacanță. Dar, chiar și Înainte de dimineața aceasta, Înainte să ajungem la aeroport și să captăm agitația care plutește În aer, nu Îmi dădusem seama prea bine cît de Încîntată sînt de fapt. Așa că mă simt grozav. Apoi, o zăresc pe Lisa, aflată pe partea cealaltă a zonei de plecări. Stă călare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
din cap. Acum, că am ajuns aici, sînt convinsă că prezența lor nu va mai conta cîtuși de puțin. Am nevoie de pauza asta mai mult decît ei și, la naiba cu socrii, am de gînd să mă distrez. La aeroport, schimbăm numere de telefon cu Kate, printre numeroase promisiuni că ne vom Întîlni. SÎnt ușor nedumerită În clipa În care insistă să ne trimită fiecăruia cîte două bezele, deși nici nu ne cunoaștem. CÎnd ești În Franța..., rîde Lisa În vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
am fost acolo, mi se trimiteau chiar și cinci pupicuri. Nu se mai termina odată. Doamne, dura cam o oră să-ți iei rămas-bun de la trei oameni. Ne așteaptă două automobile Renault și, Într-un sfert de oră, am părăsit aeroportul și am pornit-o În susul coastei, de la aeroportul din Nisa, prin Cagne-sur-Mer, și-apoi către Mougins. — Uite! Palmieri! nu mă pot opri să repet, Întorcîndu-mă către Tom ca să-i arăt priveliștea, deși probabil că nici n-are habar despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cinci pupicuri. Nu se mai termina odată. Doamne, dura cam o oră să-ți iei rămas-bun de la trei oameni. Ne așteaptă două automobile Renault și, Într-un sfert de oră, am părăsit aeroportul și am pornit-o În susul coastei, de la aeroportul din Nisa, prin Cagne-sur-Mer, și-apoi către Mougins. — Uite! Palmieri! nu mă pot opri să repet, Întorcîndu-mă către Tom ca să-i arăt priveliștea, deși probabil că nici n-are habar despre ce vorbesc eu. Am citit odată undeva că cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de una singură. Dan e Încă Înăuntru, semnînd documentele de externare și rezolvînd cu asigurarea. Eu Îl duc pe Tom În brațe și sînt pe cale să cobor la parter, de unde vom lua mașina Închiriată și ne vom duce direct la aeroport, ca să ne Întoarcem acasă. Nu o observ imediat pe soacră-mea. Vine ea către noi și Întinde mîna spre Tom, dar eu Îmi așez trupul ca un scut Între ea și copil. N-o să-i mai permit vreodată să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În mai nu vin suficiente persoane pentru a putea fi plătită și eu, răspunse ea salutând cu un gest polițista severă din cabina de pază. Mă Întorc În America. — Acum? o Întrebă Antonio. — Am chemat deja taxiul, am tren pentru aeroport peste jumătate de oră. La un moment dat Antonio Își dădu seama că dacă fata Îl părăsea, el avea să rămână singur cu sine Însuși și cu Emma. Nu cheltui toți banii ăștia. Te conduc eu, Îi spuse. Sarah Îngână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Sau se Întorceau acasă. Doar Antonio nu mai avea unde să meargă. Nu mai avea casă. Apartamentul din Carlo Alberto semăna mai mult cu o cutie goală și, oricare i-ar fi fost conținutul, acum nu mai era. Trenul pentru aeroport pleca de la peronul 26, dintr-o zonă izolată a gării. Trecură de chioșcurile de ziare, de postul de poliție, de căruciorul cu apă minerală și de grămada de cărucioare pentru valize. Sarah voi să ia unul, dar Antonio nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]