11,041 matches
-
lins doar glazura și, deși nu are febră, e palid și TĂCEȚI DIN GURĂ! LĂSAȚI-Mă Să VORBESC CINCI SECUNDE LA TELEFON, Vă ROG! Of, dracu’ să mă ia, nu mai rezist mult în felul ăsta! Pledoaria lui Clodagh era agresivă și zbieretele nu se opreau de nici un fel. —Craig face așa? întrebă Ashling. Trebuie să fie o superdurere de stomac. Face de parcă i s-au scos mațele afară. Nu, e Molly. Ea ce mai are? Ashling a reușit să deslușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
invitații la deschiderea vreunui cămin sau a unui restaurant sau ceva de genul ăsta, mergea Sally Healy de fiecare dată. Ceea ce nu spunea Ashling era că Sally Healy era o mumie rotundă, care era prietenoasă cu toată lumea. Nu cunoștea regulile agresive ale Lisei și nici nu avea superioritatea ei emancipată. Îl vezi pe cel de acolo, spuse Ashling, arătând către un bărbat înalt care parcă era păpușa Ken. El este Marty Hunter, un prezentator TV. —Déjà vu, oftă Lisa. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lucru...? Dintr-odată, Ashling se întorsese în timp, înconjurată de disperarea, de nebunia și de teroarea omniprezentă de atunci. Urechile îi țiuiau de urletele de demult și mușchii gurii ei nu răspundeau dorinței de a vorbi despre asta. Ferm, aproape agresiv, spuse: —Clodagh nu este deloc cum era mama. Nu? Speranța lui Dylan era amestecată cu o curiozitate suspicioasă. Faptul că redecorezi sufrageria nu este semn de deprimare. Cel puțin, nu din câte știu eu. Nu refuză să se scoale din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
rezervase o cameră de cinci stele într-un hotel din Cornwall, a aruncat pe ea o jachetă și și-a petrecut restul serii stând în pragul ușii sale și ținând scorul, în timp ce copiii de pe strada ei jucau o formă foarte agresivă de tenis cu piciorul. Jack Devine și-a sunat mama duminică dimineață. — Ajung pe acolo mai târziu, spuse el. Pot să aduc pe cineva? Mama lui aproape leșină de fericire. —O prietenă? —O prietenă. Lulu Devine încercă din greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a întârziat doar zece minute. Înalt, corp frumos, dar... oh, nu! Cum a putut Ashling? Lisa a afișat un zâmbet de întâmpinare, dar nu reuși să etaleze acel farmec de care făcea exces de obicei. —Mâncăm, da? spuse Marcus aproape agresiv, în timp ce se arunca pe scaunul din fața ei. Adică, ceea ce vreau să spun este că ar trebui să ne bucurăm de masa de prânz, fără ca tu să te iei de mine în legătură cu articolul. — Da. Lisa a reușit să își îndrepte colțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ziua când ea plânsese în biroul lui. Vulnerabilitatea ei și tandrețea lui îi apropiaseră. Și mai realizase ceva. Îl plăcea. Nu în același fel în care îl plăcuse când venise pentru prima dată în Dublin, în acel mod dur și agresiv de eu-obțin-ceea-ce-îmi-doresc. Pe atunci îi plăcea cum arată și îi plăcea slujba lui, iar faptul că îl aborda era doar un pretext care să îi atragă atenția de la tristețea ei. Când el a ieșit pentru a folosi copiatorul, ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
muncim în fiecare sfârșit de săptămână, poate dacă o rog frumos... — Nu te deranja. Ea detesta când el făcea asta. Era drăguț în majoritatea timpului, dar de fiecare dată când era nesigur sau nu se simțea susținut, devenea rece și agresiv, iar ea nu suporta confruntarea. —O să încerc, spuse ea disperată. Chiar voi încerca. Nu te deranja. Uite, spuse ea cu vocea tremurândă, după ce se sfârșește luna august, va fi mult mai bine cu munca pentru mine. Am putea chiar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu spatele din parcare. Farurile clipeau, transformând scările În pumnale de argint. Aproape că ajunseseră la drumul principal, când o mașină particulară verde-ruginiu apăru de nicăieri. Watson apăsă cu putere frânele, urlă „La dracu’!“ și opri motorul. Când mașina parcă agresiv În față la Turf ’n Track, ea lăsă geamul În jos și dădu drumul la o ploaie de Înjurături. Cele mai multe referindu-se la fundul șoferului din mașina cu pricina și la bocancul lui Watson. Se opri În mijlocul propoziției. — O, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
capul de ceva. Volanul scoatea sunete scurte, de lovituri, pe când Își pocnea fruntea de plastic. Nu fusese o zi bună. Când parbrizul se curăță În cele din urmă, Logan porni motorul, Învârtind mașina afară din parcarea spitalului Într-o dispoziție agresivă. Cu dinții strânși, bruscă frânele pe când mașina se Îndrepta spre intersecție, simțind o plăcere abjectă când partea din spate a mașinii decise că vrea s-o depășească pe cea din față. Împinse pedala de accelerație până În podea și viră brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
imperiului. Gajus nu făcu nici un comentariu. Întrebă doar: — Și mama? Pe-atunci era o copilă. Îi rămânea cel de-al treilea frate, ultimul bărbat din stirpea lui Augustus. Nu împlinise încă șaisprezece ani, dar a fost acuzat că-i nestăpânit, agresiv, trufaș din cauza puterii sale. Maștera a reușit să-l trimită în exil pe insula Planasia, de parcă ar fi reprezentat un pericol pentru imperiu. Ar fi fost însă un excelent om de arme. — Unde-i Planasia? întrebă Gajus. — În Tyrrhenum, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dedicată muzicii și dansului, și pentru construirea ei se folosise întreaga știință arhitectonică; culorile frescelor se îmbinau armonios, ca acordurile unei harpe: verdele bobocilor de piersic, trandafiriul aurorei, azuriul albăstrelelor, cenușiul perlelor, galbenul florilor de ginestră. Nu exista nici o tușă agresivă, care ar fi fost ca o ușă trântită în mijlocul unei piese melodioase. Pe boltă nu se vedeau linii drepte; frizele aveau forma unor panglici lungi, care se împleteau cu o grație elenistică - culori și forme pe care arta barocă avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înseamnă de fapt singură și disperată — Adi, tocmai a sunat portarul să spună că a sosit mașina, anunță doamna de Souza din ușa camerei Adrianei. — OK, mormăi Adriana adunându-și toată răbdarea de care era în stare să nu fie agresiv de obraznică cu maică-sa. Ce-a fost asta, dragă? Tu ai auzit ce-am spus? Am spus că portarul— — Am auzit! spuse Adriana pe un ton mai răspicat decât ar fi vrut. Maică-sa oftă, un oftat din acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
e important să se răsfețe (oricât de improbabil era așa ceva). Otis părea o altă pasăre. Cânta, ciripea, bălăngănea din cap în ritm de bosa nova, muzică ce răsuna în permanență în apartament. În doar o săptămână, se metamorfozase din bestia agresivă, închisă în baie, într-un tovarăș de joacă simpatic căruia îi plăcea să se ghemuiască pe sofa. În această dimineață demonstrase cât de mult se schimbase când, în sfârșit, a dat răspunsul corect după câtă instrucție făcuse Adriana cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să-și impresioneze pasagerul de unsprezece ani cu povești despre isprăvi din filme și trucaje de efect. Dar astăzi Yang Îl ignoră pe Jim, lăsîndu-l singur pe bancheta din spate. Apăsa pe claxonul puternic al Packard-ului, duelîndu-se cu toți conducătorii agresivi de ricșe care Încercau să scoată mașinile străine de pe Bubbling Well Road. Lăsînd jos geamul, Yang lovea cu biciușca lui de piele În pietonii neglijenți și În fetele de la bar săltărețe, cu genți americane sau În bătrînele slujnice Încovoiate sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
uneltele și Îi făcu semn lui Jim să iasă din barcă. Traversară docul, trecînd pe lîngă plăci de oțel, colaci de lanțuri și sîrmă ruginită, spre corpurile răpănoase ale celor trei vase carbonifere. Jim se ținea după el, imitînd mersul agresiv al americanului. În sfîrșit, Întîlnise pe cineva care l-ar fi putut ajuta să-și găsească părinții. Oare americanul și camaradul lui din timonerie Încercaseră și ei să se predea? Toți trei laolaltă ar fi fost prea mulți pentru ca japonezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu coada ochiului o priveam pe Elsa. Așezată pe brațul divanului, picior peste picior, soția mea privea afară. Nu cerul, nu. Măsura metrii pătrați ai terasei ce dădea spre râu. Fără să-mi dau seama, ridicasem prea mult vocea, devenisem agresiv. Manlio mă fixa uimit, cravata roșie de cașmir îi intrase în paharul de cristal. La întoarcere, în mașină, mama ta, privind strada pe care plouase de curând, spunea: „Scuză-mă, cât poate câștiga unul ca Manlio?“ Am mormăit o cifră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Tu ai furat aproape toate trăsăturile mele, Angela. Ai lăsat deoparte frumusețea mamei tale, pentru a-ți însuși figura mea prea puțin atrăgătoare, care a găsit în mod misterios în tine trăsături și forme privilegiate. Nu ești o frumusețe modernă, agresivă. Ai un chip desuet, de o gingășie infinită, larg și liniștit. Un chip fără crepuscul. Am găsit întotdeauna că ești specială. M-am ghemuit lângă, tine strângându-mi picioarele ca un făt. Aveai doar câteva minute de viață, te priveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dovadă că cei ce susțin îndeosebi acest punct de vedere și vorbesc despre interes la tot ceasul sunt tocmai cei care sunt cel mai mult împinși de pasiuni, și încă de pasiuni josnice, adică proștii puri sau proștii pozitivi și agresivi... Și ce-i cu asta? - l-am întrebat. — Tu, care te-ai consacrat o vreme studierii filozofiei nemțești, trebuie să știi ce-i cu puritatea - Reinheit, nu așa se spune? - pe care au luat-o de la Platon. Există ideile pure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sa, se crede sincer deștept și cu cât e mai mare prostia pe care o repetă - fiindcă prostiile nu se spun, ci se repetă -, cu atât crede că enunță o sentință mai profundă. De aceea prostul pur e prost pozitiv, agresiv sau ofensiv, spre deosebire de prostul impur, care nu-i decât negativ și defensiv. — Și proștii ăștilalți? - l-am întrebat. — Ai să vezi. În patria asta a ta, ca și în toate celelalte de pe lume, au existat, există și vor exista proști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
folosirii sălilor de operație În ture. Sau indiferența față de suferința șomerilor, a noilor imigranți, a femeilor maltratate. Sau umilințele impuse bătrânilor fără locuință, handicapaților mintal, celor singuri și sărmani. Dar mai presus de toate, animalitatea noastră se manifestă prin grosolănia agresivă de care ne lovim zi de zi În birouri, pe stradă, la rând la autobuz și probabil și În intimitatea dormitoarelor noastre. În Beer Yaakov, un bolnav de cancer Își ucisese soția și cei doi copii, pentru că nu putuse accepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
neașteptate mâna pe umărul lui Uri, care părea obosit și trist. Simțea nevoia să-și Încurajeze cu acest gest prietenul uriaș, care fusese cândva un pilot de luptă celebru și care continua Încă să umble prin lume cu capul sus, agresiv, cu un ceas de aviator sofisticat la mână, lăsând uneori impresia că vedea totul de la Înălțime. Și totuși era un prieten cu inimă mare, onest, devotat. Pe ușă era fixată o plăcuță de alamă, pe care scria cu litere negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și pe care ai aruncat-o pe masa cealaltă, în bar. —Ei bine, voiai să-i atragi atenția tipului ăluia, nu? — S-a plâns șefului barului și a trebuit să plecăm. Un zâmbet seducător ar fi fost ceva mai puțin agresiv. Întotdeauna am crezut că atitudinea deloc jucăușă a Mariei față de bărbați a fost motivul pentru care nu a reușit să păstreze nici unul lângă ea. Lisa admira un drăcușor cu arc pe care-l făcusem dintr-un ambalaj de bomboană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
completului de judecată pe 3 aprilie la Old Bailey, Înconjurat de interesul frenetic al publicului și presei. Wilde pierdu procesul, pentru a fi, la scurtă vreme după aceea, arestat pentru sodomie și comportment indecent. Opinia publică se Întoarse categoric și agresiv Împotriva sa. Anglia mic-burgheză era dornică să se răzbune pentru deceniile de când Îndura spiritele tăioase și anatemele estetice ale lui Wilde și puțini fură cei dispuși să Îi mai ia apărarea acum, sau să se lase văzuți ca susținători ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cum au murit ceilalți, spuse Harry. — Ai fost În sferă? o Întrebă Norman pe Beth. — Nu. De ce? — Mă Întrebam și eu. — Adică, te Întrebai dacă echipajul a murit după ce a colectat sfera? — În principal, da. — Nu cred că sfera este agresivă ori periculoasă În vreun fel, spuse Beth. E posibil ca echipajul să fi murit din cauze naturale, În timpul călătoriei. Femeia asta, de exemplu, este atât de bine conservată Încât te duce cu gândul la radiații. Poate că a fost supusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Beth. Mă simt groaznic la gândul că mi-am pierdut așa de ușor cumpătul. Mă simt ca o idioată... Beth lăsase capul În jos, privind țintă În podea. Norman se gândi că era interesant felul În care alunecase de la starea agresivă de Încredere În sine la polul opus, În de autocompătimire umilă. Fără nici o stare intermediară. — Hai să n-o lungim prea mult, spuse Norman. Suntem obosiți cu toții. — Pur și simplu, mă simt oribil, continuă Beth. De-a dreptul oribil. Simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]