9,188 matches
-
În totalitate, a devenit un imens cuib În care se pregătește rodul: „Tot ce simte și viază, feară, pasere sau plîntă În căldura primăverii naște, saltă, zboară, cîntă. Omul Își Îndreaptă pasul către desul stejăriș. Unde umbra cu lumina se alungă sub frunziș. El se duce după visuri; inima lui crește plină De o sacră melodie, melanholică, divină, De o tainică vibrare, de-un avînt inspirator Ce-i aduc În pept suspinuri și-n ochi lacrimi de amor. Este timpul renvierii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poate jura pe el Însuși, poetul Înamorat jură pe copaci, stînci, pe astre... Să le luăm pe rînd. Întîi iatacul. „Sfînt loc”, zice Conachi. Loc de odihnă (știm noi ce fel de odihnă) și loc de suspin pentru că Îndrăgostitul este alungat repede din acest paradis. Iatacul este spațiul plăcerilor corupte, trecute sub tăcere. Durerea se oprește la ușile lui și reîncepe de la aceleași uși. Soarta lui Conachi este să fie ținut la oarecare depărtare de locul sfint. Numai astfel este posibilă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poți să te integrezi în societate.” Imediat în găndurile lui Gavriel stărui cu putere un chip dulce de fată. Atăt de puternic a fost găndul încăt Ștefan îl văzu cu o claritate de cristal. Un hohot de răs al acestuia alungă si ultimul cerc de ceață de pe găndurile lui Gavriel. Acum era conectat întrucăt un element din vechea viață era comun în noua viața. „Cristina!’’rosti Ștefan așa cum rostește o bucătăreasă un ingredient care îi lipsește din rețetă. „Îmi pare rău
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
mai mare. Regele nu se întristă, ba chiar păru că se leapădă de o povară. Tommaso se concentră din nou și înfățișarea micului viitor copil i se arătă identică cu a sa: obraji, sprâncene, nas, pomeți, bărbie, privire. Se sperie, alungă acea vedenie și revenindu-și scoase din sutană o batistă cât o basma ca să-și șteargă sudoarea de pe gât și frunte. Era ispitit să-i relateze Regelui ceea ce văzuse cu o clipă în urmă, dar avu perspicacitatea să se abțină
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
astea sunt poezii! Da, sunt poezii, dar acest Galeazzo a murit asasinat și nu se știe de ce, mai mult... Don Terentio rămase o clipă în tăcere ca și cum ceva l-ar îngrijora sau supăra, apoi cu mâna făcu gestul de a alunga un gând plicticos, deschise manuscrisul și citi: Tu, plantă ce ne faci să lăcrimăm, asemeni lui Amor, deși a mele chinuri sunt nestemate și opreliști doar tu, goală, verzi muguri dai la iveală, din pântecul ce te-a născut smulsă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
maslul mamei sale. Îți șade foarte frumos în veșmântul ăla de ajutor de preot și mă tem să nu te deoache, fiule, așa că am hotărăt să agăț o potcoavă de cal la poarta casei. Trebuie să ținem departe și să alungăm ispitele diavolului. Isabella turuie mereu că semeni cu copilul mort, tu n-ai cum să-ți amintești, cu un copil care a căzut în puț de l-au găsit peste o săptămână umflat ca o broască râioasă. Îmi e și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
măsura cu vorba. Să-i dăm drumul în lume, să-l facem să cunoască ce se află dincolo de dealurile noastre, de pustietate, de mizerie. Dar el se ceartă cu toată lumea. O să se certe cu călugării, cu starețul și o să-l alunge. Va fi și mai rău, o rușine. Nu te mai da de ceasul morții. E un băiat bun. Ba chiar foarte bun. În mânăstire se va comporta conform regulilor, o să vezi. Geronimo o luă din loc cu capul plecat. În
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
aruncă pe tejghea o monedă de argint și-l conduse pe Tommaso spre ieșire. Mă numesc Abraham. Eu sunt fra' Tommaso. Îți strânseră mâinile și se îndreptară spre oraș. Aproape că se înnoptase; cerul se acoperise cu nori groși ce alungau lumina. Glasurile din bodegă se auzeau tot mai slab pe măsură ce drumeții se îndepărtau în grabă. Abraham rupse tăcerea: E mai bine să-ți spun imediat: eu nu prea sunt văzut cu ochi buni de o parte din oraș, mi-au
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în fața călugărițelor, călugărilor, preoților și novicilor adunați în Catedrală, molipsiți de bigotism și ipocrizie. Făcu o plecăciune cu capul, convins că acum putea să se elibereze numai plănuind o răzmeriță cu acei sărmani de pe dealuri și din sate, pentru a alunga acele lipitori și pentru a face în sfârșit să triumfe dreptatea și egalitatea, Cristos care împarte pâinile și peștii... Oh, cât era de mieros acel Episcop în timp ce depăna parabola fiului risipitor referindu-se la el. Era privit ca un soi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Am înțeles. Ascultați: Dumnezeu i-a creat pe oameni egali între ei, n-a creat oameni cu coroană sau oameni în uniformă. A creat oameni și-atât. Pământul aparține păsărilor și nouă tuturor. Cei ce ne obidesc trebuie să fie alungați, să plece unde-or vedea cu ochii 33. Fețele li se luminară într-un surâs: gurile deschise a încuviințare lăsau să li se vadă dinții rari și negricioși. Suflete inocente gata să-și pună la bătaie mizeria în schimbul acelei făgăduințe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Copiii urmăreau acel cortegiu îndreptat spre malul unui curs de apă cu prundișul secătuit și cotropit de oleandri; broscoii s-au adunat în bătătura lui Agnese: de la fereastră femeia i-a văzut sosind cuprinsă de panică. Se gândise să-i alunge cu cosorul, dar când și-a dat seama că sunt prea mulți, a rămas să se uite la ei. Băieții, sosiți și ei, s-au ghemuit la pământ, rămânând așa până la apusul soarelui. Broscoii continuau să țopăie și să scoată
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
o să-mi mulțumiți; ca frate a lui Cristos am datoria să atrag atenția: comiteți un păcat mult mai mare ținându-mă în viață în acest hal, decât să mă omorâți, spre triumful flăcărilor. Directorul se strădui din răsputeri să-l alunge din temnița sa pe acel tip ce nu lăsa în pace pe nimeni și deranja zi și noapte deținuții și chiar păjanjenii de pe tavan și în fiecare noapte convoca duhurile rele dintr-un regat doar de el cunoscut și le
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cărțile și proviziile și, după ce se salutară călduros, se despărțiră cu promisiunea de a se revedea la Paris. Când șirul cu ultimele case din Aix-en-Provence se sfârși, Tommaso se simți îngrozitor de singur și avu senzația că este, cine știe de ce, alungat încă o dată din Calabria. Se oprea în poieni să doarmă, înfășurat în vechea și uzata sa manta. Mârțoaga, priponită cu hățurile de copac, își vedea de treabă adulmecând văzduhul și cercetând iarba care nu-i prea era pe plac. Se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
urmând malul Senei. Sosise la Paris bătrân, vlăguit și cu sutana-n zdrențe. Ajuns în fața curții regale, a trebuit să stăruie pentru a convinge gărzile să-l anunțe pe Richelieu. Tinerii aceia în uniformă la început au încercat să-l alunge și se puseră pe râs, dar purtarea lor se schimbă imediat când văzură că venise chiar Cardinalul în persoană să-l primească. XX Într-o zi, întorcându-se de la Sorbona, unde își începea lecțiile dimineața, făcându-le să dureze atât
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fi vrut, măcar o clipă, să prelungească umbrele de pe creștetul cavalerului, apoi își luă zborul, dispărând către miazănoapte. Petrache se gândi, câteva clipe, la ajutorul neașteptat primit din partea luminii. Înciudat încă de nepăsarea corbului în fața strădaniilor lui de a-l alunga, se hotărî să găsească el însuși o soluție. Căută lădița cu unelte, pe care o păstra ascunsă într-un colț, sub ramurile joase ale unui gutui. O deschise și scoase un colac de sârmă subțire, tăie o bucată mai lungă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
monedă din buzunar și începu să și-o treacă iute de la un deget la altul. Era gluma lui... Doctorul fără de arginți care se joacă, îndemânatic, cu o monedă de argint. Pentru el era însă și un fel de a-și alunga nervozitatea ori plictiseala, de a- și mai amăgi degetele, atunci când simțea nevoia să aprindă țigară de la țigară. — Un om care alunecă, din greșeală, și un altul care se aruncă dinadins nu cad în același fel. — Adică poți deosebi pe sinucigaș
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca atunci când torni apă pe nisipul fierbinte. Bătrânul bolborosea ceva de neînțeles, pe urmă am deslușit că le spunea pe nume demonilor, dar ei nu știau dacă, astfel, cunoscându-i pe nume și invocându-i, bătrânul îi chema sau îi alunga. I-am spus că e mai bine să plecăm de acolo. El m-a prins de mână și m-a țintuit cu privirea : „Unde vrei să plecăm ?“, mi-a șoptit. „Aici e peste tot. Și peste tot e aici.“ Am
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pompoanele sub care abia se vedea în fotografiile copilăriei. — N-am nimica, spuse, refăcând, cu aceeași încetineală, drumul până la masă. Am ieșit azi, chiar de două ori... — Cum era ? nu se lăsă maică-sa. — Catifea... răspunse el, încercând să-și alunge din minte mâzga prunelor zbârcite, umflate de apă. — Bravo, se bucură maică-sa, e cel mai important. Veni cu farfuria plină și i-o puse cu mândrie în față, așteptându-i reacția. El privi speriat să nu greșească. Așa că răscoli
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cameră era aprinsă. Maca înțelese că bătrânul trăia singur. Iar din mania stingerii luminilor în semn de economie și a încuietorilor suprapuse, mai înțelese și că, între vedeniile lui, se țicnise pe jumătate. Îi fu, pentru o clipă, simpatic. Dar alungă acel gând, amintindu-și de cealaltă jumătate, de care nici măcar nebunia nu se încumeta să se apropie. Se ținu după el, nici nu trebuia să pornească motorul, era destul să se împingă, din când în când, cu tălpile în caldarâm
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
biserici. Maca se despărți de bătrân fără tristețe, alegând drumul celălalt, spre biserică. Curtea era largă, plină de flori de toamnă, două cruci de piatră, cu litere chirilice, arătau că pe vremuri oamenii își țineau morții aproape, încă nu-i alungaseră în cimitirele de la marginea orașului. Maca intră în pronaos. Nu știa ce caută și se hotărî atunci să se caute pe sine. Pocni din degete și zgomotul se întoarse la el, venind din toate părțile. Era cât pe ce să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ibidem, p. 164. footnote>, a unei contemplări conștiente, senine și neîncetate a lui Dumnezeu<footnote Arhiepiscopul Basile Krivocheine, În lumina lui Hristos, p. 381. footnote>. Lumina mistuie semnele și petele păcatului, arde în chip nears patimile inimii, prin ea sunt alungate și izgonite toate puterile întunericului.Orice suflet care nu vede lumina vieții care strălucește zi și noapte e pedepsit, rănit, îmblânzit, dus, legat și străpuns în fiecare zi cu săgețile plăcerilor. Chiar dacă i se pare că se împotrivește, chiar dacă i
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
și cunosc cu fapta acest lucru, Dumnezeul meu; pentru că și dacă sunt ținut de boală, de necazuri și întristări, în lanțuri, foame și temniță, chiar dacă sunt ținut de cele mai cumplite suferințe, Hristoase al meu, atunci când strălucește lumina Ta, ea alungă toate ca pe un întuneric și Duhul Tău Dumnezeiesc mă face dintr-o dată să fiu în ușurare, în lumină și în desfătarea luminii<footnote Ibidem, 51, p. 266. footnote>. Lumina îi apare uneori Sfântului ca o rază sub forma unei
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
din faptul că accidentele sale erau incomplete, cum se întîmplă din nefericire adesea în asemenea cazuri. La machine craque, adăuga conferențiarul, iar Suflețel traduse mitologic astfel această idee: - Atropos n-a tăiat bine firul! Când prietenii vizitară iarăși pe Conțescu alungară orice idee comică. Bietul om ședea pe pat, susținut de multe perne la spate, spre a se evita vreo congestie pulmonară, și părea a plânge, din cauză că ochii îi lăcrimau automat. Apoplexia nu lezase alt membru, ci imobilizase același braț stâng
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de puține ori, ne face să ne simțim demiurgi atunci cănd învingem bolile, cănd explorăm spațiul sau inventăm tot soiul de elemente menite a ne ușura viața. Însă, acest tip de cunoaștere nu este nici pe departe cel care poate alunga solitudinea ființelor umane. În accepția lui Emil Cioran „a cunoaște cu adevărat înseamnă a cunoaște esențialul, a te angaja în el, a pătrunde în el cu privirea și nu cu analiza sau cuvăntul”. Dar cum am putea cunoaște esențialul cănd
Mitul lui Sisif – atributul cunoaşterii. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Eglantina Becheru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2310]
-
încăt ar putea să topească gheața care mi-a învelit inima de cănd a început căderea și care nu mă mai lasă să simt iubirea. Mi se lipește neputința de corp, iar de găt mi se încolăcește singurătatea. I-am alungat pe toți de lăngă mine pentru că nu te voiam decăt pe tine, iar acum cănd am nevoie de cineva care să mă salveze, nu a mai rămas nimeni. Păcatul de a te iubi mă trage în nesfărșit, ca pedeapsă veșnică
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]