9,447 matches
-
Pardoseala e de pământ jilav, băncile - nedeslușite, mesele - spălăcite. Comandă un vin sec de Kom. I se aduce Într-un ulcior ciobit. Îl soarbe Îndelung, cu ochii Închiși. Trecută mi-e binecuvântata vreme a tinereții, Ca să uit, Îmi torn vin. Amar e? Așa mi-e pe plac, Această amăreală e gustul vieții mele. Dar dintr-odată Îi răsare-n minte o idee. Fără Îndoială că trebuia să se afunde până În adâncul acestei taverne sordide ca s-o găsească; Îl aștepta aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ceea ce mie mi se părea îmbucurător, căci era singura salvare dacă n-aveai decât un costum de stofă subțire. Îl periasem temeinic, curățând urmele de noroi de pe pantaloni. Când plouă la mahala, se fac îndată băltoace și e vai și amar de pantaloni. Bun, de acord, la noi se fac pretutindeni băltoace, chiar și în centrul orașului, gropi mari, adânci, care se umplu în câteva minute cu apă. Dar mi se pare că lucrurile stau astfel de când hotărârile le iau comuniștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și cu speranța noastră de a vedea sâni goi. Ne-am așezat pe marginea drumului. După ce tata l-a liniștit pe proprietarul grădinii, iar mătușa l-a făcut cu ou și cu oțet pe birtașul care îi vânduse unchiului atâta amar de bere, adulții s-au dus înapoi la ale lor. Am trimis-o cu ei și pe Lea, iar noi doi, eu și Dorin, am rămas singuri. Ne-am așezat așadar pe marginea drumului acela de țară și, în vreme ce unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
n-aș avea nimic de câștigat dacă mi-aș crea iluzii, sunt un funcționar, Cunoașteți vechea zicală, să nu spui niciodată din această apă n-am să beau, Chiar În acest moment, domnule ministru, aveți de băut o apă destul de amară, spuse superiorul arătând spre resturile benzii arse, Când se urmărește o strategie bine definită și se cunosc suficient datele problemei, nu e greu de trasat o linie de acțiune sigură, Sunt numai urechi, domnule ministru, Poimâine, directorul dumneavoastră de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
frigul arctic și antarctic din odaia În care te afli În acest moment și unde te-a chemat glasul datoriei tale funeste, aceea de a-l omorî pe acel bărbat pe fața căruia, În somn, părea să se deseneze rictusul amar al celui care În toată viața lui nu avusese niciodată o companie cu adevărat umană În pat, care a făcut un acord cu câinele său ca fiecare să-l viseze pe celălalt, câinele pe bărbat, bărbatul pe câine, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
plutește uimirea, inocența, nevinovăția omului care se trezește dintr-odată într-o țară străină și urâtă, fără să știe dacă va mai putea pleca vreodată de acolo. În câteva zile se vor obișnui cu situația, vor ședea cu o resemnare amară la căpătâiul celor dragi, în diverse departamente ale spitalului, amintindu-și numai din când în când de uimirea lor pentru scurte momente, ca de niște fragmente încețoșate, dintr-o copilărie de mult uitată, fără sens, aproape, fără a mai ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lungi de neon par înfundate și găunoase, asemenea globilor oculari ai unui schelet, iar în fața mea stă Udi, culcat pe patul cu rotile, s-a făcut cu totul negru, spinarea i se chircește în corp vertebră cu vertebră, cele mai amare amintiri îi freamătă în sânge, fierbând dimpreună cu germenii vestitori ai unei catastrofe, închid ochii, încerc să îmi găsesc echilibrul în punctele transparente, care se înghit unul pe celălalt în întunericul din interiorul pleoapelor. Când le deschid, Udi nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu este supărat pe mine, este pur și simplu obosit, și îmi pun capul pe umărul lui, dragul meu Udi, dormi, sunt aici cu tine, iar respirația lui greoaie și egală îmi acoperă cuvintele, se mai aude doar un oftat amar, ca plânsetul unui pui de pisică abandonat în ploaie noaptea, însă nu din gura lui, ci de pe buzele frumoase ale tânărului prizonier, amândoi dorm, ca doi frați în camera lor după o ceartă zdravănă. Eu mă strecor afară din salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mare importanță, dar Noga scâncește, este adevărat ce spune, că unul dintre noi va muri? Și Udi spune, de unde și până unde, vrea pur și simplu să atragă atenția, însă tânărul, care îl ascultă cu interes, spune pe un ton amar, eu vreau să atrag atenția? Poate că tu vrei să atragi atenția, te-ai gândit la asta? Eu mă ridic și trag perdeaua de jur-împrejurul nostru, de ce oare nu am făcut lucrul acesta mai devreme, ne cuibărim cu toții în spatele faldurilor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
trupul lui. Dar el se uită în oglindă evitându-mă, pipăindu-și părul țepos de pe față, bărbia ieșită într-o atitudine încăpățânată, dându-i o înfățișare de copil, de ce nu renunță odată, de ce păstrează cu sfințenie tot ce este mai amar din povestea aceea, ca și când ar fi vorba despre cea mai de preț achiziție a vieții sale. Ce mare lucru ai făcut, aud vocea joasă și dragă a lui Anat, iar eu spun, numai în ochii tăi pare puțin lucru, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
privit uimită, în loc de ușurarea minunată la care mă așteptam, am fost cuprinsă de frică, înăuntrul meu s-a deschis un gol, asemenea unei carii ce crește înăuntrul unui dinte, zguduindu-mi urechile; m-am întors acasă în hohote de plâns amar, iar mama a spus, în sfârșit face și el un lucru bun, iar tu nu îți mai pierde vremea jelind, du-te și distrează-te. Abia dacă împlinisem pe atunci șaptesprezece ani și credeam că viața mea a ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o vizită acasă, m-ai iubit, nu este posibil să fi încetat să mă mai iubești, iar în cele din urmă s-a întors, după câteva luni, dar ceva se schimbase definitiv în relația noastră, între noi persista o suspiciune amară, un comportament corect, care înlocuise tot ceea ce fusese firesc și plin de semnificație, și iată-mă încercând în permanență să îl mulțumesc, să îi dovedesc prin diverse semne, prin toate acțiunile mele că l-am ales din toată inima, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cineva, unul dintre picioare îi atârnă în aer, chipul îi este contorsionat, pare atât de singur și părăsit așa cum stă acum acolo, prizonier al bolii sale, asemenea unui copil răpit de lângă părinții săi, clipește, un zâmbet se conturează în lumina amară a lunii, Naama, te rog să mă ierți, îmi șoptește el, nu înțeleg ce se întâmplă cu mine, nu știu ce să mai fac, am nevoie de ajutor, iar eu mă întind lângă el, îi mângâi părul aproape transparent de pe piept, Udighi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ciorchine, care se împrăștie prin farfurie, își întoarce privirile de la mine și pleacă în camera ei, eu mă ridic greu, mă doare întreg corpul, ca și când aș fi petrecut toată noaptea luptându-mă, fața îmi este umflată, am gura uscată și amară, vreau numai să dorm, să o trimit la școală și să mă întorc în pat, dar încă nu s-a îmbrăcat, stă pe pat în pijama, o copilă deja mare, înconjurată de ursuleți și clovni, încerc să o ating, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dar, în clipa în care s-a întâmplat, a vrut să profite de ocazie, eu nu o învinovățesc, a făcut-o din dragoste, dar nu trebuie să îți spun eu cât de dură poate fi uneori dragostea, iar eu zâmbesc amar, nu mă interesează faptul că știe ceea ce știu și eu deja, mă interesează diferențele determinante dintre ei, mișc un deget dinaintea ochilor lui, în semn de reproș, ea mi-a spus că tu ești acela care nu s-a decis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în semn de reproș, ea mi-a spus că tu ești acela care nu s-a decis la vreme, că ai tras de timp până când nu a mai fost posibil să întrerupă sarcina, iar acum este rândul său să zâmbească amar, este o minciună sfruntată, i-am spus încă din prima secundă că nu doresc acest copil, că nu îmi voi părăsi niciodată soția, i-am spus că, dacă nu voi avea de ales, îmi voi asuma paternitatea copilului și voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
golul absolut și amintirile tremurânde, aceasta este fericirea, să îți vezi dușmanul înlănțuit, să nu aibă voie să te întrebe unde ai fost și ce ai făcut, să nu aibă voie să caute dovezi ale vinovăției tale, doar pașii săi amari coborând scările târâie în urma lor o întrebare al cărei răspuns se va zbate înăuntrul ei pentru totdeauna de acum înainte. Capitolul nouăsprezecetc "Capitolul nouăsprezece" În timpul nopții stă lângă patul meu silueta unei fetițe tăcute, eu deschid ochii, după care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ucigându-l, iar profetul cel bătrân l-a înmormântat în Beit Al, cerându-le fiilor săi ca după moarte să fie îngropat alături de el, cu oasele lui odihnind lângă oasele mele, spusese el. Las cartea furioasă, revoltându-mă împotriva destinului amar al omului lui Dumnezeu, care nu trecuse această încercare, de unde ar fi putut să știe că fusese mințit, cum poți distinge între cuvântul lui Dumnezeu și o minciună, în fața ochilor mei se conturează imaginea lui Udi îngenuncheat între copaci, profețind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Vorbești de parcă ai fi Humphrey Bogart. Rece, calculat. — Hai, lasă! Sunt și eu un om obișnuit, ca oricare altul. Mi s-a adus cafeaua și am sorbit o înghițitură fără să pun zahăr și lapte. Uite la el! O bea amară! — Pur și simplu nu-mi plac dulciurile, am spus eu, răbdător. Am impresia că ți-ai făcut o părere greșită despre mine. — De ce ești atât de bronzat? — Am fost în drumeție... două săptămâni. Cu rucsacul și cu sacul de dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ținuse acolo toată iarna, cînd se ajungea la -400C. Eram prieteni buni și el era nebun după whisky; acum era un om mort. — Pleacă acum, Îmi spuse. Ai cu ce? — Da. — Ai prins ceva imagini? — CÎteva. Niște tancuri. — Tancurile, spuse amar. Porcii. Lașii. Ai grijă să nu fii ucis. Se presupune că ești scriitor. — Nu pot scrie acum. Scrie după aia. După aia poți să scrii despre tot. Și nu muri. Mai ales asta, nu te lăsa ucis. Și-acum dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dealurilor și se mișcau purtați de vîntul proaspăt; umbrele lor se mișcau deasupra mlaștinii și a dealurilor. VÎntul bătea printre copaci și, cum stăteau la umbră, li se făcuse răcoare. Apa era rece și proaspătĂ și ciocolata nu era chiar amară, dar era tare și crocantă. — E la fel de bună ca apa de la izvorul Ăla unde eram cînd i-am văzut prima oară. E și mai bună după ciocolată. — Putem să ne-apucăm să gătim, dacă ți-e foame. — Dacă ție nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
prin calcule În metri, ci În coți antici. Iată aparatele aritmetice, triumf fictiv al cantitativului, În realitate o promisiune a calităților oculte ale numerelor, Întoarcere la originile Notarikon-ului rabinilor aflați În fugă pe coclaurii Europei. Astronomie, orologii, automate, vai și-amar de mine de-aș mai rămâne În compania unor alte asemenea revelații. Eram pe cale să pătrund În miezul unui mesaj secret În formă de Theatrum raționalist, repede repede, aveam să explorez eu după aceea, Între ora Închiderii și miezul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
exerciții, relatările unor evenimente pe care le știam, dar, reflectate de viziunea personală a lui Belbo, Întâmplările acelea Îmi apăreau și ele acum Într-o altă lumină. Am găsit fragmente de jurnal, confesiuni, ciorne cu Încercări narative Înregistrate cu gustul amar al cuiva care le știa deja sortite insuccesului. Am găsit Însemnări, portrete ale unor persoane pe care chiar mi le aminteam, dar care acum căpătau o altă fizionomie - aș zice mai sinistră, sau poate mai sinistru era felul meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Ca În povestea aceea cu pisica: unul a văzut-o cenușie, altul a văzut-o roșcată, altul neagră. Dar Închipuiți-vă un interogatoriu cu fierul Înroșit: ai văzut vreo pisică În timpul inițierii? Cum să nu, ferma unui templu, cu atâta amar de recolte ce trebuiau ferite de șoareci, era pesemne plină de pisici. Pe timpurile acelea, În Europa pisica nu era prea obișnuită ca animal domestic, pe când În Egipt era. Cine știe dacă Templierii nu țineau pisici și În casă, În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care se formează pe buze, ca la Armstrong. Dacă ai format bun al gurii economisești suflu și sunetul iese limpede și curat, fără să se audă respirația - pe de altă parte nu trebuie să-ți umfli obrajii, e vai și-amar! asta se-ntâmplă numai În ficțiune și În caricaturi”. „Dar trompeta?” „Trompeta o Învățam singur, În după-amiezile de vară când nu era nimeni În oratoriu, iar eu mă ascundeam În stalul micului teatru... Dar trompeta o studiam din motive erotice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]