6,796 matches
-
În primul și al doilea an după „răsturnare”, vechii activiști și „actori” ai căzutului regim se retrăseseră În „găurile lor”, destabilizați ei Înșiși și Încercând să-și șteargă urmele - desigur, fiecare după fostul său post, vinile trecute și propria-i ambiție sau dezamăgire politică. Faptul că unii dintre ei au revenit Într-un fel sau altul la putere, mai ales cei din „eșalonul doi”, cum se spune, dar și un Iliescu, de exemplu, nu a fost pentru că „n-au ascultat sfatul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
prestigioase care există În orice cultură. În acest sens, revoluția care ne-a adus atâtea daruri și libertăți ne-a și luat ceva: credința și tenacitatea de a-și continua vocația a unor tineri care reușiseră, printr-o voință și ambiție admirate de toată lumea, de a publlica câteva opuri de valoare. Să fie oare tirania mai generoasă cu talentele ce se nasc, in statu nascendi, cu tinerii debutanți În artele majore, precum romanul sau filosofia?! A, nu, bineînțeles că nu, și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fi „ajutat și lămurit” de partid. Numai că țăranul meu, Cupșa, s-a arătat a fi un element rebarbativ și răzbunător... Dar nu numai romanul, ca specie literară, voia tânărul Breban să-l reafirme și a făcut-o cu o ambiție nemăsurată - trei romane În decurs de trei ani, dintre care ultimul, Animale bolnave, l-a făcut cunoscut opiniei largi românești, dincolo de hotarele lumii literare, și nu puțini au văzut În această carte un semn al speranței! -, dar ambiția „sa” a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu o ambiție nemăsurată - trei romane În decurs de trei ani, dintre care ultimul, Animale bolnave, l-a făcut cunoscut opiniei largi românești, dincolo de hotarele lumii literare, și nu puțini au văzut În această carte un semn al speranței! -, dar ambiția „sa” a fost mai Înaltă: de a afirma romanul problematic, cel pe care marele Lovinescu și grupul său Încercaseră să-l acrediteze Înainte de război, În plină afirmare a romanului naturalist și istoric românesc. Era, după cum bine se vede, o „adaptare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acesta, cu aerul său candid și blând Înfăcărat, ne citea ultimele sale producții, declarații care Îl Încurajau pe poet, expus de la Început, el și poezia sa, nu puținor atacuri perfide, cel mai adesea, și care, ca și mine, avea nemăsurata ambiție - paranoica ambiție, vor zice unii! - nu numai de a se afirma ca poet, de a-și publica tot mai temerarele, uluitor de originale versuri - prin stil și tematică! -, dar și de a revoluționa poezia română, după un Ion Barbu, Arghezi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aerul său candid și blând Înfăcărat, ne citea ultimele sale producții, declarații care Îl Încurajau pe poet, expus de la Început, el și poezia sa, nu puținor atacuri perfide, cel mai adesea, și care, ca și mine, avea nemăsurata ambiție - paranoica ambiție, vor zice unii! - nu numai de a se afirma ca poet, de a-și publica tot mai temerarele, uluitor de originale versuri - prin stil și tematică! -, dar și de a revoluționa poezia română, după un Ion Barbu, Arghezi și Blaga
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unui individ dotat, curat În intenții și dornic de expresie Într-o zonă specifică este genialoidă; maturitatea, apoi, pe cei mai mulți Îi „obosește”, Îi „cumințește”, Îi cinizează, ba, poate, Îi și „detrachează”, În multe moduri - prin eșecuri sau succes, prin false ambiții și false prietenii... Oare, America, solul cultural american, aspru și complexant pentru un intelectual și artist care poposește poate prea târziu pe alte meleaguri - Matei, la exilul său, avea, În ’73, 39 de ani! - să fi fost, să fie de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
-o eu (deși nici eu nu am rămas „agățat” de solul originar, ci am trăit vreo două decenii În medii literare germane și franceze, publicând și confruntându-mă cu colegii și editorii de acoloă?! Să se fi speriat Matei de ambițiile noastre juvenile, „supradimensionate”, să se fi cumințit el În contact cu o nație și o cultură de impact mondial?! Când, În cursul acelei prime discuții discordante de la Chicago, Matei mi-a vorbit „În numele nostru, al Americanilor!”, eu am avut o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Drumul la zid și Don Juan. Nu, Încă o dată, nu-i fac nici un fel de reproș lui Matei Călinescu sau acelor critici și teoreticieni români care publică În zone de Înaltă cultură că „ne-au uitat” și și-au uitat ambițiile și credințele tinereții; ocultându-ne, Însă, și operele noastre cele mai reprezentative dau Într-un fel dreptate acelor denigratori de azi, cu Grigurcu În frunte, că am fost „supraevaluați” atunci, În timpurile de semi-liberalism politic și cultural. Dar, repet, nu acest
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unui prost arogant” care a fost Zelea-Codreanu?! Pentru mine acest lucru rămâne, și azi, un mister! (E adevărat, unii scriitori adevărați au făcut un fel de „contracte cu puterea” sau „compromisuri”, fiecare după natura sa și puterea caracterului sau după ambiții. Dar noi am fost obligați s-o facem dacă voiam să ne vedem tipărite și difuzate manuscrisele; timp de vreo jumătate de secol nu au existat În România comunistă edituri particulare, totul, după cum se știe, era controlat de stat, or
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o luptă, și nu au luptat doar cei care nu au publicat - ratându-se cu scuza barierelor regimului, În fapt și adesea ascunzându-și sterilitatea! - sau cei care nu se bucurau de un talent real sau erau prinși de o ambiție nemăsurată și vorace. Cum a fost de altfel cazul, din nou, al lui Petru Dumitriu, care În „perioada dogmatică” a publicat texte penibile și ticăloase, În care Îi atacă pe cei Închiși la canal sau pe cei care luptau În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
motivele să mă bucur. Am În spate nu numai ceea ce se cheamă, cu un cuvânt pretențios, o „operă” (discutabil este dacă ea va rezista sau nu!Ă și... moartea accidentală sau absurdă nu mai poate să-mi „strice planurile și ambițiile”. Ea, când va veni, distinsa și, cum se spune, macabra Doamnă - Nemții o masculinizează, este acel bărbat grav, cu coasa, care-l urmează pe călărețul puternic și nepăsător din faimoasa gravură a lui Dürer! - va veni oricum „prea târziu”, dacă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a rezista timpului. Deoarece timpul este acela care ne transformă, nu-i așa, din copii În tineri și apoi din tineri În maturi și așa mai departe; iar carnea, arterele și nervii noștri - și psihicul, memoria și imaginația, sensibilitatea și ambițiile noastre! - rezistă acestui Timp care ne este dușman și prieten totodată. Și el ne dăruie bolile și degenerescența, dar și ceea ce numeam „perspectiva dublă”, cea dinafară și cea dinlăuntru, bucuria „Înălțimii” și dreptul, puterea de a „vedea Întregul”, suma atâtor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Pe cine să mai crezi, Încotro să-ți mai Îndrepți ochii?!... Da, dragii mei lectori, iată ce dar rar și prețios al vieții este speranța; cea izbită la pământ de atâtea ori, sufocată uneori de noi Înșine, din prea mare ambiție sau lăcomie de existență imediată, și care, precum pasărea Phoenix, renaște din propria-i cenușă. Piară-mi ochii tulburători din cale Vino iar În sân, nepăsare tristă Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie, redă-mă! Cânta Încă o dată poetul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
hermeneutici nietzscheniene sau dostoievskiene. Și astfel, ca dovadă, am scris și publicat primele trei romane, a căror tematică nu se depărtează prea mult de tradiția modernă a romanului autohton. Cu unele „evaziuni, digresiuni”, e drept, care anunțau viitorul „orizont și ambiție tematică”, dar care au fost destul de prost, de stângaci, de insidios remarcate chiar și de criticii de vârf, ce-mi erau și prieteni, unii dintre ei. (Vezi analiza finală a sagacelui Ion Negoițescu, care se Îndoiește că „Înnoirile” pe care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Mare (1683-1725) expansiunea spre sud-estul Europei. După căderea Bizanțului, Moscova se considera continuatoarea ideii imperiale: „cea de-a treia Romă“. Își asumase misiunea de a ajunge la Constantinopol, zdrobind Imperiul Otoman. Drumul său trecea prin țările române! Fără să aibă ambiții chiar atât de mari, și Habsburgii se interesau de Balcani. De aici, un lung șir de războaie Între austrieci, ruși și turci, care jalonează Întregul secol al XVIII-lea, prelungindu-se, strict Între ruși și turci, și În secolul al
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mulți români le resimțeau ca fiind chiar mai proaste În anul 2000 decât În 1996). Cu Occidentul, atmosfera relațiilor a fost mult mai destinsă. Între Iliescu și Constantinescu, Occidentul nu și-a ascuns nici un moment preferința pentru cel din urmă. Ambiția României (aproape o obsesie națională) a fost de a fi acceptată În N.A.T.O. Și a pierdut — la limită, dar a pierdut — atunci când Alianța s-a lărgit cu țările din Europa Centrală (Polonia, Ungaria, Cehia) În 1997. S-a promis
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ale lumii ginte mari / — spuneau versurile acestui poem — Ea merge-n capul altor ginte / Vărsând lumină În urma ei.“ Românii credeau Într-adevăr În superioritatea geniului latin, și nu numai al romanilor antici, dar și al moștenitorilor lor moderni. Însă față de ambiția proiectelor, o poezie și un premiu literar erau cam puțin! În urma Primului Război Mondial, Germania a pierdut puncte În România, iar Franța a câștigat. Situație de altfel relativă și fluidă, dat fiind că Germania rămânea totuși o pepinieră de intelectuali români, iar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ales, pe soldați, fiindcă, Încă o dată, Îi plăcea compania oamenilor obișnuiți. A fost tare mândră când regele Carol, care Îi mai făcea din când În când câte o plăcere, a numit-o la comanda unui regiment de roșiori. A avut ambiția să fie și o regină-soldat! Imaginea ei pe cal, În uniformă, este seducătoare; știa și Maria că Îi stă bine! Sunt puțini oameni cărora viața le rezervă privilegiul de a da până la capăt ceea ce pot să dea. Maria a avut
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
surorile mele am descoperit o dimensiune lugubră a vieții la o vârstă neobișnuit de fragedă. Am învățat din comportamentul tatălui nostru că lumii îi lipsea coerența, iar în acest haos oamenii erau condamnați la ratare, ceea ce ne-a înnegurat orice ambiție. Așadar tatăl meu reprezentase singura rațiune pentru care am fugit la facultate în New Hampshire în loc să stau în LA cu prietena mea și să mă înscriu la University of Southern California, așa cum au făcut majoritatea colegilor de la liceul privat din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
moment dorința sau rugămintea pe care ar putea-o avea persoana celebră. În plus copiii păreau să reacționeze pozitiv în prezența ei, ceea ce diminua în mare parte presiunea la care era supusă mama lor. Încrederea lui Jayne în ea alimenta ambiția și hotărârea Martei; era ceea ce o flata și îi motiva existența. Asta constituia limita superioară a șansei de a deveni ea însăși faimoasă, iar Marta își lua slujba în serios. Însă mie mi se părea ca o ființă tristă, deoarece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
răspunde simplu: „Intelectualii ruși sunt... ca toți rușii“. Există, firește, și alte opinii, dar ele nu au o pondere semnificativă în corul celor care aprobă acțiunile militare. Rușii îl aplaudă pe Putin, care e tânăr, dinamic, energic și care are ambiția să renască visul Rusiei Mari, în timp ce Elțîn, bătrân, bolnav și căzut în patima alcoolului, simbolizează mai degrabă slăbiciunea postcomunistă și „democratică” a țării lor, „înfrângerea” ei în fața Occidentului. O „umilință” pe care mulți nu i-au iertat-o. Deși trăiesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să ajungă și ea cineva în Europa!... Mă gândesc, cu tristețe - un gând care m-a urmărit de când am ajuns în Letonia - la Anatol (Tolea) Mazur, colegul de clasă și bunul meu prieten din copilărie, de la Florești, care a avut ambiția să absolve în capitala Letoniei, sub sovietici, un liceu militar aviatic, iar după declararea independenței, ca mulți alții, a intrat în lumea afacerilor. Avea o firmă prosperă la Riga. A murit acum un an, într-un stupid accident de mașină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cecenilor, ci și rușilor, de asemenea. Războiul demoralizează armata, trezind soldaților cele mai josnice instincte animalice, întreține o xenofobie pseudopatriotică în societatea rusă, compromite țara dumneavoastră. Am dori să credem că Rusia va intra în noul secol eliberată de povara ambițiilor imperiale și de înverșunarea anacronică de a-și impune voința altor popoare. Cu stimă, Scriitorii europeni Așa sună textul scrisorii de protest, a cărei inițiativă aparține colegilor noștri ucraineni. Mai ales Andriy Bondar manifestă o mare fervoare și, drept să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
resimțeam apartenența „de trib”. Glumeam, ne salutam de zece ori pe zi, eram legați prin fire invizibile, conștienți în orice clipă că suntem - fiecare în parte - un element dintr-un tot întreg, că avem o misiune care transcende micile noastre ambiții, fără de care totuși o asemenea aventură n-ar fi fost posibilă. Și așa, „legați”, vom rămâne o vreme. Într-un anumit sens, pentru totdeauna, la nivelul memoriei afective. Relația va mai funcționa, în mod real, prin contacte individuale și, poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]