12,966 matches
-
Fie că ai fost subiectul unor astfel de practici, fie că te simți pe drum către una dintre ele, fie că nu ai nici o tangență cu ele, meri tă să afli câte ceva despre natura lor. Din istoria bărbaților În Grecia antică trebuie să fi fost foarte dificil să fii bărbat în toată firea. Pentru a-ți susține cât mai ferm acest statut, aveai nevoie de o serie de confirmări ale masculinității tale dominante. Una dintre practicile folosite de bărbații de a
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
proprii, cum ar fi întrepătrunderea coapselor, astfel încât clitorisul să fie atins din ambele părți. Un alt deliciu încercat de lesbiene este stimularea sfârcurilor partenerei, care poate duce uneori până la orgasm. Amazoanele, fără sân Amazoanele erau o populație mitologică a Greciei antice, formată din femei războinice, care excludeau bărbații din comunitatea lor. Pentru a trage mai ușor cu arcul în timpul luptelor, ele își tăiau un sân, de unde li se trage și de nu mirea de amazoane (din grecescul amastos, însemnând „fără sân
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
să le spunem) cu privire la tragicele evenimente din iunie. Unele mai stranii decât altele, fără nici o dovadă, fără nici un respect pentru cei siliți să le asculte ori să le citească. Maxima lor, de un cinism îndelung exersat, pare a fi una antică: Vulgus vult decipi, ergo decipientur. Mulțimea se vrea înșelată, să o înșelăm deci! Nu interesează spusa de ieri, dacă se impune alta, mai potrivită pentru exercițiul puterii. Conduita demagogică permite cele mai curioase răsturnări. Cuvintele își schimbă brusc înțelesul, confuzia
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pe care le consideră adevărate. Preocuparea morală trebuie să-i însoțească mereu eforturile, adăugându-se la funcția pur cognitivă, care asigură legătura dintre generații, secole, milenii și constituie durata umanității. Ea "ne leagă veșnicia", spune Kogălniceanu, convins, ca și gânditorul antic, că fără istorie am fi condamnați la infantilism, "căci ce este vârsta omului, dacă memoria faptelor noastre nu s-ar uni cu veacurile cele mai dinainte?" Un gând ca acesta tulbură încă pe oricine se apropie de altarul ei. Ci
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
unui public larg sprijină ideea continuității geto-dace, daco-romane și românești pe un teritoriu ce se identifică grosso modo cu România. Faptele sunt bine alese și bine integrate în discurs. Prima parte se ocupă de Dacia romană, cu apel la mărturiile antice. Se reia întrebarea lui Hasdeu de acum un secol și mai bine despre dispariția dacilor și se evocă retragerea legiunilor romane. A doua prezintă argumentele lingvistice, raportând româna la limbile neolatine, la albaneză, la idiomurile slave și germanice, cu interes
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a condus din capul locului la revizuiri semnificative. În 1913, a schițat deja, la Congresul internațional de la Londra, Les bases necessaires d'une nouvelle histoire du moyen-âge. Trei ani mai târziu, iniția același lucru, fie și ca "nespecializat", pentru istoria antică. Totul trebuia regândit și în consecință a făcut el însuși, pentru multe epoci, propuneri de revizuire. O altă istorie contemporană e ceea ce schița într-o serie de prelegeri academice din 1933. În același spirit, a continuat să emită "îndreptări noi
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Kogălniceanu o imagina ca sursă de învățătură, de norme comportamentale, de "îndemn la slavă și la fapta bună", descoperind în ea, pe urmele lui Cicero, un mijloc de a extinde oarecum viața prim "ispita veacurilor". Fiindcă, se întreba istoricul, reluând antica formulă, "ce este vârsta omului, dacă memoria faptelor noastre nu s-ar uni cu veacurile cele mai dinainte?" Infantilism continuu, încremenire în limitele propriei experiențe. Incapacitatea de a-ți asuma trecutul e un semn de neorânduială a minții, cu atât
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
-lea, producția din 1979 o plasează în plajă arhitecturală a secolelor XVI-XVII. De fapt, aceasta versiunea filmată nu se potrivește în mai multe privințe cu ceea ce prezintă Austen în român. Acest spațiu vechi până și pentru turiști, cu detaliile sale antice, grădinarii, menajerele și lacheii cu peruci pudrate ne poartă cu gândul la personalul de atunci din impunătoarele case înstărite. Armura aflată în holul principal subliniază vârstă casei, iar discuțiile despre serviciile în slujba dinastiilor Tudor, Stuart și a națiunii nu
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
profundă. Înverșunarea să împotriva nașterii, "aceasta aberație a naturii", împotriva vieții, cu calvarul ei absurd (te ajută doar iluziile, dar el nu le poate avea), împotriva lumii că abator, este nenorocirea lui Cioran. Ideea această eră răspândită și la Grecii antici. Anterior lui Eschil și Euripide, care dezvoltau mitul marelui rău al predestinării la crimă, gânditorii greci ai timpurilor celor mai vechi aveau o înclinație pentru tot ce e teribil, nefast, crud și plin de întuneric, ca fundal al vieții. Marele
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
va uni batjocură și râsul cu răzbunarea și cu furia care-i va condamnă la chinuri veșnice?" spune Pascal 37. Este un Dumnezeu calculat, rece, care duce prea departe actul pedepsirii fiului său de către om. A greși e omenește, spun anticii, Dumnezeu poate să ierte, însă nu se întâmplă așa, spune Cioran, care vede în orgoliul divin un păcat mai mare decât crucificarea Mântuitorului de către om: "Cum să gândești că o rugăciune ar fi altceva decât un monolog, ca un extaz
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
radical pe om, care va trăi, după cunoașterea acestei experiențe, fără iluzia paradisului. Un om care nu a suferit este asemenea dobitoacelor, care trăiesc atemporal, fără percepția morții. Cioran chiar preamărește moartea, pe care o găsește superioară în antichitate, omul antic știa să sufere, spre deosebire de omul modern, care nu mai este capabil nici măcar de a trăi această noblețe: "prin suferințe, sufletele zvâcneau odinioară către bolti; tu te izbești de ele. Și cazi iar în lume"46. Ba mai mult, Cioran crede
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mari o condamnă"66. Personajele sale vorbesc despre sinucidere, pentru ca, spune Sábato, "toți ne gândim adesea la asta, în momentele noastre de tristețe", însă el crede că acest act este "egoist și criminal", că nu are nimic eroic, așa cum considerau anticii, nu este semn de forță, așa cum spune Borges, care declara că aprobă actul sinuciderii, pe care îl vede, ca adept al budismului, ca pe Nirvana, ci că "sinucigașul se omoară pe el ca să nu omoare pe altcineva. Mulți care au
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
tentația este diferența dintre posibilitate și instinctualitate, dintre libertate și datorie morală, este libertatea dusă la limită. Sinuciderea devine o problemă de libertate, nu de morală: a ieși din scenă când piesă nu mai convinge. Cioran îi evocă pe înțelepții antici, care se sinucideau pentru a-și dovedi maturitatea, care creaseră o disciplină a sinuciderii pe care modernii au pierdut-o. Sortiți unei agonii fără geniu, nu suntem nici autorii trăirilor noastre extreme și nici arbitrii despărțirilor noastre intru veșnicie, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ghidează pe om, ajungându-se până la conceptul de karma hindusa, "pe care unii o aduc din alte vieți", cuvinte ce ne introduc în lumea magică a tangoului. Tangoul cuprinde toate cele patru elemente ale cosmosului pe care le preamăreau grecii antici: pământul, apa, focul și aerul. Sunt patru elemente care au dat naștere unei "cosmoviziuni asupra omului și universului", spune Vicente Rubino în Pară una alquimia del tango 156, elemente care formează prin ele însele o armonie, o structură ordonată, în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și moartea, al chemării. În câțiva ani, România a cunoscut o palpitație tragică, a cărei intensitate ne consolează de lașitatea de o mie de ani de neistorie. Credință unui om a dat naștere unei lumi, ce lasă-n urma tragedia antică a lui Shakespeare. Și aceasta în Balcani!"6. Cu un parcurs biografic comparativ cu cel al lui Cioran, Sábato, la șaisprezece ani, începe să intre în legătură cu grupuri anarhiste și comuniste, "pentru că nu am suportat niciodată nedreptatea socială și pentru că aveam
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
-i planifice decăderea și a fost exmatriculat pe motive de practicarea magiei<footnote Ibidem, p. 34. footnote>. Libaniu a fost un student credincios de-al lui Demostene, un bun analist al discursurilor marilor oratori și un iubitor înflăcărat al stilului antic atic și e drept că uneori pare mai preocupat de formă decât de substanță în lucrările sale. Era primul retor și oratorul oficial al orașului și reprezentantul său în ocaziile speciale. Ținea mult la titulatura sa de sofist. Sfântul Vasile
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
de o altă problemă aparte: aceea a educației, a atitudinii creștină față de literatura și învățătura păgână. Literaturii clasice grecești îi atribuie un rol mult sub cel deținut de Sfânta Scriptură, dar nu interzice utilizarea sa în scopuri educaționale. Studiul scriitorilor antici poate fi valoros, dacă se realizează o selecție judicioasă din operele poeților, istoricilor și retoricilor, excluzându-se tot ceea ce ar putea fi periculos pentru sufletele elevilor. Într-o astfel de literatură, precum albina în flori, tinerii trebuie să caute mierea
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
e o problematică fundamentală" ("Dosarul Lascaux", conferință la Societatea de Agricultură). Mereu actuală, problematica aceasta este "fundamentală" pentru că îi conferă un fel de statut filosofic animalului. Este fundamentală pentru că extinde câmpul gândirii. După ce a fost, mult timp, ancorată în Grecia antică, iată că gândirea este acum situată în preistorie, iată că i se atribuie noi resurse, iată că i se lărgesc hotarele până în tenebrele (de fapt, până în zorii) umanității. Pentru Bataille, într-adevăr, evenimentul fundamental pentru om, evenimentul fondator, nu a
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
situată în preistorie, iată că i se atribuie noi resurse, iată că i se lărgesc hotarele până în tenebrele (de fapt, până în zorii) umanității. Pentru Bataille, într-adevăr, evenimentul fundamental pentru om, evenimentul fondator, nu a fost nașterea filosofiei în Grecia antică, ci mai degrabă nașterea artei, în urmă cu aproximativ 17.000 de ani, într-o cavernă din Périgord. Însă Bataille nu știa despre existența peșterei Chauvet. Nu știa că, mai înainte cu vreo 13.000 de ani, în Ardèche, o
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
șobolanul dezarmat, izolat și amenințat oricând cu dispariția, dar priceput în a trage foloase neașteptate din condiția sa mizeră, a reușit să se ridice deasupra celorlalte specii vii, pentru a deveni o ființă aparte. * * * Pornind de la câteva vestigii ale lumii antice care au fost păstrate și întreținute cu grijă în vederea edificării civilizațiilor viitoare, ne putem imagina aspectul planetei noastre după catastrofă: megapolisuri transformate într-un morman de dărâmături, orașe, sate-fantomă, câmpii de țară tăcute, pustii pustiite de viață, asemenea fluviilor și
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Shusterman • Filosofia artei, Florence Begel • Filosofie românească interbelică, Viorel Cernica • Formele elementare ale dialecticii, Jean Piaget • Introducere în filosofia minții, Teodor Negru • Înțelegerea filosofiei, Yves Cattin • Lexic de filosofie, Alain Graf • Marii filosofi contemporani, Alain Graf • Marile curente ale filosofiei antice, Alain Graf • Marile curente ale filosofiei moderne, Alain Graf • Marile noțiuni filosofice 1. Cunoașterea, rațiunea, știința, Michel Coudarcher • Marile noțiuni filosofice 2. Societatea, puterea, statul, Denis Collin • Marile noțiuni filosofice 3. Justiția, dreptul, Denis Collin • Marile noțiuni filosofice 4. Metafizică
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
Coudarcher • Marile noțiuni filosofice 2. Societatea, puterea, statul, Denis Collin • Marile noțiuni filosofice 3. Justiția, dreptul, Denis Collin • Marile noțiuni filosofice 4. Metafizică și religie, Yves Cattin • Marile noțiuni filosofice 5. Munca și tehnica, Denis Collin • Marile opere ale filosofiei antice, Thierry Gontier • Marile opere ale filosofiei moderne, Thierry Gontier • Marile probleme ale eticii, Christine le Bihan • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica În pregătire: Jean Calvin. Providența, predestinarea și estetica simbolului religios, Mihai Androne 1 Această secțiune a lucrării este o
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
steie sângele și să se prindă pielea, apoi îl sropește cu apă vie. Se trezește ca din somn, recunoaște ajutorul fetei de împărat, primește binecuvântarea unchiului său și împărăția totodată. Întâlnim în acest final motivul moarte-somn, reminiscență a credințelor mitologoce antice, unde totdeauna zeul somnului este fratele zeului morții. În concepția populară românească moartea este somnul de veci. Formula finală, mai amplă ca de obicei, poartă pecetea originalității autorului: Ș-apoi fost-au poftiți la nuntă: Crăiasa furnicilor, Crăiasa albinelor și
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
al analizei, au folosit metode foarte precise de descriere, care au fost luate ca model de chinezi și arabi, iar la sfârșitul secolului al XVIII-lea și de europeni. 59Nu ne vom opri asupra lucrărilor dedicate studiului limbilor din China antică, Grecia antică și Roma antică, nici asupra activității filologice din Evul Mediu, din rațiuni care privesc economia lucrării de față. Lingvistica, în înțelesul pe care i-l dăm azi, datează de la începutul secolului al XIX-lea și este strâns legată
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
foarte precise de descriere, care au fost luate ca model de chinezi și arabi, iar la sfârșitul secolului al XVIII-lea și de europeni. 59Nu ne vom opri asupra lucrărilor dedicate studiului limbilor din China antică, Grecia antică și Roma antică, nici asupra activității filologice din Evul Mediu, din rațiuni care privesc economia lucrării de față. Lingvistica, în înțelesul pe care i-l dăm azi, datează de la începutul secolului al XIX-lea și este strâns legată de crearea metodei comparativ-istorice, aceasta
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]