5,714 matches
-
Elaphe longissima"), vipră ("Vipera berus"), salamandra carpatica ("Triturus montandoni"), salamandra de foc ("Salamandra salamandra"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), tritonul de munte ("Triturus alpestris"); Pești: mreana vânata ("Barbus peloponnesius"), lipan ("Thymallus thymallus"), boiștean ("Phoxinus phoxinus"), păstrăv de munte ("Salmo trutta fario"). În arealul sitului este semnalată și prezența unui lepidopter (rar) din specia "Leptidea morsei" (fluturele de muștar). Floră este constituită din arbori și arbuști cu specii de: brad ("Abies albă"), molid ("Picea abies"), larice ("Larix decidua"), tisa ("Taxus baccata"), fag ("Fagus sylvatica
Harghita - Mădăraș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331298_a_332627]
-
cu mult nămol și vegetație abundentă (mai ales în stufăriș) în cursurile inferioare ale râurilor, în lacuri și bălți. Este răspândit în râurile din Europa Centrală și Europa de Est, care se varsă în Marea Nordului, Marea Baltică, Marea Neagră, Marea Azov și Marea Caspică. Arealul se întinde de la Rin spre răsărit până la Urali. În Suedia și Finlanda, numai la sud (Lacul Ladoga). În România se întâlnește în Dunăre și în toate bălțile ei până la mare; în cursurile inferioare ale râurilor Mureș, Olt, Tisa, Someș, Criș
Cosac () [Corola-website/Science/331309_a_332638]
-
Ladoga). În România se întâlnește în Dunăre și în toate bălțile ei până la mare; în cursurile inferioare ale râurilor Mureș, Olt, Tisa, Someș, Criș, Timiș. Este un pește gregar (trăiește în cârduri) în Europa de Nord și în partea de est a arealului, iar în Europa Centrală are o densitate numerică scăzută a populației care nu permite constituirea de cârduri. În timpul iernii caută adâncimi mai mari unde rămâne în stare latentă și nu se hrănește. Are o lungime de 20-30 cm, rar atinge
Cosac () [Corola-website/Science/331309_a_332638]
-
clădirea nou construită de lângă castrul roman, clădire care, încă de la început, trebuia să adăpostească și un muzeu ce se va numi de acum Muzeul de Istorie și Etnografie din Turnu Severin. După 1945 muzeul crește în importanță și își lărgește arealul de cercetare, fiind numit . La 15 mai 1972 s-a deschis muzeul în forma actuală, având două secții: istorie și științele naturii, cu un acvariu în care sunt prezentate specii de pești dunăreni. Ulterior au mai fost create secțiile de
Muzeul Regiunii Porților de Fier () [Corola-website/Science/331356_a_332685]
-
vestul Asiei. În România trăiește subspecia gușterul vărgat dobrogean (Lacerta trilineata dobrogica) care este descris mai jos. În clasificările mai vechi specia "Lacerta trilineata" cuprindea 14 subspecii, care în prezent sunt incluse în 2 specii: "Lacerta trilineata" și "Lacerta media": Arealul gușterului vărgat se întinde pe litoralul Croației, în Bosnia-Herțegovina, Serbia, Muntenegru, la est în Bulgaria, sud-estul România, Albania, Macedonia, Grecia (inclusiv în Insulele Ionice și multe insulele din Marea Egee, inclusiv Creta, Lesbos și Rodos), precum și în vestul și centrul Turciei
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
Pădurea Bogății este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Aceasta este situată în centrul României (în sud-estul Transilvaniei), pe teritoriul județului Brașov. Aria naturală se întinde în nord-estul județului Brașov, pe teritoriile administrativ al comunelor Apața, Crizbav, Comăna, Feldioara, Hoghiz și Măieruș. Situl este străbătut de drumul
Pădurea Bogății (sit SCI) () [Corola-website/Science/334038_a_335367]
-
tufărișuri, pajiști de stepă și silvostepă, ravene săpate în loess, stâncării, terenuri agricole, culturi cerealiere extensive) ce asigură condiții prielnice de hrană și cuibărire pentru populații de păsări cu migrație regulată, cât și pentru mai multe specii care iernează în arealul acestuia. La baza desemnării acestuia se află mai multe specii avifaunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/ CE din 30 noiembrie 2009 și "Directiva 79/409/CEE" din 2 aprilie 1979 (privind conservarea păsărilor sălbatice) sau
Beștepe - Mahmudia () [Corola-website/Science/334048_a_335377]
-
Dealul Istrița este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în nord-estul Munteniei, pe teritoriul județului Buzău. Aria naturală se întinde în extremitatea vestică a județului Buzău (aproape de limita de graniță cu județul Prahova), pe teritoriile administrative ale comunelor Breaza, Năeni și Pietroasele, în apropierea
Dealul Istrița (sit SCI) () [Corola-website/Science/334073_a_335402]
-
își continuă dezvoltarea. Peștele ventuză ("Remora remora"), care este un înotător rău, are o placă adezivă pe suprafața capului, cu care se prinde de corpul altor pești buni înotători (rechini, cașaloți) pentru a ajunge în alte locuri, lărgindu-și astfel arealul de răspândire.
Forezie () [Corola-website/Science/334088_a_335417]
-
(în , în , în , în , în , în ) este o regiune istorică și geografică a Europei, delimitată la vest de către Carpații Orientali și la est de către râul Nistru și care corespunde vechiului Principat al Moldovei. În prezent, arealul este împărțit între România, Republica și Ucraina. Suprafața cumulată a acestor teritorii (în limitele administrative actuale) este de 86.783 km², dintre care 35.806 km² în România (cele 8 județe ale Moldovei Occidentale cuprinzând Bucovina de Sud), 29.680
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
a desemna fie numai teritoriul aparținând României, fie numai pe cel al Republicii Moldova, fie întregul spațiu istoric și geografic omonim, descris în acest articol. Istoric vorbind, termenul a fost folosit pentru a desemna mai multe entități politice și administrative. Populația arealului moldovenesc este formată, majoritar, de către etnici români numiți moldoveni, amestecați, în proporții variabile în nord, est și sud-est (înafara frontierelor actuale ale României), în principal cu populații de origine slavă. În decursul istoriei, până la formarea statului român, termenul de „Moldova
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
statului român, termenul de „Moldova” s-a folosit pentru a desemna: Spre sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, termeni precum Moldova Occidentală (sau de Vest) și Moldova Orientală (sau de Est) au început să fie folosiți pentru a descrie arealele geografice din Moldova separate de râul Prut. Actualmente Moldova Occidentală (sau Moldova de Vest) nu trebuie confundată cu Regiunea de dezvoltare Nord-Est. Regiunile istorice învecinate sunt: Din punct de vedere istorico-geografic, specificitatea teritoriului se încadrează între obstacolele naturale reprezentate de
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
cetăți. Orașele cu mai mult de 50.000 de locuitori, sunt: Există la nivelul teritoriului moldovenesc istoric diferite aspecte etnografice și culturale, care în majoritate nu sunt proprii exclusiv acestui teritoriu și dintre care multe nu se găseau în totalitatea arealului, ci numai în anumite zone; cele mai specifice dintre aceste aspecte sunt graiul moldovenesc al limbii române și organizarea religioasă a arealului, care aparținea până în 1815 în întregime Mitropoliei Moldovei înființată între anii 1381-1386 și recunoscută de Patriarhia Constantinopolului în
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
care în majoritate nu sunt proprii exclusiv acestui teritoriu și dintre care multe nu se găseau în totalitatea arealului, ci numai în anumite zone; cele mai specifice dintre aceste aspecte sunt graiul moldovenesc al limbii române și organizarea religioasă a arealului, care aparținea până în 1815 în întregime Mitropoliei Moldovei înființată între anii 1381-1386 și recunoscută de Patriarhia Constantinopolului în anul 1401, cu sediul mitropolitan inițial la Rădăuți, apoi în 1401 la Suceava, iar la mijlocul sec. al XVII-lea, în Iași. Din
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
manifestă îndeosebi prin graiul moldovenesc, care de altfel depășește limitele sale, devreme ce era vorbit în Dobrogea de Nord de-a lungul Dunării, și în Transilvania de Nord-Est. Pe teritoriul Moldovei istorice există (sau existau) mai multe graiuri moldovenești, aparținând arealului lingvistic al "subdialectului de tip nordic" sau "moldovenesc", cuprinzând o serie de particularități dialectale care reprezintă principala trăsătură comună a moldovenilor, ele fiind utilizate, mai mult sau mai puțin frecvent, pe întreg spațiul moldovenesc și chiar dincolo de el, în Transnistria
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
arie comună cu cele din nordul Moldovei istorice și se caracterizează prin păstrarea la toate nivelele a multor elemente vechi la toate compartimentele limbii, dar și prin dezvoltarea unor particularități specifice. Există deasemeni o împărțire a graiului Moldovenesc într-un areal nordic și unul sudic, graiul moldovenesc tipic fiind reprezentat în zonele centrală și de nord ale Moldovei. Despre Transnistria - zonă aflată înafara arealului istoric moldovenesc, dar unde se află vorbitori de limbă română, există opinia (cf. M. V. Serghievskii), contestată, a
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
limbii, dar și prin dezvoltarea unor particularități specifice. Există deasemeni o împărțire a graiului Moldovenesc într-un areal nordic și unul sudic, graiul moldovenesc tipic fiind reprezentat în zonele centrală și de nord ale Moldovei. Despre Transnistria - zonă aflată înafara arealului istoric moldovenesc, dar unde se află vorbitori de limbă română, există opinia (cf. M. V. Serghievskii), contestată, a unei evoluții de sine stătătoare a limbii vorbite, etichetată drept „moldovenească”. Din punct de vedere cultural, specificitatea teritoriului se manifestă pregnant prin conștiința
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
clase de habitate naturale (ape dulci continentale, mlaștini, smârcuri, turbării, pajiști ameliorate și culturi cerealiere extensive) ce asigură condiții prielnice de hrană și cuibărire pentru populații de păsări cu migrație regulată, cât și pentru mai multe specii care iernează în arealul acestuia. La baza desemnării sitului se află mai multe specii avifaunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/ CE din 30 noiembrie 2009 și "Directivă 79/409/CEE" din 2 aprilie 1979 (privind conservarea păsărilor sălbatice) sau
Lacurile de acumulare Buhuși - Bacău - Berești () [Corola-website/Science/334143_a_335472]
-
strămoșii părului cultivat în Europa ("Pyrus communis ssp. Communis"). Ambele specii sunt hibride ale părului domestic. Uneori este dificil de distins "Pyrus pyraster" de părul comun. Acest arbore poate ajunge la o vârstă cuprinsă între 100 și 150 de ani. Arealul de răspândire include majoritatea statelor Europei, din vestul continentului până la lanțul muntos al Caucazului.
Păr sălbatic () [Corola-website/Science/334161_a_335490]
-
este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în nord-estul României, pe teritoriul județului Iași. Aria naturală se află în partea central-estică a județului Iași, pe teritoriile administrative ale comunelor: Lețcani, Miroslava, Rediu și Valea Lupului; și este străbătută de drumul județean DJ248D
Valea lui David () [Corola-website/Science/334183_a_335512]
-
fragrans"), călugărița ("Mantis religiosa"), cosașul de stepă ("Saga pedo"), fluturele Apolo ("Zerynthia polyxena"), coada rândunicii ("Iphiclides podalirius"), greierul împroșcător ("Dinarhus desipus"), "Idiomacromerus phlomidis, Archirileya inopinata, Eridontomerus arrabonicus, Eurytoma sabulosa, Tetramesa cylindrica, Tetramesa scheppigi". Printre speciile de plante care vegetează în arealul sitului se află mai multe rarități floristice (arbusti, ierburi și flori); dintre care unele protejate la nivel european prin aceeași "Directivă CE 92/43" din 21 mai 1992. Flori și ierburi: târtanul ("Crambe tataria"), capul șarpelui ("Echium russicum"), sânziana de
Valea lui David () [Corola-website/Science/334183_a_335512]
-
sau de Vest este un areal geografic din Moldova, de 35.806 kilometri pătrați, situat între Carpații Orientali și râul Prut, în vestul teritoriului inițial de 86.783 kilometri pătrați, deținut de către vechiul Principat al Moldovei medievale între Carpații Orientali și fluviul Nistru. Conceptul a început
Moldova Occidentală () [Corola-website/Science/334184_a_335513]
-
Orientali și râul Prut, în vestul teritoriului inițial de 86.783 kilometri pătrați, deținut de către vechiul Principat al Moldovei medievale între Carpații Orientali și fluviul Nistru. Conceptul a început să se contureze în urma Tratatului de la București din 1812, prin care arealul Principatului Moldovei a fost redus la o zonă geografică care, a inclus cea mai mare parte a Moldovei Occidentale, în timp ce partea orientală a fost atribuită Imperiului Rus. În prezent, cea mai mare parte a acestui areal corespunde teritoriului nord-estic al
Moldova Occidentală () [Corola-website/Science/334184_a_335513]
-
din 1812, prin care arealul Principatului Moldovei a fost redus la o zonă geografică care, a inclus cea mai mare parte a Moldovei Occidentale, în timp ce partea orientală a fost atribuită Imperiului Rus. În prezent, cea mai mare parte a acestui areal corespunde teritoriului nord-estic al României moderne, restul - extremitatea nordică a "Moldovei Occidentale", aflându-se în componența statului Ucrainean. Atribuirea denumirii de "" spațiului istoric, localizat între Carpații Orientali și Prut a fost prezentă în literatura istorică românească sau cea demografică și
Moldova Occidentală () [Corola-website/Science/334184_a_335513]
-
unei regiuni europene”", denumirea fiind folosită ulterior oficial. Mentalul colectiv din România atribuie teritoriului corespunzător din România al "Moldovei Occidentale" denumirea de „Moldova” (simplu, spre deosebire de „Republica Moldova” - denumire atribuită actual statului al cărei teritoriu se suprapune în cea mai mare parte arealului estic al aceluiași principat medieval - Moldova Orientală). Cu sens similar cu cel al "Moldovei Occidentale" se regăsește și termenul de „Moldova de Vest”, atât în perioada de început a secolului XX. cât și în epoca postcomunistă Denumirea de „Moldova” cu
Moldova Occidentală () [Corola-website/Science/334184_a_335513]