7,924 matches
-
cele mai importante puncte ale capitolului 4. este reprezentat de argumentele împotriva platoniștilor și nominaliștilor de pe poziția problemei aplicabilității. În acest moment avem două alternative. Putem să continuăm în aceeași direcție, urmându-i pe Wigner, Hamming și Steiner și să argumentăm că nu se poate da un răspuns la această problemă, încercând apoi să vedem care sunt implicațiile acestei situații pentru filozofia științei; sau, ne putem gândi că, din moment ce matematica este utilă în fizică, iar fizica cuprinde teorii foarte bune despre
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
puternic și cel mai cunoscut argument pentru realismul științific este argumentul "lipsei miracolelor" care mai este prezentat și sub forma unei "inferențe la cea mai bună explicație". În acest argument se pleacă de la succesul empiric al teoriilor actuale și se argumentează că realismul este cea mai bună explicație disponibilă pentru acest succes. În mare, se procedează astfel: (i) Este scos în evidență succesul predictiv și explicativ al teoriilor științifice actuale. (ii) Ni se cere o explicație a acestui succes, fără de care
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
a se putea folosi de inferența la cea mai bună explicație, realistul trebuie, în primul rând să arate că teoriile antirealiste ale științei eșuează, iar în al doilea rând să dea o explicație clară a situației în care succesul științei argumentează pentru realism, asta deoarece, după cum am văzut la punctul (a) de mai sus, au existat teorii care au avut succes predictiv dar care sunt false din perspectiva teoriilor actuale (ibidem, 292). Este clar acum de ce încercarea de a trece de la
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
aspectelor diferite ale lumii folosind matematica, adică dacă nu oferă o justificare pentru faptul că metodele folosite de omul de știință sunt de încredere, realistul structural nu se poate folosi de argumentul lipsei miracolelor. B. În al doilea rând, putem argumenta împotriva realismului structural pornind de la o versiune modificată a argumentului lui Wigner. Ce am în vedere este argumentul lui Mark Steiner. Dacă problema lui Wigner privește utilitatea matematicii în descrierea lumii empirice, problema lui Steiner privește rolul matematicii în descoperirile
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
structural pornind de la o versiune modificată a argumentului lui Wigner. Ce am în vedere este argumentul lui Mark Steiner. Dacă problema lui Wigner privește utilitatea matematicii în descrierea lumii empirice, problema lui Steiner privește rolul matematicii în descoperirile științifice. El argumentează că, dacă plecăm de la problema aplicabilității matematicii în științele naturii și încercăm să explicăm implicațiile acestui fapt asupra concepției noastre despre Univers și despre locul pe care îl are în acesta mintea umană, ne dăm seama că, un factor important
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
teorie matematică să reprezinte la nivel teoretic o anumită clasă de fenomene? 5.2.2. O soluție empiristă Am încercat, în capitolul 4 al acestei lucrări, să atrag atenția asupra unei probleme pe nedrept ignorată, în filosofia matematicii și am argumentat că aceasta este deosebit de relevantă pentru disputa actuală, din filosofia matematicii, dintre platoniști și nominaliști. Am atras, de asemenea, atenția că problema aplicabilității ar trebuie să le stârnească mai mult interesul realiștilor structurali. Am ajuns acum la cea mai dificilă
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
deschidem un manual de fizică. O observație importantă care trebuie făcută aici privește perspectiva găsirii unei astfel de explicații: aceasta diferă foarte mult, în funcție de tipul de concepție cu privire la obiectul de studiu al matematicii pe care o adoptăm. Am încercat să argumentăm în secțiunile 4.7.1. și 4.7.2. de mai sus că, în cazul platoniștilor și al nominaliștilor, este foarte greu de găsit o astfel de explicație. Asta nu înseamnă, desigur, că toate concepțiile propuse cu privire la natura entităților matematice
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
acea impresie supărătoare că este ceva în neregulă cu utilitatea matematicii în fizică. Trebuie să atragem atenția aici asupra unei probleme de nuanță: viziunea empiristă pe care o avem în vedere nu este una care identifică matematica cu fizica. Am argumentat în secțiunea 4.7. împotriva unei astfel de viziuni. Nu este nevoie să susținem o astfel de viziune pentru a evita problema aplicabilității. Putem să susținem în continuare că matematica are un obiect de studiu propriu și metode proprii de
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
în filosofia matematicii l-ar ajuta pe realistul structural să găsească un răspuns potrivit la problema aplicabilității. Dar nu numai realistul structural are de câștigat de aici, ci și empiristul, deoarece se poate folosi de considerațiile realistului structural pentru a argumenta că acel ceva despre care este matematica este structura lumii. Trebuie să atragem în acest punct atenția ca viziunea pe care o propunem nu îl prezintă pe matematician ca având un acces direct la această structură și ca stabilindu-și
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
concepției sale mai largi despre logică la viziunea kantiană generală despre cunoaștere" (Kitcher 1979: 257) și astfel "îl putem înțelege pe Frege ca operând în tradiția epistemologică kantiană..." (ibidem, pg. 253). O altă interpretare este dată de Michael Dummett, care argumentează că, deși Frege a susținut că adevărurile geometriei sunt sintetice a priori, el nu a adoptat și teza kantiană că spațiul și timpul sunt intuiții a priori și, astfel, viziunea acestuia diferă de cea a lui Kant. (a se vedea
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
să întâmpine din ce în ce mai multe dificultăți și a ajuns să fie considerată mai puțin satisfăcătoare decât alte teorii non-cauzale ale cunoașterii. 90 O altă variantă ar fi cea semantica în care se pleacă de la o teorie cauzală a referinței și se argumentează că, din cauza faptului că obiectele matematice sunt inactive cauzal, nu ne putem referi la ele. 91 vocabularul observațional 92 vocabularul teoretic 93 Pentru o discuție mai detaliata asupra acestei viziuni a se vedea Suppe 1972 și Suppe 2000. 94 În legătură cu
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
ele. 91 vocabularul observațional 92 vocabularul teoretic 93 Pentru o discuție mai detaliata asupra acestei viziuni a se vedea Suppe 1972 și Suppe 2000. 94 În legătură cu această distincție a se vedea Shapiro 1983 și 1997. 95 Maddy (1992 și 2005) argumentează că deciziile metodologice din teoria mulțimilor sunt luate de matematicieni fără a ține cont de ceea ce se întâmplă în știință: Dacă acest lucru este corect [o decizie metodologică în teoria mulțimilor depinde de dezvoltări din fizica], teoreticienii mulțimilor ar trebui
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
2001: 11 98 Colyvan, de exemplu, afirmă că argumentul indispensabilității "îi silește pe realiștii științifici să plaseze entitățile matematice în aceeași barcă ontologică precum și (celelalte) entitățile teoretice. Adică, îi invită să adopte platonismul" (Colyvan 2001: 7). La fel, Resnik, atunci când argumentează că fizica face neclară distincția abstract/concret, se adresează realiștilor științifici: "Înțelegerea trăsăturilor paradoxale ale mecanicii cuantice a motivate multe lucrări în filosofia fizicii și a condus câțiva fizicieni remarcabili și filosofi ai științei către viziuni antirealiste ale teoriei. Dar
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
preocupați cu cei care îmbină un realism științific cu un antirealism matematic. Mecanica cuantică îi provoacă să explice particulele cuantice în termini fizici necontroversați" (Resnik 1997: 105). 99 Cineva se poate întreba de ce folosesc un astfel de argument, după ce am argumentat că putem respinge argumentele care pleacă de la rolul factorului estetic în matematică. Folosesc un astfel de argument pentru că se poate ajunge foarte usor de la acesta la unul în care nu se pleacă de la rolul esteticului în matematică și pentru Steiner
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
de pe apele lumii. Era vremea În care, de altfel, aflat de curând În fruntea țării, regele Carol II stipula: „Pe lângă forța armată și forța politică a unui neam este absolută nevoie de a se Întări și forța lui intelectuală”. Căci, argumenta judicios orgoliosul monarh: „O țară nu strălucește numai prin forța ei armată și prin puterea ei economică, ci și prin iradiația puterilor sale culturale”. Fără a intra aici În analiza relației dintre ideal și realitate În epocă sau dintre factorii
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
autoritate În țară. „Directivele educative ale noastre trebuie să țintească la dezvoltarea maximă a capacităților personale ale tututor membrilor acestui popor”, preconiza prin 1938, la Iași, Gr.T. Popa. Acest prețuit dascăl al Universității Mihăilene și mentor al revistei Însemnări ieșene argumenta: „Cu cât vom scoate mai mulți oameni de prim rang, personalități care să influențeze mersul general al culturii, cu atât vom fi mai de folos omenirii și nouă Înșine. Deși mică, țara noastră trebuie să pășească alături de cele mari și
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
franchețea cu care profesorul Griffin marchează obiectivul principal al "rudelor sărace" ale profesorilor de literatură engleză: acela al emancipării, al ieșirii, deci, de sub "tutela" acestora din urmă și al afirmării unei identități proprii, autonome. În loc de a rămâne în posturi defensive, argumentând că și ei contribuie la bunul mers al "academiei" americane, acești profesori-eroi găsesc în "diferența" pe care o reprezintă față de "norma" definită de literați un prilej de a își afirma, mai degrabă decât de a își nega, identitatea academică, celebrând
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
limitare la contextul cercetării pe care omul de știință îl imaginează și construiește. Valorile care primează, în aceste contexte, sunt previzibilitatea, controlul, detașarea, necum valorile etico-morale, care trebuie, în mod necesar, să treacă într-un plan secund. În acest sens, argumentează González, metodele calitative și critice au ca premise participarea și implicarea socială, acestea promovând și făcându-se ambasadorii unui "praxis relațional", potrivit căruia cercetătorul vorbește cu o anumită comunitate/cultură, renunțând la mai vechea practică, cu pretenții de științificitate, a
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
socio-cultural american care i-a găzduit efortul de exprimare artistică. Ironic, abia "evenimentele de după moartea Selenei, doliul, comemorările [...] au dezvăluit măsura inteligenței (sale - adăugirea mea) liminale" (border sensibility, în limba engleză)25, constată autorii. Scopul celor doi critici este să argumenteze, comparând modul în care contribuția artistei a fost recuperată din perspectiva dominantă a mass-mediei anglofone, cu felul în care mestizos își aproprie muzica Selenei ca parte din experiența lor de viață, teza potrivit căreia "granițele culturale sunt recunoscute și negociate
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
potrivite (ce pot lua forma logos-ului, ethos-ului sau a pathos-ului) pentru a obține efecte imediate asupra publicului aflat efectiv de față, Black observă că argumentele logice lipsesc cu desăvârșire din actul oratoric pe care îl studiază. Într-adevăr, argumentează criticul, teza principală a adresei de la Coatesville, oricât ar fi ea de dificil de identificat - "mântuirea poate veni numai de la Dumnezeu" - este "furnizată publicului ex cathedra, fără nici o urmă de dovadă"120. În ce privește apelul emoțional (pathos-ul), profesorul Black apreciază că
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
al evaluării morale de așa manieră, încât întreprinderea să includă, mai degrabă decât să excludă, cum "prescrie" tradiția discursivă vest-europeană - și, printr-un "ricoșeu" pe care Black îl explicitează, și cea americană - printre "obiectele" sale de interes, discursul retoric. Black argumentează elocvent în acest sens, precizând că mai vechii cutume, potrivit căreia discursul (retoric) pare să scape evaluării din punct de vedere moral, în baza unui raționament care îl subsuma, tranșant, sferei "obiectelor", și deci nu al "persoanelor", trebuie să i
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
subsumarea discursului într-un (tip de - adăugirea mea) ordine morală"180. Această sarcină revine, după Black, studenților la Științele Comunicării, iar îndeplinirea sa ar echivala, zice criticul, "satisfacerii obligației [...] față de istorie"181 a celor responsabili de desăvârșirea procesului respectiv. Proiectul, argumentează Black, nu este unul hazardat, având în vedere că atât criticii literari, cât și criticii retorici, s-au interesat "permanent și recurent"182 de relația dintre un text și autorul său, pe parcursul întregii istorii a criticismului. De secole, precizează Black
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
discursului, atunci "second persona" ("persoana a doua") poate descrie, în aceeași măsură revelatoare, "publicul implicat de un discurs"191. Această inovație în zona criticismului merită, după Black, mai multă atenție, din perspectiva folosului pe care îl aduce în cercetare. Astfel, argumentează Edwin Black, teoria retoricii clasice dă atenție fugitivă publicului implicat de un discurs (acestui "second persona"), precizând doar că, în funcție de tipul discursului (judiciar sau forensic, epidictic și deliberativ), se presupune despre public că stă să judece chestiuni legate de trecut
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
ideologiei care (in)formează "persona" respectivă. Black preia termenul de "ideologie" direct de la Karl Marx, prin urmare, cu sensul de "rețea de convingeri interrelaționate care funcționează epistemic în om și îi conturează identitatea, determinând viziunea sa despre lume"192. Astfel, argumentează Black, presupoziția metodologică utilă criticului retoric în cercetare devine aceea că discursul presupune un public, într-un mod "suficient de sugestiv încât să îi permită criticului să sesizeze legătura dintre acest public implicat (de discurs - adăugirea mea) și o ideologie
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
modelul aristotelian. Astfel, Hill reușește să identifice introducerea (exordium, lat./prooimio, gr.), narațiunea (narratio, lat./diegesis, gr.), argumentarea (confirmatio, lat./apodeixis sau pistis, gr.) - implicând entimeme cu caracter atât demonstrativ, cât și refutativ - și epilogul (peroratio, lat./ epilogos, gr.). Astfel, argumentează Hill, adresa lui Nixon demarează cu o introducere bazată pe o entimemă: "cei care decid în chestiuni legate de război și pace trebuie să știe adevărul [...], iar concluzia implicată este că președintele va spune adevărul"226. Iată pasul, binevenit, al
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]