5,806 matches
-
o fată sternala destinată articularii cu manubriul sternal. Extremitatea laterală sau extremitatea acromială ("Extremitas acromialis") este mult mai mică decât cea sternala. Turtita puternic de sus în jos, alungita antero-posterior, ea se termină lateral cu o fată articulara acromială, destinată articularii claviculei cu acromionul scapulei. În tabel sunt redate denumirile după Terminologia Anatomica (TA) din 1998.
Claviculă () [Corola-website/Science/317223_a_318552]
-
mama sa, Magda Isanos, de profesie avocat, era șomeră, iar tatăl, Eusebiu Camilar mobilizat, cu grad de caporal, la un regiment de infanterie, pe frontul de est. În anul următor, Magda Isanos s-a îmbolnăvit de inimă, în urma unui reumatism articular, iar Elisabeta a fost lăsată în grija bunicilor, medicii Mihai și Eliza Isanos. După moartea mamei, a crescut în casa bunicilor, în atmosfera postumității materne. În anul 1944 Magda Isanos, se stinge din viață, la numai 28 de ani. Opera
Elisabeta Isanos () [Corola-website/Science/317738_a_319067]
-
știință de la M D Anderson au scris: 'Cercetări vaste pe ultimii 50 de ani au indicat că Curcumin poate preveni și trata cancerul și este cel mai puternic Antioxidant Natural disponibil cu nemaipomenite proprietăți antiinflamatoare pentru artrite și alte dureri articulare'. Curcuminul poate suprima inițierea tumorala, creșterea și metastazarea. Volumul de cercetare asupra curcuminoizilor în mai multe și diverse domenii medicale este uimitor, și devine evident din rezultatele cercetării de bază preclinice și clinice că ei sunt cei mai promițători compuși
Curcumin () [Corola-website/Science/319259_a_320588]
-
reprezintă un grup de nouă biserici din construite între secolele 16-18, aflate pe lista Patrimoniului Cultural Unesco. Grupul este alcătuit din bisericile romano-catolice din Hervartov și Tvrdošín), bisericile protestante (numite și "biserici articulare") din Hronsek, Leštiny, Kežmarok și bisericile greco-catolice din Bodružal, Ruská Bystrá și Ladomirová la care se adazgă o clopotniță din Hronsek. Aceste biserici fac parte dintr-un grup ce include alte 50 de biserici de lemn aflate pe teritoriul Slovaciei
Bisericile de lemn din Carpații Slovaciei () [Corola-website/Science/316676_a_318005]
-
și Ioan Botezătorul se găsesc în Muzeul de Artă din Budapesta. În patrimoniul bisericii se găsesc mai multe obiecte de cult datând din același secol 17. Restricțiile arhitectonice ale Congresului din Sopron (1681) au dus la apariția așa zisei arhitecturi articulare. Conform hotărârilor sinodului, biserica trebuia construită într-un singur an, fără componente metalice și fără turle. Construcția bisercii din Hronsek a început pe 23 octombrie 1725, fiind gata în toamna anului 1726, când a fost realizată și construcția clopotniței. Biserica
Bisericile de lemn din Carpații Slovaciei () [Corola-website/Science/316676_a_318005]
-
romană cu laturile de 23 și 18 m. Elementele decorative sunt de inspirație scandinavă, ceea ce presupune participarea la construcție a unor meșteri din Norvegia sau Suedia. Altarul se compune din 6 tăblii pictate în 1771 de către Samuel Kialovič. Biserica evanghelică articulară din Leštiny, regiunea Orava a fost construită în 1688. Interiorul a fost pictat în secolele 17 și 18 și reprezintă un ansamblu valoros. Altarul datează din secolul 18. Biserica din Kežmarok a fost construită în 1717 și este probabil cea
Bisericile de lemn din Carpații Slovaciei () [Corola-website/Science/316676_a_318005]
-
fost construită în 1688. Interiorul a fost pictat în secolele 17 și 18 și reprezintă un ansamblu valoros. Altarul datează din secolul 18. Biserica din Kežmarok a fost construită în 1717 și este probabil cea interesantă din cele 5 biserici articulare existente încă în Slovacia., prin valorosul ansamblu mural conservat aici ca și prin frumusețea decorațiilor în lemn. Construcția este opera meșterului Juraj Müttermann din Popradu și are lățimea de 30.31m, lungimea de 34.68 m, și o înălțime de
Bisericile de lemn din Carpații Slovaciei () [Corola-website/Science/316676_a_318005]
-
se găsesc 4 oase: scafoidul, semilunarul, piramidalul și pisiformul; în rândul distal (al doilea rând), se găsesc în aceeași ordine alte 4 oase: trapezul, trapezoidul, capitatul și osul cu cârlig. Toate oasele carpiene, cu mici excepții, prezintă șase fețe: unele articulare, altele nearticulare, rugoase: față superioară (sau proximală), față inferioară (sau distală), față anterioară (sau palmară), față dorsală, față laterală (sau radială) și față medială (sau ulnară).
Oasele carpului () [Corola-website/Science/316805_a_318134]
-
sau extremitatea proximală (superioară) se articulează cu scapula și prezintă câteva formațiuni anatomice (capul humerusului, colul anatomic, tuberculul mare, tuberculul mic, șanțul intertubercular, colul chirurgical). Epifiza sau extremitatea distală (inferioară) se articulează cu radiusul și ulna și prezintă o parte articulară - condilul humerusului (pe care se află capitulul, trohleea, 3 fose: radială, coronoidă, olecraniană) și o parte nearticulară - epicondilii (epicondilul medial și lateral). Corpul humerusului ("Corpus humeri") sau diafiza humerusului este porțiunea mijlocie a humerusului, aflată între extremitatea proximală și extremitatea
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
este voluminoasă, se articulează cu scapula și prezintă câteva formațiuni anatomice: capul humerusului, colul anatomic, tuberculul mare, tuberculul mic, șanțul intertubercular și se unește în jos cu corpul humerusului la nivelul colului chirurgical. Capul humerusului ("Caput humeri") este o suprafață articulară netedă și rotunjită aflată la polul superior al humerusului. Are o formă sferoidală și reprezintă o treime dintr-o sferă. Este acoperit de un cartilaj hialin, care este mai gros în porțiunea sa centrală și se articulează cu cavitatea glenoidă
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
humerusului formează cu axul diafizei un unghi de 130°-150°. Colul anatomic ("Collum anatomicum humeri") este un șanț circumferențial, care separă capul humerusului de restul epifizei; este mai adânc antero-lateral în vecinătatea tuberculului mare. Pe colul anatomic se inseră capsula articulară a articulației umărului, medial capsula articulară deviază de la colul anatomic și coboară 1 cm sau mai mult pe corpul humerusului. Colul anatomic, în partea lui anterolaterală, unde este mai pronunțat, desparte capul humeral de două tuberozități: una mai mare - tuberculul
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
unghi de 130°-150°. Colul anatomic ("Collum anatomicum humeri") este un șanț circumferențial, care separă capul humerusului de restul epifizei; este mai adânc antero-lateral în vecinătatea tuberculului mare. Pe colul anatomic se inseră capsula articulară a articulației umărului, medial capsula articulară deviază de la colul anatomic și coboară 1 cm sau mai mult pe corpul humerusului. Colul anatomic, în partea lui anterolaterală, unde este mai pronunțat, desparte capul humeral de două tuberozități: una mai mare - tuberculul mare și alta mai mică - tuberculul
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
se învârt în jurul colul chirurgical în regiunea sa posterioară. Epifiza sau extremitatea distală (inferioară) este de formă prismatic triunghiulară, turtită antero-posterior, și recurbată dinapoi înainte, având diametrul transversal cu mult mai mare ca cel antero-posterior. Are la mijloc un segment articular - condilul humerusului - care este încadrat de două proeminențe laterale nearticulare - epicondilii. Pe humerus se inseră 24 de mușchi A. Tuberculul mare B. Tuberculul mic C. Creasta tuberculului mare D. Creasta tuberculului mic E. Șanțul intertubercular F. Corpul humerusului G. Epicondilul
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
poate dura de la o săptămână la două luni și este însoțită de dureri de cap, spasme ale ochilor, dureri de urechi, sângerări nazale, senzație de sufocare, creșterea bruscă a tensiunii arteriale, pierderea de somn, reducerea poftei de mâncare, vărsături, dureri articulare și musculare, artrită, și pierderea din greutate de 3-5 kg (uneori 12 kg). În anii 1970 Uniunea Sovietică forat un set de miezuri de gheață de la 500-952 m adâncime. Acestea au fost folosite pentru a studia compoziția izotopului de oxigen
Stația Vostok () [Corola-website/Science/321734_a_323063]
-
să fie blânde, pentru a evita apariția sau accentuarea durerii. Tratarea prin înot a coxartrozei în faza incipientă este eficientă. Pe lângă acțiunea analgetică a apei, se obține și o scădere a suprasarcinii articulației, forța ascensională a apei va realiza decompresie articulară, contribuind la întreținerea și creșterea capacității de funcționare a șoldului bolnav. Programul de recuperare se bazează pe următoarele procedee: posturările: preventive pentru SI (stadiu inițial); corectoare pentru SE (stadiu evoluat); inutile pentru SF (stadiu final). În SI și SE se
Coxartroză () [Corola-website/Science/321770_a_323099]
-
au efect decontracturant, refac alinierea și cresc mobilitatea. Tonifierea musculaturii: vizează mușchii abductori, rotatori și extensori ai articulației coxo-femurală; utilă în SI și SE. Relaxarea-decontractuarea: pentru adductorii șoldului în SE și SF, iar pentru flexori în SI și SE. Mobilizările articulare: pentru a menține amplitudinile în SI sau a le ameliora în SE și SF. Se va pune accentul pe flexie-extensie, rotație internă și abducție, utilizându-se toate tehnicile. Refacerea stabilității: prin exerciții analitice de tonifiere musculară și exerciții în lanț
Coxartroză () [Corola-website/Science/321770_a_323099]
-
flexie, extensie, rotație și latero-flexie, dar și glisări anteroposterioare ale vertebrelor unele față de altele. Coloana suportă craniul care cântărește aprox. 3 kg. C1 (atlasul) suportă craniul prin intermediul celor 2 condili occipitali ai craniului ce se articulează cu cele 2 suprafețe articulare concave de pe partea superioară a celor 2 mase laterale. C1 nu are corp vertebral ci 2 arcuri osoase, anterior și posterior. Articulația C1-C2 este sediul principal al mișcărilor de rotație. Ea împiedică subluxarea anterioară a C1 pe C2 în timpul flexiei
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
Apofizele transverse ale vertebrelor cervicale au un șanț orientat dinspre canalul vertebral spre anterior și lateral prin care trece nervul rahidian cu același număr ca și vertebra subiacentă. Prin apofizele transverse ale primelor 6 vertebre cervicale trece artera vertebrală. Fațetele articulare de pe procesele articulare sunt oblice în jos și înapoi. Ele permit mișcări de flexie-extensie. C7 are apofiza spinoasă ușor de recunoscut clinic deoarece este cea mai lungă și cea mai proeminentă. Apofizele sale transverse nu sunt traversate de arterele vertebrale
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
vertebrelor cervicale au un șanț orientat dinspre canalul vertebral spre anterior și lateral prin care trece nervul rahidian cu același număr ca și vertebra subiacentă. Prin apofizele transverse ale primelor 6 vertebre cervicale trece artera vertebrală. Fațetele articulare de pe procesele articulare sunt oblice în jos și înapoi. Ele permit mișcări de flexie-extensie. C7 are apofiza spinoasă ușor de recunoscut clinic deoarece este cea mai lungă și cea mai proeminentă. Apofizele sale transverse nu sunt traversate de arterele vertebrale. Vertebrele sunt unite
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
și înapoi cu un unghi de aprox. 20° pentru degajarea spațiilor intervertebrale. Aceasta incidență permite obținerea unor informații prețioase despre uncus și părțile laterale ale corpilor vertebrali. Apofizele spinoase se proiectează pe linia mediană și au un aspect bifid. Masivele articulare se proiectează puțin diferențiat, fără evidențierea interliniei articulare. Permit examinarea in special a gaurilor de conjugare. Acestea sunt delimitate în sus și în jos de pediculi, înainte de partea posterioară a discului intervertebral și de uncus și înapoi de partea anterioară
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
pentru degajarea spațiilor intervertebrale. Aceasta incidență permite obținerea unor informații prețioase despre uncus și părțile laterale ale corpilor vertebrali. Apofizele spinoase se proiectează pe linia mediană și au un aspect bifid. Masivele articulare se proiectează puțin diferențiat, fără evidențierea interliniei articulare. Permit examinarea in special a gaurilor de conjugare. Acestea sunt delimitate în sus și în jos de pediculi, înainte de partea posterioară a discului intervertebral și de uncus și înapoi de partea anterioară a apofizei articulare superioare. Gaura de conjugare poate
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
puțin diferențiat, fără evidențierea interliniei articulare. Permit examinarea in special a gaurilor de conjugare. Acestea sunt delimitate în sus și în jos de pediculi, înainte de partea posterioară a discului intervertebral și de uncus și înapoi de partea anterioară a apofizei articulare superioare. Gaura de conjugare poate fi îngustată anterior de uncartroză, înapoi de artroza interapofizară sau de fractura apofizei articulare. Pediculii sunt și ei ușor de evaluat pe radiografia oblică: ei reprezintă treptele unei scări, separate de găurile de conjugare. Dispariția
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
și în jos de pediculi, înainte de partea posterioară a discului intervertebral și de uncus și înapoi de partea anterioară a apofizei articulare superioare. Gaura de conjugare poate fi îngustată anterior de uncartroză, înapoi de artroza interapofizară sau de fractura apofizei articulare. Pediculii sunt și ei ușor de evaluat pe radiografia oblică: ei reprezintă treptele unei scări, separate de găurile de conjugare. Dispariția unui pedicul este ușor de remarcat și semnifică liza pediculului, de obicei neoplazică. Sunt realizate din profil și au
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
uneori cu un reziduu discal, respectând înălțimea corpilor vertebrali, paralelismul platourilor, cu îngustarea găurilor de conjugare și fuziunea arcurilor posterioare. Această anomalie congenitală trebuie deosebită de un bloc dobândit postinfecțios. La nivelul C6-C7, poate fi prezentă o ancosă pe fațeta articulară superioară, în general simetrică. Observarea unei osificări incomplete sau supranumerare în vârful apofizei spinoase este mai banală chiar decât calcificarile ligamentului nucal pe linie mediană, între mușchii paravertebrali. Pe radiografiile oblice: permite observarea găurilor de conjugare. Gaura de conjugare poate
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
organică precisă. Etiologia lor este mai degrabă plurifactorială. Ea constă într-un deranjament intervertebral minor, favorizat de poziții fixe de lungă durată, adesea profesionale sau de microtraumatisme. Mecanismul durerii este iritarea ramurilor posterioare ale nervilor rahidieni cervicali ce inervează apofizele articulare posterioare. Clinic Cervicalgiile comune evoluează intermitent, mai mult sau mai puțin timp și pot iradia spre coloana toracală înaltă sau suboccipital (nevralgia Arnold, sindromul Atlas). Episoadele dureroase acute realizează torticolisul banal clasic. Durează câteva zile. Antrenează o poziție antalgică în
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]