6,038 matches
-
zilei. Nu sunt, totuși, păsări de deșert. Trăiesc, s-ar zice, pasiv. Orice presupune efort mă obosește. Dar, poate, au dreptate cei care cred că numai ceea ce se face cu pasiune merită să fie făcut. Oricum, m-am lămurit de ce bătrânețea e un amestec de melancolii și iritare. 4. Bolile de inimă sunt socotite de mulți "o șansă", în comparație cu altele. Teoria e că nu suferi, mori fulgerător, fără să apuci să te chinui și să te degradezi. De parcă ar exista morți
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pentru a explica de ce fusese visul atât de înfricoșător. Adevărul este că îl recunoscusem pe bărbatul care se aplecase deasupra patului. Îl recunoscusem pentru că eram eu. Eram eu, bărbat matur, privindu-mi sinele tânăr și fața mea era devastată de bătrânețe și brăzdată ca o sculptură veche de urmele suferinței. Fotografia era una dintre pasiunile tatei. Avea un aparat mic într-o cutie de piele și un blitz improvizat de el, iar în loc de cameră obscură acoperea ferestrele de la baie cu hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în oglinda toaletei de bărbați mai târziu în aceeași noapte, nu mi-a venit să cred ce-am văzut.. Era fața care mi se arătase într-un coșmar cu peste treizeci de ani în urmă: fața unui bătrân, răvășită de bătrânețe și zbârcită ca o veche sculptură de urme de suferință. Era aproape două când infirmiera a venit în sala rudelor să mă trezească. Eram cufundat într-un somn adânc. N-a spus nimic și eu n-am întrebat-o de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ce-o să mai viseze în noaptea asta? Când era tânără, visa mereu, visa extraordinar de frumos. La maturitate, visele s-au întrerupt. Abia odată la nu știu câți ani dacă mai visa și ea un pom sau o apă. Dar acum, la bătrânețe, bunul Dumnezeu i-a înapoiat visele de odinioară. O floare, de pildă, după-amiază când ațipise pe divan visase o floare fără nume. Și tocmai pentru că se dezbrăcase de nume, frumusețea ei i să dăruia visătoarei complet și adânc, producându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și și-a dat drumul în gol. Sculptorul a supraviețuit prefacerilor politice dar noii stăpâni nu mai aveau nevoie de stilul lui, puțin pompos firește după ce slujise unui rege al regilor atâta amar de vreme. A avut parte de o bătrânețe acră și o moarte obișnuită. Sabia s-a pierdut și ea. Și totuși arta e singura ocupație care ne permite să bănuim că nu toate lucrurile au un sfârșit. Care e principalul ei ingredient? De ce mâna artistului ne mișcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nume pe care ea însăși l-a ales pe vremea când bătea step și cânta de inimă albastră la cârciuma din Vergului, când vedea toate filmele cu Garbo de trei și de patru ori. Regina Cristina! Dama cu camelii! Spre bătrânețe, povestea oricui avea timp s-o asculte că tatăl ei fusese marchiz, iar ea crescuse într-un palat cu scări de marmură și servicii de argint și guvernante. Purta rochițe precum Shirley Temple și după moartea tragică a tatălui, învățase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
sarcini este ceva nesocotit, că înseamnă inconștiență, incapacitatea de a prețui cu adevărat viața. Acest act oribil începea să devină o modă în mediile „elevate”, iar el nu-și făcuse timp să mediteze serios pe această temă. O face la bătrânețe, analizând situația personajului său, aflat, totuși, la o vârstă „coaptă”. Absorbit aproape „periculos” de iubirea sa pentru Teodora, Domnul R. uită mobilul predestinat al oricărei acuplări: procreația. Se pare că numai femeia îl trăiește permanent în adâncul ființei sale, cu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
vorba nu știu cui, cât ești tânăr ți se iartă multe, iar după ce treci de o vârstă, totul ți se interpretează! Cred că aceasta ține de o mentalitate osificată privind „vârstele” individului. Astfel, binele și răul sunt categorii relaționate la copilărie, tinerețe, bătrânețe, făcîndu-se abstracție de diferențele ce țin de caracter, de cultură și de educație. Se știe că există tineri bătrânicioși și bătrâni capabili să se avânte în proiecte tinerești. „Omul îmbătrânește, dar inima rămâne tânără” - spunea cândva o frumoasă bunică din
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
găleata la necăjiții din sat. Nevastă-sa nu ieșea niciodată din cuvântul lui. Atunci când punea să facă mămăligă îl întreba: „Stăvăra, câte căni să pui?” Șapte sau mai multe, după câți oameni aveau la masă. Anii au trecut, au venit bătrânețile cu greutățile ei. A început războiul, băieții au fost luați pe front. El a rămas numai cu baba lui, așa cum au rămas toți bătrânii satului. Ordonanța Petrache B....ă Petrache se trezea de dimineață, mulgea vacile, făcea curat în șură
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
pentru trei boabe de mazăre plătind cu viața, rămânând Ilinca Rusului cu trei copii, două fete și un băiat, dintre care o fată a și murit de tânără, rămânând cu Leonora și cu Mihai al ei. Ilinca a murit de bătrânețe. Leonora trăiește și astăzi din cerșit. Nu a fost măritată, dar a făcut două fete, Viorica și pe Iliana, crăcănată gata, cu picioarele ca jugul boilor. A venit colectivul, Chimircan a ajuns mare brigadier la C.A.P., el ponta, el
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
că evreul era mare negustor, deținea cea mai mare brutărie din Iași și era plecat de ceva timp după negustorii), Rarița s-a plâns că iaca a îmbătrânit și nu a făcut și ea o fată ca să o ajute la bătrânețe, că are numai băieți. Evreica avea o fată a unui evreu de prin părțile Romanului, care era vânzătoare în prăvălie și care născuse de vreo trei luni o fată, căci evreul o îngrămădise pe fată în timp ce lucra la prăvălie și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Ilinca și vara și iarna avea la geamuri flori înflorite, cu flori roșii. Din când în când Butnaru îi mai administra câte un pui de bătaie, probabil că Ilinca mai vocifera și poate că îl mai amenința cu fuga. La bătrânețe Paraschița era de aproape nouăzeci de ani, iar Ilinca făcea scandal că nu mai moare baba. El s-a enervat într-o zi și i-a tras un ciocan în șale. Din această cauză Ilinca, încet-încet, nu a mai putut
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Mocanu, frumoasă, focoasă, dar foarte veninoasă. Că pe Toader îl lăsa să doarmă în casă, iar ea iute din cale afară, dormea tot pe prispă afară. Decât Toader, Maria era mai înaltă, dar și mai întrebată. Și de la tinerețe până la bătrânețe, Maria i-a umbrit sufletul lui Toader, prin comportările ei. A mai bătut-o, a mai fugărit-o, dar tot împreună au fost până la adânci bătrânețe. Copii i-a avut pe: Gica, Costică, Vasile și Petrică. Doar Costică și Vasile
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Decât Toader, Maria era mai înaltă, dar și mai întrebată. Și de la tinerețe până la bătrânețe, Maria i-a umbrit sufletul lui Toader, prin comportările ei. A mai bătut-o, a mai fugărit-o, dar tot împreună au fost până la adânci bătrânețe. Copii i-a avut pe: Gica, Costică, Vasile și Petrică. Doar Costică și Vasile ce mai aduc cu Toader, că Gica și cu Petrică doar îi purtau numele. Toader a fost un om calm și harnic, calculat în toate. S-
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ar cu tine, iar tu umbli pe drumuri nebună?... A doua zi vaca lui a murit când el se afla pe ogor la arat, după ce a tras câteva brazde. Dar cu calmul lui a trecut ușor peste acest necaz. La bătrânețe avea o hernie cât un pumn ce i se urca și cobora pe piciorul stâng și spunea: asta o să mă bage în pământ, dar nu specifica, hernia sau Maria, că de băgat l-au băgat amândouă. Lucache B....ă Rămas
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Lucache, rămas singur, apăsat de griji și de nevoi, s-a așternut pe post și rugăciune, vărsând lacrimi și regretând faptele din tinerețe. Treptat, lumina ochilor a început să se estompeze. Anica, marea dragoste a lui din tinerețe și până la bătrânețe, a trecut la cele veșnice înaintea lui. Astfel, rămas singur, s-a consumat și mai mult. Într-o bună zi, s-a apucat de tăiat lemne, era frigul iernii, a făcut focul, a făcut cald în casă, a încălzit apă
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ocupa cu descântecul și a demonstrat că a stăpânit magia ca nimeni alta la acea vreme în zona respectivă. Mulți apelau la servicele vrăjitoarei, dar cu timpul a băgat frica în săteni. O respectau oameni mai mult de frică. Anii bătrâneții au scurtat firul de ață al zilelor vrăjitoarei. Nu știu să fi fost această babă vreodată bolnavă. Vrăjitoarea a murit de anii grei ai bătrâneții, să fi tot avut suta de ani. Ea murit primăvara. Vara, Zavastia dormea afară pe
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu timpul a băgat frica în săteni. O respectau oameni mai mult de frică. Anii bătrâneții au scurtat firul de ață al zilelor vrăjitoarei. Nu știu să fi fost această babă vreodată bolnavă. Vrăjitoarea a murit de anii grei ai bătrâneții, să fi tot avut suta de ani. Ea murit primăvara. Vara, Zavastia dormea afară pe prispă și când o întreba cineva de ce doarme afară și nu doarme în casă, ea răspundea că afară se simțea mai bine, că-i aerul
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ca să-l crească și că nici nu-i nepotul ei. Milițenii i-au spus: L-ai luat, crește-l ... de ce l-ai luat? De ce nu l-ai lăsat la poartă? Așa s-a pricopsit Ioana cu doi copii mici la bătrânețe, să-i crească cu Răchită. După terminarea stagiului militar Dumitru s-a întors la Aglaia și au mai trăit împreună vreo doi ani și, cum fata Aglaiei se făcuse mare, Aglaia tot îl atenționa pe Dumitru ca nu cumva să
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
care era cerdacul casei, de mărimea unei camere. Era un om rău. Multă lume a plâns din cauza lui și mulți l-au blestemat, dar a venit timpul când a trebuit să dea socoteală pentru tot ce a făcut. Au venit bătrânețile, a venit și cooperativizarea agriculturii și l-a deposedat și pe el de agoniseala pe care a strâns-o. A venit timpul când toți apropiații lui l-au părăsit. Îmbătrânind, a rămas numai cu cea de a treia nevastă, care
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Așadar, nu republicile sînt acelea care-și aleg după voie suveranii, ci oamenii abili care, ajutați de conjuncturi favorabile, au supus aceste țări împotriva voinței lor. Așa cum oamenii se nasc, trăiesc o vreme și apoi mor de boală sau de bătrînețe, tot astfel, republicile se formează, înfloresc vreme de cîteva secole și apoi pier, prin îndrăzneala unui om al cetății sau sub armele dușmanilor. Toate au un timp al lor, iar toate imperiile și chiar cele mai mari monarhii n-au
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
o plăcere cu care se laudă într-atît noblețea? Este oare această ocupație atît de demnă de o ființă gînditoare? Mi se va obiecta că vînătoare este salutară pentru sănătate, că experiența a dovedit că cei care vînează ajung la anii bătrîneții, că este o pasiune inocentă, care convine marilor seniori, deoarece le etalează măreția, le alungă suferințele, iar pe timp de pace le evocă imaginile războiului. Departe de mine gîndul de a condamna un exercițiu moderat; dar, atenție! Exercițiul acesta este
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
salveze viețile atâtor oameni! De aici am învățat că a veni în ajutorul unui bolnav este un lucru fără seamăn! Și apoi, tată, ai încărunțit de-a binelea. La fel și mama. Cine îi mai nimerit să vă aline suferințele bătrâneții? Un doctor străin sau unul de-ai tăi? Dacă așa spui tu, Gruia, de ce m-aș împotrivi eu, care nu am prea multă școală? Nu-i nevoie de cine știe câtă carte ca să gândești cum trebuie. 166 Bine, Gruia, tată. Bine. Da
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fără cuvinte. Vestea primită i-a uluit! „Adică cum? Gruia al nostru să fie atâta de deștept încât să intre primul la facultate? Asta îi de a dreptul minune! Mulțumim, Doamne, că ne-ai dat așa o bucurie acum la bătrânețe” - gândeau amândoi... După un răstimp, brațele celor doi s au deschis ca la o comandă și l-au cuprins pe Gruia, ca și aripile unei păsări uriașe. Au rămas îmbrățișați în tăcere o bucată bună de vreme. La un timp
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cu care nu mă Împăcam, căci nu Înțelegeam cu ce drept, cu acoperirea cărei ordini superioare aveam voie să judec oameni de vîrsta părinților sau chiar a bunicilor mei. Era mult prea mult. Funcția aceasta ar trebui Îndeplinită tîrziu, spre bătrînețe, cînd părul ți s-a albit de loteriile vieții, cînd ochii ți s-au umbrit de cîte-au văzut. Abia atunci, către sfîrșit, cînd trebuie să fi adunat În tine toate Înțelepciunile lumii. Nu acum la douăzeci și ceva de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]