6,162 matches
-
absolut: un câmp de arbuști de indigo, pe malurile fluviului Dara, la intrarea în satul în care se născuse. Niște ștrengari dădeau deja fuga în întâmpinarea noastră. A apărut apoi șeful tribului, un om cu pielea neagră, trăsături fine și barbă albă ca un colier în jurul chipului, care a recunoscut-o pe dată pe soața mea, în pofida celor zece ani scurși, și care a strâns-o la piept. Mi se adresă în arabă, spunând că se simte onorat să-mi ofere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a le reproșa că-l lăsaseră să făptuiască atâtea crime fără să-l fi dojenit. Izbucnise, zice-se, în lacrimi în fața magistraților, care rămăseseră înlemniți: sultanul era într-adevăr un bărbat impunător, foarte înalt și foarte trupeș, cu o maiestuoasă barbă adusă rotund din foarfecă. Jurându-se că-și regreta amarnic purtarea față de bătrânul calif, făgăduise să repare neîntârziat răul pe care-l pricinuise. Și, cât ai zice pește, dictase, adresându-se înaltului personaj decăzut, un mesaj care fusese imediat transmis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aveam la Fès decât un șantier, o ruină populată de păreri de rău și goală de amintiri. * * * Călătoria noastră s-a prelungit săptămâni la rând, fără să dezvălui destinația, care nu era un loc, ci un om: Aruj corsarul, zis Barbă Roșie. Aflasem într-adevăr că Harun se afla alături de el. Am plecat așadar drept spre Tlemcen, am urmat apoi drumul de coastă spre răsărit, ocolind orașele ocupate de castilieni, cum ar fi Oran sau Mers-el-Kebir, oprindu-mă în locuri unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cum ar fi Oran sau Mers-el-Kebir, oprindu-mă în locuri unde puteam da peste granadini, ca de pildă la Alger și mai cu seamă la Cherchell, a cărui populație era alcătuită în totalitate sau aproape în totalitate din refugiați andaluzi. Barbă Roșie își instalase tabăra în orășelul portuar Jijil, pe care-l smulsese genovezilor în anul precedent. Totuși, înainte de a ajunge acolo, am aflat că tocmai asedia garnizoana castiliană din Bougie. Cum acest oraș se afla pe drumul meu, am hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
într-acolo, lăsându-i pe ai mei la câteva mile distanță, alături de imamul unei mici moschei de țară, și făgăduindu-mi să mă întorc să-i iau după ce voi fi inspectat câmpul de luptă. La Bougie l-am întâlnit pe Barbă Roșie, așa cum am scris în Descrierea Africii. Avea cu adevărat o barbă foarte roșcată, de culoare naturală, dar și din pricina henei, căci omul trecuse de cincizeci de ani, arăta și mai bătrân încă și nu părea să reziste decât datorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
imamul unei mici moschei de țară, și făgăduindu-mi să mă întorc să-i iau după ce voi fi inspectat câmpul de luptă. La Bougie l-am întâlnit pe Barbă Roșie, așa cum am scris în Descrierea Africii. Avea cu adevărat o barbă foarte roșcată, de culoare naturală, dar și din pricina henei, căci omul trecuse de cincizeci de ani, arăta și mai bătrân încă și nu părea să reziste decât datorită furiei de a învinge. Șchiopăta tare și avea mâna stângă din argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
În fața cortului comandantului stăteau câțiva paznici, dintre care unul era de obârșie din Málaga. A fost cel care s-a dus să-l cheme pe Harun, arătând un asemenea respect, încât am priceput că Iscoditorul era unul dintre locotenenții lui Barbă Roșie. Harun își făcu apariția însoțit de doi turci, pe care i-a expediat cu un gest ferm, înainte de a se azvârli în brațele mele. Am rămas o bună bucată de timp îmbrățișați, bătându-ne zdravăn pe umeri cu gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu așa o văzusem. Mă mulțumisem să urmez, potrivit bunei mele chibzuințe, mersul evenimentelor, străduindu-mă să-mi refac viața pe acel petec de pământ de pe care nu mă simțeam încă surghiunit. Dar se cuvine să spun în ce mod. Barbă Roșie prospera văzând cu ochii, la fel și Harun în umbra lui. Atacul împotriva orașului Bougie dăduse în cele din urmă greș, dar corsarul izbutise, în cele dintâi zile ale anului, să pună mâna pe putere la Alger, după ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu prăvăliile bine rânduite din suk, grupate pe meserii, cu străzile largi mărginite de case frumoase, cu etuvele, hanurile și mai cu seamă cu splendidele lui ziduri, clădite din pietre mari, care se întindeau spre plajă într-o vastă esplanadă. Barbă Roșie își stabilise acolo capitala, își luase un titlu regesc și înțelegea să fie recunoscut ca atare de către toți principii islamului. Cât despre mine, după regăsirea de la Jijil, o pornisem iar la drum. Obosit să mai rătăcesc și frustrat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
stabili un mic comerț. Dar n-am avut răgazul s-o fac. La mai puțin de o lună de la sosirea mea, Harun a venit într-o seară să-mi bată la ușă, însoțit de încă trei locotenenți de-ai lui Barbă Roșie, printre care un turc pe care-l salutasem la Bougie în cortul corsarului. Iscoditorul era serios ca un cadiu. — Avem un mesaj pentru tine din partea Înălțimii Sale Victorioase al-Qaim bi-amrillah. Era titlul pe care-l primise ca răsplată Barbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Barbă Roșie, printre care un turc pe care-l salutasem la Bougie în cortul corsarului. Iscoditorul era serios ca un cadiu. — Avem un mesaj pentru tine din partea Înălțimii Sale Victorioase al-Qaim bi-amrillah. Era titlul pe care-l primise ca răsplată Barbă Roșie după ce-i tăiase beregata emirului Algerului. Îmi cerea să plec la Constantinopol pentru a duce un mesaj sultanului, vestindu-i întemeierea regatului din Alger, arătându-i supunere și fidelitate și implorându-i sprijinul în lupta împotriva castilienilor, care continuau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
siguranță. Pe deasupra, îți vor fi suportate în întregime cheltuielile și vei fi generos răsplătit. Nu se feri să adauge, cu un zâmbet de pirat în colțul gurii: — Bineînțeles, nici eu, nici însoțitorii mei nu vom cuteza să-i spunem lui Barbă Roșie că ai refuzat. Aveam tot atâta libertate de mișcare ca o păsăruică urmărită de șoim. Neputând dezvălui adevărata cauză a șovăielilor mele fără să trădez taina lui Nur, nu izbuteam să găsesc argumente. Când ar trebui să mă îmbarc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
făcuse iarna, căci trebuia să ajungem la Constantinopol înainte ca sultanul să plece din oraș în campania de primăvară. Ne-am petrecut așadar prima noapte într-un han ținut de un grec din Candia, un văr îndepărtat de-al lui Barbă Roșie. Și chiar de-a doua zi, ne înfățișam la serai, locuința sultanului. Nur a rămas în afara grilajului porții, sporovăind încetișor la urechea lui Bayazid, nesinchisindu-se de vârsta lui, de mormăielile lui întâmplătoare sau de râsetele lui fără rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de soldați, funcționari, dar și orășeni de toate condițiile, cu toții tăcuți, din respect pentru persoana sultanului. Am așteptat mai bine de două ceasuri, convins că mi se va cere să mă întorc mai târziu. Asta însemna să subestimez importanța lui Barbă Roșie și interesul pe care-l avea otomanul pentru el. Curând a apărut un paj care a venit să mă ia, împreună cu Harun și însoțitorii săi, spre a ne conduce prin Poarta din Mijloc spre curtea diwan-ului, un parc mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din memorie, fără efecte de elocință, dar și fără bâlbâieli, însoțit la ultimele versuri de câteva gesturi timide care m-au costat eforturi și sudoare. Sultanul dădea din cap, schimbând uneori câte un cuvânt scurt cu apropiații săi. Nu purta barbă, ci doar o mustață răsfirată de care trăgea întruna; tenul lui mi s-a părut pământiu, ochii prea mari pentru restul feței și ușor oblici. Pe turban, care era mic și înfășurat strâns, se afla un rubin încrustat într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai mărunt comandant peste zece soldați nu-i trecea prin cap să se deplaseze fără o abundentă și zgomotoasă escortă. Era un bărbat de vreo patruzeci de ani, înalt, elegant, cu piele albă, cu mustața alungită după moda circaziană, cu barba scurtă și îngrijt ajustată. De la primele cuvinte de bun venit, s-a întunecat la față. Accentul meu îl neliniștise, comunitatea maghrebină din Cairo fiind cunoscută pentru simpatiile ei față de otomani. M-am grăbit s-o chem pe Nur alături de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sută de călăreți și de două ori mai mulți pedeștri. Cu spatele spre mulțime, ei alcătuiră trei cercuri concentrice, având în mijloc un bărbat călare. Nu era ușor să-l recunoști în silueta aceea pe Tumanbay. Cu capul gol și barba în dezordine, nu avea drept straie decât niște zdrențe din postav roșu prost ascunse de o mantie albă. În picioare nu avea decât niște legături grosolane dintr-o pânză albastră. Un ofițer otoman îi ceru să coboare de pe cal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din ochi un colț de masă unde să ne așezăm - când un crâmpei de frază m-a făcut să tresar. Am ciulit urechea. Un marinar povestea că văzuse expus într-o piață publică din Oran capul tăiat al lui Aruj Barbă Roșie, ucis de castilieni, care-și plimbau macabrul trofeu din port în port. După ce ne-am instalat, am început să-i povestesc lui Abbad amintirile mele despre corsar, vizita pe care o făcusem în tabăra lui, solia pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acela? am întrebat. — Desigur, dar nu e de vânzare. L-am luat cu mine din greșeală. E vorba de o comandă pe care mi-a făcut-o un negustor și trebuie să i-o predau. Rotunjimile alea, tenul ăla mat, barba aia, zâmbetul veșnic satisfăcut... Nu se putea să mă înșel! Se cuvenea totuși să întreb: — Cum se numește omul ăsta? — Messer Abbado. Este unul dintre cei mai bogați armatori din Neapole. Abbad din Sousa! Am murmurat o înjurătură binevoitoare. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aici la întoarcerea sa de la Tunis și să-i ofer un ospăț pe cinste. Nu voiam să mă tângui în fața prietenului meu, dar, în ce mă privește, lucrurile începeau să se strice: Adrian hotărâse să lanseze o campanie împotriva portului bărbii. „Nu le stă bine cu barbă decât soldaților“, decretase el, poruncind tuturor călugărilor să se radă. Pe mine treburile astea nu mă priveau direct, dar, pentru că frecventam cu asiduitate palatul Vaticanului, a mă încăpățâna să păstrez acea podoabă apărea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și să-i ofer un ospăț pe cinste. Nu voiam să mă tângui în fața prietenului meu, dar, în ce mă privește, lucrurile începeau să se strice: Adrian hotărâse să lanseze o campanie împotriva portului bărbii. „Nu le stă bine cu barbă decât soldaților“, decretase el, poruncind tuturor călugărilor să se radă. Pe mine treburile astea nu mă priveau direct, dar, pentru că frecventam cu asiduitate palatul Vaticanului, a mă încăpățâna să păstrez acea podoabă apărea ca o afirmare insolentă a obârșiei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pentru că frecventam cu asiduitate palatul Vaticanului, a mă încăpățâna să păstrez acea podoabă apărea ca o afirmare insolentă a obârșiei mele maure, ca o sfidare adusă papei, cu siguranță ca o manifestare de necuviință. La italienii pe care-i întâlneam, barba nu era un lucru obișnuit, ci mai curând o dovadă de originalitate rezervată artiștilor, originalitate elegantă la unii, excesivă la alții. Unii se atașaseră de acest ornament, alții erau mai degrabă gata să se descotorosească de el decât să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se atașaseră de acest ornament, alții erau mai degrabă gata să se descotorosească de el decât să vadă că li se interzice accesul la curte. Pentru mine, acest lucru nu putea decât să capete o altă semnificație. În țara mea, barba este ceva obișnuit. A nu avea barbă e un lucru tolerat, mai cu seamă unui străin. Dar raderea bărbii după ce a fost purtată ani îndelungați este semn de înjosire și de umilință. Nu aveam nicidecum de gând să sufăr un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai degrabă gata să se descotorosească de el decât să vadă că li se interzice accesul la curte. Pentru mine, acest lucru nu putea decât să capete o altă semnificație. În țara mea, barba este ceva obișnuit. A nu avea barbă e un lucru tolerat, mai cu seamă unui străin. Dar raderea bărbii după ce a fost purtată ani îndelungați este semn de înjosire și de umilință. Nu aveam nicidecum de gând să sufăr un astfel de afront. Oare mi s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
li se interzice accesul la curte. Pentru mine, acest lucru nu putea decât să capete o altă semnificație. În țara mea, barba este ceva obișnuit. A nu avea barbă e un lucru tolerat, mai cu seamă unui străin. Dar raderea bărbii după ce a fost purtată ani îndelungați este semn de înjosire și de umilință. Nu aveam nicidecum de gând să sufăr un astfel de afront. Oare mi s-ar da crezare dacă aș spune că, în anul acela, eram gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]