7,814 matches
-
Scrinul negru este prin esență un roman al ambiguității"63. Călinescu respectă propaganda realismului socialist, dar creează un personaj șters, realizat după documentele oficiale, fără valoare în epicul romanului. Sub impresia lecturii de întâmpinare, Eugen Simion afirmă în 1974 că Bietul Ioanide "e un roman singular în proza noastră în primul rând prin extraordinara lui vivacitate intelectuală"64, iar Scrinul negru "cel mai slab roman al lui G. Călinescu"65. În interiorul regimului, nu se permite comentarea negativă a aspectelor ce țin
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
împreună cu părinții. În ce stațiune, nici ea nu știa. Hotărârea o luaseră părinții fără a o întreba. Cum era și normal, au hotărât ca ea să scrie prima scrisoare din stațiunea respectivă. Nu a fost să fie așa. A așteptat bietul băiat o săptămână, două, trei. Nimic. I-a scris o sumedenie de scrisori chiar și câte două pe zi, care toate s-au pierdut, fără a afla nimic despre ele. Precis s-a căsătorit cu altcineva, gândea el înnebunit de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
împreună cu părinții ei. Au murit cu toții". * * * Nu peste mult timp, tot de la prietenul lui a aflat că Bela i-a trimis pe adresa de acasă, pe adresa Universității și pe adresa de la Nea Laie, o sumedenie de scrisori, la care, biata fată, nu a primit nici un răspuns, deoarece nici o scrisorică nu a ajuns în mâinile destinatarului, iar ea se topea văzând cu ochii și, colac peste pupăză, s-a întâmplat, ceea ce s-a întâmplat... Acum Bidaru avea douăzeci și șapte de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
adresându-se băiatului continuă: Florin, am înțeles că ai fost în București. Ți-a plăcut orașul? La această întrebare, băiatul nu știa ce să răspundă. Era încurcat cu totul, însă mama sări imediat în ajutorul lui. Ce să-i placă bietului copil? Toată noaptea s-a chinuit să doarmă puțin în sala de așteptare. Ieri am umblat împreună ca doi cerșetori până seara târziu pe străzile orașului. Ne-am rătăcit de mai multe ori. Noi căutam strada Tutunari și am fost
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
noi în sat l-a trăsnit pe un om bătrân chiar în prispa casei. Trăsnetul a topit sârma de care era legat câinele. Bătrânul a murit pe loc. Câinele trăiește și acum, dar își trage păcatul cu el. E paralizat bietul animal. Merge mai mult pe burtă târându-și picioarele din spate. Un fulger, urmat la scurt timp de un trăsnet puternic, pe undeva prin apropiere, a întrerupt povestirea femeii. Pe acoperișul vagonului, se auzeau niște zgomote ciudate. Trenul înainta din ce în ce mai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
înfățișă în toată splendoarea și măreția. Cât vezi cu ochii culturi de viță, de toate soiurile, unele aliniate precum militarii din gărzile regale când dau onorul suveranului. E bine că piatra nu a bătut și aici, ar fi distrus truda bieților oameni năpăstuiți!, auzi vocea mamei lui Florin pe care o recunoștea deja. Trenul încetinește pe neobservate. Stația Mărășești. Iată și Mausoleul pe partea stângă. Aici a fost într-o excursie cu școala când era elev în clasa a șasea sau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
avea aproape douăzeci de ani, pe care o visa ziua și noaptea în tranșee și care i-a dat tăria să îndure orice, aproape că nu mai exista acum la întoarcere, când el împlinise deja douăzeci și șapte de ani. Biata fată, tot așteptându-l, s-a îmbolnăvit grav de plămâni. L-a întâmpinat o ființă suferindă, formată numai din piele și oase; nu tânăra veselă, zâmbitoare, dornică de viață, cu obrajii trandafirii, așa cum o lăsase la plecare. L-a așteptat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
precipitat lucrurile. Pe mama fetiței am cunoscut-o nu cu mult înainte. Nu avea pe nimeni mai apropiat decât pe noi. În scurt timp ne-am împrietenit. Era o fată frumoasă, deșteaptă, bună la suflet, însă oropsită de soartă. O biată ființă neajutorată, singură pe lume, fără rude, fără părinți și suferindă, care nici nu avea voie să nască, însă a riscat și rezultatul: o fetiță de toată frumusețea. A murit imediat după naștere, asistată de o moașă calificată însă bătrână
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o barcă în derivă, cântau conduși de vocea inconfundabilă a tânărului tătic. Participanții deveneau, rând pe rând, când ciobănași cu trei sute de oi când, țărăncuțe cu bujori în obrăjori și cu bundițe noi, țigani adevărați îndrăgostiți de pirande, când niște bieți pribegi cu cavalul în mâini ce-și deplâng soarta prin câte o doină șuierată însă izvorâtă din adâncul rărunchilor. Urmau apoi romanțe, canțonete italiene, cântece și melodii rusești. Nu era necesar să se repete aceeași melodie. Le avea pe toate
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
aveau totuși tăria să o privească când își despica pupilele și expulza din cele două bobițe negre doi drăcușori invizibili ca două burghie, riscau enorm. Acești drăcușori i se strecurau, nu numai în creier, dar și în toate viscerele corpului bietului ghinionist, după care urmau: dureri de cap, grețuri, vărsături, amețeli, crampe abdominale, ce luau proporții de la o oră la alta. Au fost cazuri când unii își pierdeau cu totul cunoștința și leșinau, pur și simplu, la numai câteva ceasuri după
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
seară venea încărcat cu tot felul de delicatese, sperând să-și găsească un locușor în inima ei. Nu se putea face nimic, fata era prea tânără, îi trebuia dispensă de vârstă. Băiatul era dispus s-o aștepte până la majorat. În timp ce bietul băiat ducea tratative, cu fata și cu mama în același timp în vederea unei viitoare căsătorii, ea a fugit cu un șofer în București de unde nu s-a mai întors decât după mai bine de o jumătate de an, când respectivul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Ea a tresărit și a gemut de durere... Când am luat geanta și am pus-o în alt loc, doctorul a țipat ca un nebun la mine și la mama de parcă cine știe ce crimă făcusem... Când vedeam starea în care era biata mamă, mi se părea că nu mai ajungem la celălalt spital. Ajunși în sfârșit, au mutat-o pe mama pe o altă targă și au dus-o la triaj. Nu era nici un cadru medical și vedeam cum mama se pierde
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
oleacă singuri, o tunde la fugă pe uliță, cu o elasticitate felină, ce comprimă parcă un uriaș hohot de rîs tineresc, adresat obișnuinței noastre de a socoti că un om la șaptezeci de ani nu este , la urma-urmei, decât un biet bătrîn. Nici nu ne-am dat seama că, de fapt, nu se duce doar în vecini, ci undeva, cine știe unde, în sat, iar după zece minute nici nu știm încotro a luat-o. Gospodăriile sînt singure, oamenii sînt la muncă, iar
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
pot fi reunite la un loc, dar nu mai e vasul dintâi... MARIA: Suntem oameni... putem greși... Ne iubim, dar suntem oameni. GELU: Doi inși care se iubesc cu adevărat nu mai sunt oameni... MARIA: Ba da... ba da... sunt bieții oameni careși caută un pic de fericire... atât cât e cu putință aici pe pământ... Cu zile bune și cu zile rele, înălțați de speranță ca de o vijelie, sau prăbușiți de deznădejde ca de un crivăț... Fii om, pentru
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
din textul dat. 8. Ilustrează, cu exemple din text, două trăsături ale genului dramatic. 9. Comentează, în 60-100 de cuvinte, următoarea secvență: GELU: Doi inși care se iubesc cu adevărat nu mai sunt oameni... MARIA: Ba da... ba da... sunt bieții oameni careși caută un pic de fericire... atât cât e cu putință aici pe pământ... Cu zile bune și cu zile rele, înălțați de speranță ca de o vijelie, sau prăbușiți de deznădejde ca de un crivăț... Fii om, pentru
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
celor 53 000 de soldați de sub comanda lui Mihail Ilarionovici Kutuzov o armată învingătoare? se întreabă, retoric, Eminescu. Poetul recurge și la amintirea celor vârstnici: "Oameni bătrâni care au văzut pe atunci armata lui Kutusof povestesc că, de mersurile forțate, bieții soldați cădeau în șanțurile drumurilor de țară și pe paveaua de lemn a Iașilor și, cu toată cumplita grabă, i-a trebuit patru luni ca să ajungă în fața aripei drepte a armiei împăratului francez; în fața corpului auxiliar de 34 000 de
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
numele cărora sunt cunoscute muncitorilor basarabeni, țăranilor și celor care au în același timp o experiență practică de muncă sovietică."214 Cu toată forța, republica transnistreană a fost avanpostul propagandei antiromânești, zugrăvind în culori de infern ce se petrecea cu bietul popor din Basarabia, amenințând permanent cu sosirea revoluției și eliberării Chișinăului de sub "jugul" "călăilor", "bestiilor", incapabili să priceapă că se poate trăi "fără preoți, capitaliști și jandarmi"215. Supărase rău reacția "trădătorului" Ion Inculeț, care declarase că înființarea RASSM dovedește
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Apoi repetata comuniune cu întregul din Scrisoarea din urmă: "De mult m-am ascuns în adâncuri de apă / și m-am înecat în azur..." Istoria Marelui Ceas și a Orbului e pretext de "povestire" despre Marea Trecere, o alegorie; un "biet orb" veghind în singurătăți de piatră, paznic al unui "Orologiu de Piatră", "socotește întruna ceva"; se bucură un moment și cade în tristețe. Misterul împresoară insinuând spaima. Sunetul Marelui Ceas, semnal "melancolic", se aude pe tot pământul sau nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
asupra moralului lui Julius Zimberlan, prim-vicepreședintele SCC, era tot mai nimicitor. Așa că a hotărât să stea treaz în toate nopțile de marți spre miercuri. Însă când cumplitul vis i-a apărut și într-o noapte de vineri spre sâmbătă, bietul om n-a mai rezistat. Degeaba au încercat să-l liniștească rudele și prietenii " Aceasta este o premoniție venită din cer! Asta se va întâmpla!". Lipsit de speranță, Julius Zimberlan n-a apucat să devină președinte al SCC, poziție de
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
leafa, întrucât nimeni nu-și permitea să-i vireze banii unuia care are în nume litera incriminată. (Pedeapsa pentru folosirea literei ö se traducea, în cel mai bun caz, în închisoare și confiscarea parțială a averii.) Așa că lumea trecea pe lângă bietul om, făcându-se că nu-l vede. Viața lui Louis R. a devenit un coșmar. Și nu numai viața lui, ci a întregii sale familii. Asta până când un deputat a cerut în Parlament ca neamul lui Louis R. să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
din București (România). La reconstrucția Palatului Rakavanda Nouă, lucrează 1.729.000 vandani și aproximativ 298.000 personal adus din afara granițelor țării: arhitecți, meșteri zidari, meșteri decoratori, electroniști și simpli zilieri. Majoritatea străinilor sunt veniți din locuri și mai sărace, bieți oameni care doar cu acel prilej puteau spera la o viză de intrare în Republica Umanistă Vandana. Ei au venit pe baza unui contract prevăzut cu multe anexe și paragrafe cu litere foarte mici. Astfel: se obligau să rămână în
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
nasul în politică" și au retrogradat printr-o Rezoluție a O.N.U. cu 28 puncte coeficientul de inteligență a ambelor țări. "Nu-i nimic, au spus triumfător vündünii, tot rămânem cu un I.Q. cu 1,8 mai mare decât bieții vandani!", iar aceștia le-au răspuns că "Degeaba, când se vede de la o poștă că studentul G.S. nu este decât un autist sadea!", iar vündünii au ripostat că "studentul vandan B. R. este un ciudat", iar vandanii au spus că
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
nu departe de localitatea Brandul Mic, unde s-a îndrăgostit de la acea vârstă fragedă de Lotte. S-a îndrăgostit atât de tare încât nu s-a mai întors la părinții săi din orașul Lugosh (Republica Democratică Vandana). Degeaba au insistat bieții oameni pe la autorități, relațiile dintre cele două republici frățești fiind tot mai înghețate, Wolfgang a rămas la Brandul Mic. Și n-a rămas nici măcar cu Lotte, ci cu Astrid. Pe urmă, cu Monika. Părinții nu și i-a mai revăzut
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
se, astfel, o activitate de importanță maximă pentru națiune, în S.R.L.-uri care comercializează diplome. Stimați guvernanți, care aprobați asemenea practici, dar vă trimiteți proprii copii și nepoți să învețe la școli de elită din străinătate, gândiți-vă și la bieții părinți români, care sunt nevoiți să-și dea copiii pe mâna unor învățători și educatoare cu o pregătire precară și cu o deontologie profesională îndoielnică. Crearea unei ambianțe educative propice, educația deontologică și spiritul normalist s-au constituit în alte
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
a fost șocat de discrepanța dintre felul în care copilul lui a fost cotat timp de opt ani, și modul în care a fost apreciat la concurs. Situația, departe de a fi fost singulară, era delicată și de neînțeles pentru bietul tată căruia Diplomele de premiu îi dăduseră multe speranțe de reușită pentru fiul său. Să fi fost acest copil un fel de chior în țara orbilor la școala în care a învățat? Întâmplarea relatată în rândurile de mai sus este
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]