6,003 matches
-
din fața altarului zăceau grămezi de zambile albastre și roz, de liliac mov și de frunză proaspătă de salcâm. Mai în margini puteau fi văzute și florile sălbatice ale gropii, aduse de nevoiași, crude în lumina subțire, albăstruie a lăcașului. Sub bolțile largi de piatră se auzeau corul și clinchetul cădelniței preotului. Pe preșurile moi, abia călcau pașii dascălului, care stingea luminările arse până la coadă, făcând ceara ghemotoc în palmă. Babele băteau câte trei cruci mari, pravoslavnice, cădeau în genunchi la icoane
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sară zăvoarele. Înăuntru era adăpost. Gheorghe și-a făcut o cruce mare: - Doamne, iartă-mă! Oacă a aprins o luminare, luminând pereții. În biserică era o răceală de ziduri și mirosea a untdelemn. Au pășit spre altar. Viscolul zgflțîia cercevelele. Bolțile de piatră gemeau. Codoșul s-a mai închinat o dată. Au urcat niște trepte scunde și au dat la o parte o perdea de catifea. Pe o măsuță ședeau cărțile sfinte cu pecețile lor de argint și odoarele. S-a uitat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-i plăcuse Stăpânului la viața lui: La șalul cel negru, PIfngeam ta tăcere, Of, mama mea, Că nimeni nu mă mai iubea... Și mucede ziduri deasupra M-acopereau, Of, mama mea, 315 Iubită avusesem, se duse și ea... Străin sub bolta cea rece, Timpul ce trece, Cum așteptam, Of, mama mea! Dase un plâns în pungași și drumul nu se mai isprăvea. Țiganii băteau măsurile repezi ale geamparalelor. Unde era el, starostele, unde era Oacă, să joace cu Nicu-Piele tot pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
auzeau bubuiturile surde ale furtunii. Femeile simțiseră răceala ploii care venea. Strânseseră la repezeală țoalele de pe afară. Cârciumarul a tras obloanele și a aprins lămpile. Picături mari și grele, ca o grindină, se năpustiseră peste locul sălbatic. Se făcuse frig. Bolțile se despicaseră. Apa apăsa pe acoperișuri. Muierile aprinseseră candelele. - Doamne, Maica Domnului! Scapă-ne, Doamne! se rugau. Întâi s-au umflat șanțurile. Apele gâlgâiau sub geamuri. Drumul rampei era tot un nămol, o clisă neagră. Dinspre mahalaua ceferiștilor se scurgeau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Nu, e bine așa, zise MM, pe un ton puțin cam răspicat; spusese un sfert de oră și un sfert de oră răm’nea. Denise și Brian au luat-o spre ieșire, pe culoarul din centru, iar Hugo făcu o boltă elegantă și ateriză de pe scenă jos, lângă mine. Bem ceva, zise el. Și apoi cina. Și poate după aceea reluăm epopeea Pamelei și a Baronului de unde am fost nevoiți să o lăsăm. Cum ai ajuns aici, cu mașina ta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
iute că ni se păru că soarele se stingea precum o lampă peste care ar fi suflat un djinn. Era beznă la ceasul amiezii și, fără ca sultanul să fi dat poruncă, jocul se opri, căci fiecare simțea pe umeri povara bolții cerești. Un fulger brăzdă cerul, tunetul bubui, apoi un alt fulger se văzu, iarăși se auzi un tunet surd, apoi trombe de apă se abătură peste noi. Știind că era vorba de o furtună mai curând decât de un blestem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
invitații, mulțumindu-le celor doi pentru ospitalitatea lor, și m-am instalat la han, care era foarte puțin confortabil în comparație cu cele din Fès; nu mă plângeam însă, căci, de mai multe nopți, nu mai avusesem parte de alt acoperiș decât bolta înstelată. Abia mă așezasem că prin camera mea începură să se perinde cele mai mari averi din ținut. Un negustor bogat veni să-mi propună să-mi dea opt sute de burnuzuri în schimbul celor patru sute de săbii ale mele. Eram gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
De la primul emistih, palatul meu era deja Alhambra, iar grădinile lui, Edenul. Fie ca tu să pătrunzi acolo, în binecuvântata zi a terminării, ducându-ți moștenitorul așezat pe umeri! Tremurul Hibei mi-a străbătut întreg brațul care o sprijinea făcând boltă asupra ei. A suspinat la urechea mea: — Doamne, cât de mult mi-ar plăcea să-ți dăruiesc eu acel moștenitor! Ca și cum ar fi auzit, poetul se uită la ea cu tot atâta milă câtă dorință și, întrerupându-și zicerea, improviză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pelerini trecuseră, așa că m-am putut apropia pe îndelete de Piatră, acoperind-o cu sărutări și cu lacrimi. Când a trebuit să-i las locul lui Nur, care venea după mine la distanță, m-am dus să beau, sub o boltă din preajma Kaabei, apa binecuvântată de la Zam-Zam. Apoi, băgând de seamă că ușa Kaabei tocmai fusese deschisă de către vreun oaspete de soi, m-am grăbit să intru, cât să rostesc o rugăciune. Era podită cu lespezi din marmură albă cu vinișoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
iar întâmplarea de care făceau mare haz curtenii încă din prima săptămână a domniei lui, pe mine, unul, nu mă făcuse să râd în hohote. Când intrase în Capela Sixtină, se pare că noul pontif strigase la spectacolul oferit de bolta pictată de Michelangelo: „Asta nu e biserică, ci o etuvă umplută cu nuduri!“, adăugând că era decis să acopere cu var acele înfățișări nelegiuite. Pe Dumnezeu, și eu aș fi putut să scot același strigăt! Contactele mele cu romanii mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aș spune că, în anul acela, eram gata să mor pentru propria-mi barbă? Și nu doar pentru propria-mi barbă, căci toate luptele se confundau în mintea mea, la fel ca în mintea papei: barba clericilor, sânii goi de pe bolta Sixtinei, statuia lui Moise, cu privirea care fulgeră și cu buzele fremătătoare. Fără s-o fi căutat, am devenit un pivot și un simbol al rezistenței îndărătnice în fața lui Adrian. Văzându-mă cum trec, mângâind cu mândrie smocurile stufoase de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
femeie îmbrobodită se strecură pe lângă ei, cu capul adâncit într-o carte de rugăciuni, bolborosind incantații. Își continuară drumul, până când ajunseră sub alt acoperiș boltit. Mirosul de igrasie era din ce în ce mai puternic. Treceau, explica ghidul, prin niște rezervoare subterane ale căror bolți susțineau casele construite deasupra. — Vedeți găurile din tavan, spuse el și toată lumea se uită în sus. Pe acolo coborau gălețile și le ridicau apoi pline cu apă. Maggie aproape că nu mai asculta, studiind în schimb cele două semne luminoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu pasageri și cu bagajele lor. La naiba. Când va vedea ceva care să aibă sens? Căută o deschizătură. Nu era decât una și se strecură prin ea, trezindu-se pe o alee îngustă, mărginită la un capăt de o boltă enormă ce părea construită din cărămidă, umplută cu un pietriș brut, grosolan. Lângă ea se afla un indicator: Poarta lui Warren 1. Îi mulțumea lui Dumnezeu pentru asta. Până la urmă, Guttman nu se jucase cu ei. Nu vorbea indiciul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Sânt aproape de Stâlpul Lumii" etc.4 Asimilarea Stâlpului cosmic cu stâlpul sacru și a casei de cult cu Universul se întîlnește și la populația nad'a din insula Flores. Stâlpul de sacrificiu este numit "Stîlpul Cerului" și, conform credinței, susține bolta cerească.5 "Centrul Lumii" Strigătul neofitului kwakiutl: "Sînt în Centrul Lumii!" ne dezvăluie încă de la început una dintre semnificațiile cele mai profunde ale spațiului sacru. Acolo unde s-a petrecut, printr-o hierofanie, o ruptură de nivel a avut loc
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
prin anumite animale (șarpe, crocodil și altele) sau prin ideogramele tenebrelor.16 Simbolismul cosmic al satului este reluat în structura sanctuarului ori a casei de cult. La populația waropen, în Guineea, "casa bărbaților" se află în mijlocul satului: acoperișul ei reprezintă bolta cerească, cei patru pereți corespund celor patru direcții din spațiu. În insula Ceram, piatra sacră a satului reprezintă Cerul, și cele patru coloane de piatră pe care se sprijină simbolizează cei patru stâlpi care susțin Cerul.17 Concepții asemănătoare se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
reprezintă Cerul, și cele patru coloane de piatră pe care se sprijină simbolizează cei patru stâlpi care susțin Cerul.17 Concepții asemănătoare se regăsesc la triburile algonkin și sioux: coliba sacră unde au loc inițierile închipuie Universul. Acoperișul colibei simbolizează bolta cerească, podeaua reprezintă Pământul, cei patru pereți - cele patru direcții ale spațiului cosmic. Construcția rituală a spațiului este subliniată de un triplu simbolism: cele patru uși, cele patru ferestre și cele patru culori trimit la cele patru puncte cardinale. Construcția
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ținutul întunericului și al durerii, al morții, al locuințelor veșnice ale morților, care așteaptă învierea trupurilor și Judecata de Apoi. Mijlocul clădirii este Pământul. După Kosmas Indikopleustes, Pământul este dreptunghiular și mărginit de patru ziduri, deasupra cărora se află o boltă. Cele patru părți ale interiorului unei biserici reprezintă cele patru direcții cardinale.27 Ca imagine a Cosmosului, biserica bizantină reprezintă și totodată sfințește Lumea. Câteva concluzii N-am citat, din miile de exemple aflate la îndemîna istoricului religiilor, decât un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ori de "religie naturală" în înțelesul căpătat de acești termeni în secolul al XIX-lea, deoarece omul religios intuiește "supranaturalul" cu ajutorul aspectelor "naturale" ale Lumii. Sacrul ceresc și zeii uranieni O experiență religioasă se poate naște din simpla contemplare a boltei cerești. Cerul se vădește infinit, transcendent, fiind prin excelență un ganz andere față de nimicul reprezentat de om și mediul său. Transcendența se dezvăluie prin simpla conștientizare a înălțimii infinite. "Preaînaltul" devine dintr-o dată un atribut al divinității. Regiunile superioare, unde
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
zeilor - este "construit" în așa fel încît sentimentul religios al transcendenței divine este stimulat, trezit de existența însăși a Cerului. Iar pentru că acest Cer există în chip absolut, numeroși zei supremi capătă, la populațiile primitive, nume legate de înălțime, de bolta cerească, de fenomene meteorologice, atunci când nu sânt numiți pur și simplu "Stăpîni ai Cerului" ori "Locuitori ai Cerului". Divinitatea supremă a tribului maori se cheamă Iho: iho înseamnă "înalt, sus". Numele Zeului suprem al negrilor akposo, Uwoluwu, înseamnă "ceea ce se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
când și-a recăpătat libertatea și Învățătorul satului a fost cel care a organizat festivitățile și a instalat pavilioanele (o parte din ele de-a dreptul roșii) pentru a-l primi pe tata În drum spre casă, de la gară, pe sub bolți alcătuite din crengi de brad și clopoței, floarea preferată a tatei. Noi, copiii, ne duseserăm În sat și când Îmi amintesc acea zi deosebită, văd foarte clar râul scăldat În soare; podul, tabla strălucitoare a unei cutii de conserve lăsate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
monstruozități minerale, troici cu pietre prețioase cocoțate pe ouă de struț din marmură și alte obiecte asemănătoare, foarte apreciate de familia imperială, erau pentru ai noștri simboluri ale unui lux țipător și grotesc. Bat clopotele, primul fluture Brimstone zboară pe deasupra bolții palatului, peste o lună ne vom Întoarce la țară; și ridicându-mi privirea, văd atârnate pe sfori, de la o fațadă de casă la alta, sus, deasupra străzii, stindarde mari, bine Întinse, semitransparente, umflându-se, cu cele trei benzi late - roșu-pal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În mână acel mănunchi de raze luminoase, fără să știu exact unde să-l plasez, În timp ce ea aleargă tot mai repede În jurul meu cu cercul și În cele din urmă dispare printre firavele umbre aruncate pe poteca cu pietriș, de bolțile Înlănțuite ale gardului scund, cu volute, care o mărgineau. Capitolul 8 1 Voi prezenta câteva plăci fotografice, dar mai Întâi să indic locul și momentul acțiunii. Fratele meu și cu mine ne-am născut la St. Petersburg, capitala Rusiei imperiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
aflat sub o lumină blândă; uleiurile olandeze mici, strălucitoare ca mierea; și chiar deasupra biroului, portretul pastel, ca un abur trandafiriu, al mamei, pictat de Bakst: artistul Îi desenase fața În trei sferturi, scoțându-i minunat În evidență trăsăturile delicate - bolta părului cenușiu (Încărunțise la douăzeci și ceva de ani), arcuirea pură a frunții, ochii albaștri și blânzi, grațioasa linie a cefei. Când Îl Îndemnam pe birjarul ca o păpușă de cârpă să mâne mai iute, el se apleca doar Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
nu aibă timp să-mi asculte versurile. Niciodată nu-mi dorisem atât de mult laudele ei. Niciodată nu fusesem mai vulnerabil. Aveam nervii Încordați din cauza Întunericului care se lăsase asupra pământului - pe care nu-l observasem coborând - și a goliciunii boltei cerești, a cărei despuiere - tot așa - n-o observasem. Deasupra mea, Între copacii fără formă ce mărgineau poteca tot mai neclară, cerul pălise din cauza stelelor. În anii aceia, minunata aglomerare de constelații, nebuloasele, golurile interstelare și tot ce mai alcătuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ceea ce priveai nu era izolat de timp, totul era o deschidere firească spre el, pentru ca mintea să se obișnuiască să lucreze Într-un mediu deosebit de pur și de vast și deoarece, În termeni spațiali, străduța Îngustă, peluza Închisă Între ziduri, bolta Întunecată te constrângeau fizic, acea urzeală diafană și elastică a timpului era prin contrast extrem de binevenită pentru minte, așa cum văzând marea de la fereastră te bucuri imens, chiar dacă nu te atrage să o străbați. Nu mă interesa deloc istoria locului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]