6,287 matches
-
1) oglindesc sentimentele exprimate în Ponticele, I 3 ; imnul închinat frumuseților gliei italice și primăverii din ținutul natal (V 3) se află pe același plan cu elogiul din Tristele, III 12 ; epuizarea poetului chinuit de boală (V 1, 2) răsfrânge chinul zugrăvit în Tristele, III 3 ; îngrijorarea pentru soarta propriilor opere rămase de izbeliște la Roma (V 5) este similară cu preocuparea manifestată în Tristele, I 1. Cele două piese ale lui Alecsandri de inspirație antică au o structură similară. În
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
care noi lucrăm,/ Horațiu recitându-mi a muzei dulci accente/ Prescrise-n zbor de mine pe-aceste pergamente (III 1). Declarația de dragoste a artistului care resimte cu acuitate sporită pasiunile omenești (Poet sunt, și poetul nu e scutit de chin./ De tot ce-i omenire nimic nu e străin) rămâne fără ecou din partea celei incapabile să pună adorării masca iubirii (III 7). O dată ce Getta regăsește manuscrisul Artei poetice, temporar pierdut, Horațiu se poate însă consola cu arta sa nepieritoare pentru
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
unei tragedii fluierate de public, prin care spera să rivalizeze cu Euripide (II 3). Soțul Corinei îl urmărește cu dușmănie neîmpăcată pe seninul poet. Ovidiu e însă incapabil de adversitate împotriva cuiva : Eu nu cunosc ce-i ura cu infernalu-i chin/ Am numai oaspeți veseli și blânzi în al meu sân :/ Amor, prietenie, senin, compătimire,/ Tovarăși scumpi de cale ce duc la fericire ;/ Ei îmi arată lumea prin văl trandafiriu/ Făcându-mă-al iubirei poet iubit să fiu (II 5). Ca
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în 1890, cu câteva săptămâni înainte de moartea autorului însuși - vizează în integralitatea ei tema extincției poetului, nu doar în ultimul său act, cel consacrat propriu-zis sfârșitului lui Ovidiu la Tomis. De la început, personajul e plasat sub zodie funebră. Mistuit de chinurile geloziei fără leac, Ibis năzuiește să-și ia drept complice infernul și e dispus să-și pună averea la bătaie ca să dispară Ovidiu. El plănuiește să apeleze la un brav gladiator/ Ce are meseria de crunt omorâtor cu gândul ca
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
armată de oameni (Voiai să-ți faci oștire și să-ți încerci norocul/ La rândul tău, în contra-mi ? ! Și tu vrei să-mi iei locul ? - II, p. 62). Neînduplecatul Hefaistos, călăul lui Prometeu, îl învinuiește pe milostivul Apolon, înduioșat de chinurile victimei, că se solidarizează cu aceasta pentru că ar nutri el însuși gânduri de răzvrătire împotriva lui Zeus (Tu ești nemulțumitul care/ Urzește să răstoarne pe zeul cel mai mare ! - III, p. 86). Succesiunea zeilor este văzută ca o permanentă luptă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și dezvoltată de Shelley în Prometeu eliberat. Când și-a aflat osânda, eroul i-a mulțumit ironic lui Zeus că i-a cruțat ochii ca să poată privi din locul nalt de unde va fi crucificat (II, p. 67). Rămas singur cu chinurile sale, și-a dat seama că e mult mai înțelept să sufere răstignirea cu suflet nalt și drept (III, p. 89). Când și-a văzut mama și soția venite să-i deplângă năpasta - ca într-o altă pietà -, le-a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Ce-ai face atunci ? Ai cerceta de-i tatăl tău,/ Ori chiar pe loc l-ai pedepsi ? În final, corul admite inocența lui Oedip și socotește că el ar trebui să fie răsplătit prin apoteoză pentru injustele suferințe îndurate : Când chinuri și-atâtea năpaste/ Asupră-i nedrept se abătură,/ Ar fi o dreptate ca zeul să-i fie/ Prielnic și iar să-l înalțe. Personajul central din Oedip salvat insistă, de asemenea, asupra nevinovăției sale reale și a faptului că nu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mă-mpac. Oracolul apolinic anunță că Oedip își va afla mântuirea și alinarea sufletească în ținutul Eumenidelor, prosperitatea fiind rezervată celor dispuși să-i ofere azil pribeagului, iar nenorocirile celor care l-au alungat : Pe chiar Apolo l-ascultați ! El chinuri mari/ Mi-a prorocit. Tot el mi-a spus că s-or sfârși/ Doar după ani, în țara-n care-odată ajuns, slăvitele zeițe-mi da-vor adăpost./ Acolo s-o sfârși sărmana, viață-a mea !/ Acei cari m-au primit
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
izolare unica soluție viabilă, așa că le recomandă tinerilor - cu o formulă apropiată de o lozincă a opozanților războiului din Vietnam - să caute fericirea personală și iubirea în locul conflictelor pentru putere : Lupta și celelalte înseamnă ură, moarte, alte războaie și alte chinuri. Dacă vreți să fiți liberi, plecați de la părinții voștri, de la casele voastre frumoase, de la legile voastre stupide și trăiți departe de oameni și de orașe... Faceți dragoste, nu război ! (p. 137). Hipparhia se lasă sedusă de teoriile extravagante ale lui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fost în stare într-un moment de mândrie ieșită din țâțâni... să-ți spintece scăfârlia (V, p. 683). Viitoarea mireasă fredonează, paradoxal, un cântec despre sfârșitul iubirii (Într-o zi... se va destrăma iubirea noastră - V, p. 670) și rememorează chinurile îndurate de precursoarea ei (a sta printre noi era ca o condamnare la moarte în fiecare ceas, mereu, fără sfârșit - V, p. 671). Îmbrăcată în rochie lungă, neagră, stafia iese în calea Romaniței ca s-o ia până la cimitir, iar
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de deslușit. Pe nehotărâtul Vindicius, incapabil să decidă dacă își va proteja stăpânii sau cetatea, îl îndeamnă fie să vorbească, fie să tacă pentru a-și dobândi libertatea. La protestul acestuia că o astfel de sugestie ambiguă doar îi sporește chinul indeciziei, observă analogia dintre propria recomandare și oracolele obscure : încep să cred că aș fi Pythia de la Delphi... (II, p. 57). Într-un caz, comentariile lui Petronius capătă însă o dezvoltare amplă și sugerează o opțiune tranșantă. După prinderea conjuraților
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
că tata este în viață. Mama nu uita niciodată să apeleze la bunele servicii ale bisericii spre a-l proteja acolo unde era. Din povestirea tatălui am înțeles că a fost deportat în Siberia, unde a suportat cele mai cumplite chinuri, îngropat de viu, apă băută din bălți, mânca adesea rumeguș de lemn cu apă, munci istovitoare. Întâlnirea mea cu tata a fost emoționantă. Mă întorceam atunci de la Pucioasa unde am stat într o colonie (tabără), fiind vacanță. La coborârea din
POVESTEA REFUGIULUI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugenia Nasia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1697]
-
meu refugiu, adică până în 1942, am continuat la Dorohoi studiile întrerupte la Hotin. Am revenit la casa părintească în 1942 și spre bucuria mea am fost întâmpinată de ambii părinți. Tatăl meu, însă, era schimbat și cu sănătatea șubrezită, suferise chinuri grele în timpul deportării. Acum viața mea își urma cursul normal cu toate că eram în război și viața tuturor era schimbată. Familia mea a știut, însă, să mă protejeze în așa fel încât n-am simțit starea apăsătoare și tragedia evenimentelor care
DORUL DE CASA EI, A ÎNVINS. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valentina Dabura () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1680]
-
exemplu, este pur și simplu ironie; Madona, împreună cu alte două interprete, apar șezînd pe o platformă înălțată deasupra publicului, cu bigudiuri în păr și în halate de baie, cîntînd cu accente false, în falsetto și cu voci stridente. Imaginea prezintă chinurile și activitățile ridicole ale femeilor pentru a fi "frumoase" și ironizează idealul de "fată materialistă" (pe de altă parte, însă, Madona însăși este exemplul extrem al femeii care depune eforturi aproape supraomenești și cheltuie enorm pentru a arăta "frumoasă", o
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
către noi chiar câteva tunuri. Mare fu efectul acestei manevre neașteptate. O tăcere de consternație se făcu deodată pe câmpie, multe fețe păliră, multe guri rămăseseră căscate de surprindere sau de spaimă. Aproape un sfert de oră trecu astfel, în chinurile așteptării. Rustan-bey, secretarul lui Fuat efendi, vine din partea șefului său și cere să-mi vorbească. șirurile se deschid, înaintează până la mine și mă vestește că vine să mă conducă din partea comisarului imperial. Deși am fost mișcat de procedarea lui Fuat-efendi
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
atenție și am ascuns-o sub salteaua de burete vechi și fibros. Îmi imaginez cum pe ea au stat sute ori mii de bolnavi și cum poate tot aici au murit în număr neștiut mulți dintre aceștia. Nenumărate zbateri, imense chinuri; nenumărate descătușări, infinite ultime clipe! Multe astfel de priveliști mi-au trecut prin fața ochilor. Gândesc...că ,, prin sinucidere înțeleg un ,,joc’’ și asta nu însemnă neapărat că reprezintă și punerea în practică într-un fel aprioric. Mereu o fac numai
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
întreagă, în spiritul de distrugere, de minciună, în sugestia satanică de a împrăștia blasfemia, în nebunia libertăților păgâne ale trupului depravat, provocator, în pervertirea femeii? Și asta, nu este iadul? Iadul adevărat unde, laolaltă cu dezmățul plăcerii, se amestecă durerea, chinul, suferința, disperarea, măcelul, moartea fizică și morală în noaptea care nu cunoaște nici speranță, nici iubire. La 20 de ani distanță de un măcel mondial, iată acum un altul incomparabil mai mare. Cetatea omului, după secole trâmbițate de progres laic
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
celor Unsprezece bărbați care, dacă au fost transformați de Duhul Sfânt - și nimeni nu se îndoiește -, au corespuns harului într-o manieră impresionantă. Oare nu ne vorbește Sfântul Ap. Paul despre ispitele sale umilitoare?! Le-au lipsit acestor bărbați generoși chinurile îngrozitoare? Nu și-au dat sângele și viața în favoarea apostolatului lor? Dacă cineva ar obiecta că Sfântul Ap. Paul nu avea probleme de cultură, să-și aducă aminte că Apostolul neamurilor a fost scos din fanatismul sufletului său care râvnea
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de a putea fi de folos sufletelor, ar fi inutil să nu facă nimic; crede că mai bine ar cădea soarele și luna de pe cer, pământul să se năruiască și toate miliardele sale de locuitori să moară de foame în chinuri extreme, tot în sensul preocupărilor pământești, mai curând decât un singur suflet, nu spun să se piardă, ci să comită și un singur păcat venial sau lesne-iertător, să spună o singură minciună de bună voie, chiar și nevinovată, ori să
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
O tablă mică, dreptunghiulară, din gresie, cu ramă de lemn, pe care scriam cu o ”cretă” specială, pe care o ”culegeam” dintr-o lutărie. Scrisul pe o astfel de suprafață se putea șterge ușor dacă nu erai atent. Un adevărat chin. Tot domnul Caia este cel care îmi cerea să aduc la școală vergele lungi și elastice, din răchita ce creștea pe malul pârâului. Vergelele le folosea pentru a bate la palmă pe elevii care nu erau cuminți. Și eu am
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
Altceva, nimic! Sănătate și poezie! Al tău, Aurel Dumitrașcu Borca, 6 iunie '81 Bună, dragul meu! Pe mare zăpușeală îți scriu. Cam plictisit de aceste zile în care a trebuit să corectez vreo sută cincizeci de teze îndeobște proaste. Un chin. După ce am venit, marți, de la București. Invitat de Mircea Cărtărescu, am citit în Cenaclul de luni. Coincidență plăcută, am citit cu o prietenă dragă din Cluj, fata d-lui Felea, Cristina. M-am văzut și cu Mariana Marin (de fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
învățat. Dar oricum trec prin Cluj în iulie. Apoi mă duc în Deltă. Și la Constanța; voi sta la Nelu Stanciu. Adrian (Alui Gheorghe n. red.) și-a dat demisia și apreciez faptul că a putut (în sfîrșit!) îndupleca un chin. Și-a pus o carte la punct. Sînt sigur că măcar unul din cîștigătorii concursului de debut la "Albatros" pe 1982 va fi din Neamț. O să vezi! Chiar dacă n-avem prieteni acolo! În schimb, avem cărți bune. Sper că încrederea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
și de toate. Nu știu nici acum prea bine ce am! Dar mă simt mai bine! Deși pe trup mai am urme de răni. Este cu totul stupid să-mi amintesc cum arătam mai zilele din urmă! A fost un chin, mi-a fost teamă că n-o mai scot la capăt. Nici acum nu e prea grozav, totuși parcă m-au uitat durerile, praful din creier etc. Poate-mi revin, poate redevin om! De aceea n-am putut să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
mână de ajutor. După plecarea lor, mama ne-a mai explicat încă o dată, că, doar datorită muncii continue, grădinile, livada și ograda arată bine și că este loc și de mai bine. "Adevăratul preț al oricărui lucru este munca și chinul de-a dobândi acel lucru" (Adam Smith). Tata a mai adăugat că totul trebuie făcut la timp, căci: Timpul nu e prea scurt, dar noi risipim prea mult timp" (Seneca). Dacă muncii îi mai alăturăm și un pic de suflet
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
irosit, că zăbava înseamnă pierdere și amânarea pericol. Tata îmi spunea mereu că: "ulciorul trebuie umplut cât timp plouă", nu mai târziu. De asemenea, am știut că adevăratul preț al oricărui lucru, oricât de neînsemnat ar părea, este munca și chinul până la epuizare. Nimic n-am obținut fără trudă, fără perseverență. Când mi-am propus să realizez ceva, m-am străduit să merg totdeauna înainte, până la capăt. Toate succesele mele în viață le datoresc faptului că, în toate lucrurile, am făcut
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]