6,220 matches
-
Bobo în gând. „Dracu’ să mă ia de handicapat! I-am pomenit de cameră doar ca să-mi dau seama cât mai stă pe-aici și m-am vârât de bunăvoie în gura lupului!“ — Ai mai aflat ceva de Clara? Bobo clătină din cap, lăsându-și privirea în jos. — Nnu am aflat nimic! — Ce-ai spus? tresări Eduard. Nu te-am auzit! Pesemne că nu-l întrebase. Pesemne că el singur se convin sese că auzise întrebarea. — Ccă în rest n-am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
găsesc cu siguranță pe plajă. Tipul mi-a zis că toată ziua bună ziua te atrage marea. Așa e? Nu te mai atrag fetele? Te-ai îndrăgostit de o apă? Sau de vreo... cum îi spune... știmă, nu? Sau sirenă? Eduard clătină din cap, privind-o amuțit. Nu se aștepta s-o mai vadă vreodată pe Anda. Ce cauți aici? repetă el, siderat. Nu mă așteptam să te revăd. Abia ai plecat! Am plecat cu o mașină și m-am întors cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
învălmășindu-i părul lung și negru. Eduard fugi șchiopătat spre mare, nepierzând-o pe Anda din privire și continuând s-o strige. Un alt val, ca un zid alb, se năpusti asupra ei și o izbi cu furie. Anda se clătină și căzu, dispărându-i din fața ochilor. Nu e adevărat! își spuse Eduard, luptându-se cu valurile și căutând-o disperat din ochi pe Anda. Nu poate fi adevărat! Trebuie s-o găsesc! Partea a treia îN CERC 1. Doamna Ionescu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
adăugă, plină de importanță, dându-și pe spate părul ondulat. Aici, la noua locație, încă n-a venit. Poți să mă cauți și tu oricând vrei ghetuțe, săndăluțe, funcție de sezon... Dacă vrei, ți aduc acum niște cizmulițe clasa-ntâi! Clara clătină din cap cu un alt surâs strălucitor, spunând că se grăbește, dar că va trece negreșit în zilele următoare pe la ea, și îi ceru numărul de telefon al Georgianei. Apoi își luă rămas-bun de la Leni și se îndreptă hotărâtă spre
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
picturi. Erau crochiuri în cre ion și în cărbune și toate erau portrete. Portrete care, odată ce îți captau atenția, te trăgeau înapoi. Te ademeneau irezistibil. Fata de la recepție se apropie și o întrebă dacă mai dorește o cafea și Clara clătină din cap, ascunzându-și cu greu iritarea sub un zâmbet de circumstanță. O cuprinsese o agitație subită și nu avea nici un chef de conversație. Voia să fie lăsată în pace și să vadă tablourile. Se ridică în picioare și se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cum și unde ne întâlnim! — Vai de mine, cum să vii cu trenul?! Mergi o noapte întreagă cu tot felul de inși! Suie-te, iubito, în avion, și-n doi timpi și trei mișcări ai ajuns la Cluj! Clara Ionescu clătină din cap, fără să-i răspundă Georgianei. Repetă făgăduiala de a merge în cel mai scurt timp la Cluj și încheie grabnic convorbirea. Se duse în bucătărie și-și aprinse nervoasă o țigară mentolată. Căzuse în propria sa plasă. își
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
a dat o petrecere-trăsnet, la care am ajuns și eu, din întâmplare, într-un grup... Așa ne-am cunoscut! îl privi galeș pe soțul său. — Ce petrecere nebună a fost! râse ea, etalându-și iar dinții mici cu strungăreață și clătinând paharul cu whisky în mână. Lichidul susură melodios în paharul de cristal, la unison cu brățara ei din aur masiv, care i se încolăcea groasă pe mână. Clara privi gânditoare brațul plin, albicios și ușor pistruiat al doamnei Neacșu. Nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
înseamnă, prin clasa a XI-a sau a XII-a... După cât o știu eu de serioasă, normal că tocea de zor pentru facultate, nu cred că-i ardea de petreceri sau de mers la mare, ca alde nouă... Clara Ionescu clătină din cap și îl privi fix în ochi. O fixitate total inexpresivă, parcă inumană. — Anul 1975, dacă țineți cu tot dinadinsul să știți, n-a fost prea vesel pentru mine, rosti ea sec. Părinții mei s-au despărțit și eu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
parcă un semn de la el. Dintr-odată simți în nări mirosul uitat al par fumului mamei ei. Când se deschise ușa, era aproape sigură că va intra mama ei. O va privi cercetător pe Clara, să vadă cum arată, va clătina din cap observând că astăzi nu este machiată și nu și-a pus nici o bijuterie la gât, nici măcar lanțul de aur cu medalion pe care i l-a dat ea în dar. Clara se pipăi la gât, instinctiv. Așa e
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fetița cu cozi împletite. Carla. — Hai și tu afară, Clara! o îndemna Carla, după ce sorbea cu sete din paharul de apă pe care i l aducea Clara. Ne jucăm de-a petrecerea, ascultăm muzică, dansăm... Nu-ți place muzica? Clara clătina mereu din cap, energic. Nu-mi plac petrecerile. Nu ascult muzică și nu-mi place să dansez. O cunoscuse pe fetiță din prima zi de când se mutase în bloc. Fetița stătea afară, în parc, pe o băncuță, și desena. Tocmai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
gură! Țin minte clar că nu suportai fumul de țigară. Dacă mi-ar fi spus altcineva, aș fi crezut că îndrugă gogoși, zău așa! Apropo de gogoși, fac ăștia niște gogoși de te lingi pe degete. Nu te tentează? Clara clătină din cap și Georgiana oftă cu regret. Apoi continuă: — Țin minte, de fapt, multe chestii de la școală, dar chestia asta cu aruncatul în zăpadă... Nu, nici pomeneală! Fu rândul Clarei să o privească pe Georgiana stupefiată. — Cum așa, Georgi?! Nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
am aruncat pe spate în zăpadă! Era cu puțin înainte de majoratul tău, țin minte perfect! stărui Clara, tulburată de scena care prindea contur din ce în ce mai limpede în mintea sa, pe măsură ce i o descria Georgianei. Georgiana se uită concentrată la ea și clătină din cap, cu îndoială. — M-am întors în trecut, cum ai zis, da’ zău că nu-mi amintesc! Poate-ai fost cu Leni, sau cu Ani... Ce mai contează? continuă, în timp ce își lua și ea o țigară din pachetul Clarei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Ce cauți aici, la urma urmelor?! Clara înțepeni în fața lui, lividă. — E foarte complicat, Bobo, crede-mă, murmură ea, făcând instinctiv un pas înapoi. Nici nu știu cum să ți explic prea bine... Am o problemă de dislocare... Se uită la el clătinându-se nesigură pe picioare, gata să cadă. — Iartă-mă că m-am ambba-lat, rosti Bobo îmbunat. Hai să mergem la cafeneaua din ccolț și să sstăm acolo de vorbă liniștiți despre dislocare... îmi dai voie să-ți ofer o ccafea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ea se lăsă purtată de braț spre cafenea, în aceeași tăcere deplină. — Mai știi ccă și acum douăzeci de ani mi-ai vvorbit de o problemă de ddislocare? o întrebă Bobo cu neașteptată blândețe, când se așezară la masă. Clara clătină din cap, stânjenită. — Eu țin foarte bine minte ziua ccând mi-ai vorbit de dis lo care... Țin minte toate întâlnirile noastre, continuă el. Țin minte perfect genunchiul tău jjulit, pe care-l tamponam îngenuncheat în fața ta. Țin minte cum
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ghicit imediat! Se cheamă că e pepenele! dezvoltară alții chestiunea în adecvate comentarii: el are malurile verzi coaja, apa ca sângele de iepure zeama și mâlul roșu ca steagul Armatei Eliberatoare miezul!... Cei doi flăcăi, năimiți de dimineață, apărură atunci, clătinându-se de povară. Mama mea! amândoi împing, de-a bușilea, câte un pepene falnic, care numai nu grohăie, în veșmântul lui, verde-lăcuit. Primul dintre cei doi pepeni palpită sub tăișul iute al baionetei, împrumutată de la Marin Tărniceru, miezul roșu, catifelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dacă nu le vom întâmpina pregătiți, nu are să fie bine Deci, luând aminte la atâtea înviforări, cum a fost cea de mai înainte, cu Pamfil Duran și mai altele, dintre acestea, pentru orice eventualitate, noi cei care nu ne-am clătinat la păliturile Sorții, trebuie să înjghebăm un soi de Armată a noastră, făcută dintre noi, care în situații grele să se țină tare și să intervină spre ajutorarea cui ar fi nevoie și spre folosul întregului nostru grup de necăjiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
s-ar zice. Iov sări, ca fript cu un tăciune: N-are a face, bade Vartolomei! Știi cât e de la el, de acasă, până în poarta Mai-marelui lor? Ca o fugă de cal, na! Atâta de aproape!... Toți cei de față clătinară din cap, tulburați de surpriza neașteptatului avantaj și nu putură să mai zică nimic, în timp ce Profetul își rânduia, semeț, șuvițele părului creț, pe după urechea-i ascuțită. Iov umplu, iarăși, tăcerea, cu unele cugetări, la care puțini reușeau să ajungă: În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
limba noastră, așa că numai nechează: râde la Chitul cel alb, care-și ridică rânjetul sticlitor către Cer, fiindcă dindărătul lui, unde e locul poverilor și agarlâcului, i se lasă tot mai jos, de greutatea scoarțelor cu trandafiri îmbujorați. Profetul își clătină pletele crețe spre socrul lui: Socru-meu, zise el, ridicând degetul arătător: azi, zi de odihnă! Mașina minune de făcut bani buni, destul funcționat. Nu obosită la ea, dar funcționat destul. Mâine lucrat, iar. Bine!? Dar nu uita!... Și iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fură la ele!... Chitul cel alb a oftat cu duhoarea cea înecăcioasă. Fumul acela, de la plecare, parcă mirosea altfel decât întâia oară. Te pomenești că o fi având niscaiva gălbează la carburator, a tot cugetat Vartolomei, care rămăsese, în drum, clătinându-se, pe picioarele lui, betege din pruncie, cu mâna streașină la ochi. Trandafira suspina înăbușit, stăpânită și ea de năluca mirosului. Scânci, sub nuc, în mijlocul drumului singuratec: Omule, pierderea celeilalte copile mi-a lăsat un damf, care revine toamna, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bomboane și țigări cartonate. Eram totdeauna de serviciu, atât când avea clienți, cât și după aceea. Presupun că tăiai lemne, cărai apă...Nu-i așa!? se interesă Vladimir. Băutorul cu ochi mari, triști, verzi ca la gânsac, zâmbi amarelor amintiri, clătinând din cap: Asta n-ar fi fost mare corvoadă pentru un moldovean ca mine, neam vârtos de dincolo de Prut. Aveam de îndeplinit slujbe mult mai grele... Tuși îndelung, trase nervos din țigară de câteva ori și zise: Doamna era exhibiționistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bobor, ce apăruse pe intervalul median al vagonului-restaurant, aterizând taman lângă masa lor: N-am bani și nu-ți dau! Nu-ți ofer nimic, parazitule, se răsti el, căutându-și simultan cu pantoful maleta-diplomat, pe care o simțise tot drumul clătinându-se între fluierul-piciorului și stinghia piciorului mesei. De adevăratelea, Vladimir adora dintotdeauna experimentele sociale care stimulau perfecțiunea relațiilor interumane, iar fasonul cerșetorului de a se înființa la masa lor, îngăimând iscusite și viclene tânguiri, a fost cel care i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu te superi, dragul meu amic, am să mă abțin de la toate celelalte. Rămân numai și numai la whisky. Bleotu căscă zdravăn, neavând nimic de obiectat. Văzând cum Vladimir revarsă pe gât, într-o șuviță continuă, ditamai paharul de Bourbon , clătină admirativ din cap și, fără să-i pese de somnul chefliilor din sala mare, explodă în specificele lui hohote zgomotoase, răsturnând pe podeaua de parchet lăcuit o întreagă tabla cu pahare. În vremea asta, bătea năprasnic din picioare, nerăbdător să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ori, mirându-se el însuși de generozitatea-i remarcabilă, în timp ce întindea medicamentul miraculos pe membrele ce începuseră să se răcească. Relua, însă, tratamentul cu o asemenea forță dezlănțuită și cu un asemenea elan revoluționar, încât pacientul făcea din cap, ba clătinându-l de la dreapta la stânga, a dezacord( ne! ne! ne!), ba încuviințând, în aceleași timp cu un straniu surâs, pe care îl arbora ținându-și ochii închiși și mișcându-și bărbia și fruntea poleită de lumina Lunii de sus în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
văzut plimbându-se în aceste zile și chiar la sărbătoarea de Sfântul Vasile și pe gerul Bobotezei, cum trecea agale pe sub vechii tei cu ramuri împodobite de grea promoroacă, fără să aibă semne de om băut și fără să se clatine câtuși de puțin. Drept vorbind, inamicii observaseră că Vladimir hoinărea visător și romantic către farmacia particulară La Anka, unde o tânără și brunetă minoritate, în halat alb, îl servea, râzând, cu diverse antibiotice, atrăgându-i de fiecare dată atenția: Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-ma' ce se văd în zare turle-le și foișoare-le Ierusalimului,măi. Vladimir îl studie încruntat la inteligență: examinarea fu atât de transparentă, încât IQ-ul lui Calaican se opri cuminte în stand-by, așteptând evaluarea. După un răgaz, Vladimir clătină din cap a negare: Ne, ne, ne, ne, ne! Stai, stai, stai, stai! Încă nu se vede Ierusalimul!... Cum, măi, Vla-di-mire, da-i în-a-poi? Nu vrei să rupem mâ-ța? se tângui dezamăgit Calaican. Vladimir numai nu turbă, ascultându-i nedreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]