KorAP: Find »[drukola/base=codru & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...221 222 223 ...290 >

7,234 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849

spiritual, a desăvârșit și asigurat legătura dintre generații, adică depozitul de civilizație. Bianu Bârsanu Brătescu Bogdan-Duică Densușianu, Goga Negruzzi Philippide Sextil Pușcariu Sadoveanu Duiliu Zamfirescu. Jean & Jêrome Tharaud L'ombre de la croix. [À...] Adès Josipovitch Soha le simple. "... Și cel Codru verde..." 10 Iunie Sâmbătă Curtea de Argeș. Biserica domnească. Curtea domnească. Negru Vodă tatăl lui Mircea 1330 6 cavaleri pafta inele etc. Sân Nicoară. Munți cu zăpadă Negoiul. Apa Argeșului. 14 morminte paftale, brățări, inele, nasturi cu stema Basarabilor (scut, jumătate plin

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
duc să mă culc. Așa? se miră Ivan. Te-ai îmbătat? Da. Atuncea îi bine; ai dreptate; du-te și te culcă. Și plecă mulțămit că a dat un sfat bun în asemenea împrejurare. 13 Oct. S-a pustiit în codru. Ne-am întors la munte, supt codru verde. O întâmplare care are toată înfățișarea că va strivi pe niște oameni. Se desfășoară însă așa fel încât deși, aproape să devie catastrofă, trece numai pe lângă cei amenințați fără ca ei să bănuiască

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
Ivan. Te-ai îmbătat? Da. Atuncea îi bine; ai dreptate; du-te și te culcă. Și plecă mulțămit că a dat un sfat bun în asemenea împrejurare. 13 Oct. S-a pustiit în codru. Ne-am întors la munte, supt codru verde. O întâmplare care are toată înfățișarea că va strivi pe niște oameni. Se desfășoară însă așa fel încât deși, aproape să devie catastrofă, trece numai pe lângă cei amenințați fără ca ei să bănuiască nimic în acel moment. Un Ovreiu despre

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
tânărul la o cercare de oști la atacul asupra Chiliei. Bogdan fusese tăiat la față în luptele Pocuției... Întoarcerea din țara de jos... Domnul ese ca să vadă alaiul, după chinuite zile de podagră, la 80 ani în lumina și înflorirea codrului și a câmpiei... Oști Bătrânul Boldur și Leul Moldovei Bogdan tânărul și Maria Doamna Hrăman... El a iubit pe domnița Leșilor Elisabeta Pentru dragostea și ura ei a dat o bucată de țară, a ars cetăți și a prădat Lehia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
cu ochi dulci... Cum vin la războiu și pleacă la pradă țărani, oameni liberi... Lupte în Pocuția iarna Domnul cu sania și țărani în cojoace cum stau pitite satele în văi și munți cum se-ncălzesc la brazi aprinși în codri... Tovarășul lui Bogdan are o soră măritată O găsește acasă plânsă fugită, alungată de bărbat, cum se duce el și se-nțelege prin subînțelesuri cu gospodarul, bărbatul surorei lui. În această afacere se vede mândria oamenilor... cum însă s-au

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
la poalele muntelui. Gospodarul nu-l cunoaște; se tângue pentru durerile lui și Vodă aduce alinare tot fără să se afle cine-i, decât mai târziu. Furtuna își umflă vocea grozavă Nour zdrențuit de vânt Un uragan negru năvăli asupra codrilor Un cimpoeș cânta în sat la Rădășeni Cum au trecut tatarii în ziua patra de Paști pe deasupra gropii Rădășenilor fără să vadă satul, și deatuncea ziua aceia se sărbătorește. Bogdan se duce la o mănăstire în munții Neamțului, acolo, la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
discutat cu el cauza creștinătății. 1475 (anul a început la Septemvrie) Tabăra dela Vaslui Meșteri fauri țigani domnești și boierești. Meșteri de arcuri și săgeți; de suliți. joc de flăcăi dela munte: Haideți, flăcăi după mine, Că știu calea-n codru bine... Secuii au adus Domnului săbii de Brașov și închinarea negustorilor brașoveni. Ciobanii au venit cu turmele îndată după Sâmedru, lăsând taberei oile canarale; în schimb Domnul le dă dezlegare să meargă la pășunile Dunării și Deltei; iar Vrâncenilor le

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
spune Onu Păr-Negru, fac parte din detașamentele de recunoaștere în calea Ismailitenilor și se leagă cu cercetași munteni, dela care află știri despre Turci. (Întăi s-au luptat, apoi s-au iertat și au stat la sfat subt poală de codru.) III. Nicoară se hotărăște să ceară dezlegare dela starețul său, ca să se întoarcă în lume și să se facă oștean. Ceremonia de dezlegare. IV. Meșter, Onu și Nicoară organizează răzășimea ca să se apere în toate părțile, pecând bătălia cea mare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
spune că el singur a văzut primejdia, ca Ioan când a avut visul de spaimă în ostrovu-i singuratic; dar contimporanii lui în afară de iluminați și cărturari l-au înțeles mediocru. Dacă zimbrul n-ar fi oprit repetat, în cetățuia lui de codru munte și pustie, pe marele vânător, El Tatâb și-ar fi putut lua timp ca să ajungă mai curând acolo unde numai moartea l-a împiedicat să ajungă. Calul său alb ar fi mâncat orz din pristolul dela Roma. Dumnezeu nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
pierde un cal cu scule și bani. După patru zile de rătăcire, zdrobit se culcă, și în timpul somnului și cellalt cal fuge. Singur, pe jos, în furtună și ploae, rămâne cu capul gol gugiumanul i-l răpiseră crengile spinoase ale codrilor. Patru zile n-a dormit și n-a mâncat și cu greu a ajuns la Ciceu după ce s-a întâlnit cu Mailat, voivodul Transilvaniei și după ce cu vorba a scăpat de el. Legendă auzită la mânăstirea Bistriței. Pe când Petru trecea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
lui D-zeu... biruind am luat iarăși scaunul meu, și mi-am adus aminte de făgăduința mea și îndată trimițând am înnoit din temelie Sf. M-re". VIII Ph. Avril (1698 trece prin Moldova) iezuit francez și misionar În Bucovina codrii mocirloși, nestrăbătuți. În întâmpinarea lui, se trimise careta domnească escortată de 50 călăreți cu fiul marelui logofăt. Oastea, la palat, era în arme, și boierii îl coborâră de subțiori și așa îl duseră la domn, după ce îl urcară treptele palatului

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
din Dacia a trăit în belșugul unui pământ cu multe resurse și nu s-a îndemnat a lua armele decât ca să se apere. În epoca marei împilări a castei feudale, a ieșit din viața satului și s-a adăpostit în codru nu din înclinări criminale, ci din nevoia de a se apăra. (x) Se socoteau bucuroși dacă nu găseau împotrivire, și dacă-și puteau încărca prada cu ușurință, în chervanele lor, căutând grabnic drumul întoarcerii. PARTEA a IV-a (1937-1944) [KARLSBAD

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
Vodă n. 1673, + 21 aug. 1723, în Dimitrovca. Dimitrie Cantemir, căsătorit prima oară cu Casandra fiica lui Șerban Cantacuzino; a doua oară cu Anastasia Ivanovna Trubețcoi; Safta. Numele familiei Silișteanu; tatăl lui Constantin se numea Toader, fost vel căpitan de codru. Constantin fusese botezat cu numele Cantemir, după numele prietinului bei tatar cu acest nume, care ocârmuia Bugeacul și a ajutat pe Tomșa-Vodă în războaiele pentru domnie cu Movileștii. La domnie i s-a pus nume creștinesc după rânduiala schimbării de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
bujori Soacra cu două nurori. Una vine la fântână Cu cămeșa soacrei-n mână. Și mi-o moaie-n apă-o dată: Na-ți-o soacră, că-i spălată! Ș-o anină de-o nuia Cânii hârâie la ea! Amărâte codru des, Acù văd că s-a ales Din tine să nu mai ies. C-am intrat la tinereță Ș-am ajuns la bătrâneță. Am intrat copil blajin Ș-acu-s singur și străin... Frunză verde de dudău, Murguleț căluțul meu, De ce sufli

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
nuielile Și grăunțe stelele. Cum ți-i drag cu puica-n pat Și mie cu traista-n cap. Cum ți-i drag cu mâna-n sân Și mie cu capu-n fân. Lasă sate, lasă fete Și hai iar la codru verde, N-auzi codri șușuind? N-auzi Bistrița mugind? Holteieș stăpânul meu! De când eram copil mic Doină știu și doină zic. Boii mei când aud doină Ară-n țelină ca-n moină, Și cu doina mă plătesc Drept o zi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
Cum ți-i drag cu puica-n pat Și mie cu traista-n cap. Cum ți-i drag cu mâna-n sân Și mie cu capu-n fân. Lasă sate, lasă fete Și hai iar la codru verde, N-auzi codri șușuind? N-auzi Bistrița mugind? Holteieș stăpânul meu! De când eram copil mic Doină știu și doină zic. Boii mei când aud doină Ară-n țelină ca-n moină, Și cu doina mă plătesc Drept o zi de boieresc. Subt poale

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
N-auzi Bistrița mugind? Holteieș stăpânul meu! De când eram copil mic Doină știu și doină zic. Boii mei când aud doină Ară-n țelină ca-n moină, Și cu doina mă plătesc Drept o zi de boieresc. Subt poale de codru verde Mititel foc mi se vede, Mititel și potolit, Tot de voinici ocolit. Nu știu zece-s ori cinsprece, Ori peste sută că trece. Unul frige În cârlige, Un berbece de trei miei Ș-un juncan de doi viței. Să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
drumurile Să-și primească vămile; Să prindă ciocoi de barbă Să-i puie să pască iarbă. Primăvară maica noastră, Suflă bruma din fereastră Și omătul de pe coastă; Să mă las iarăș la vale Cu durdă și cu pistoale. Frunza-n codru cât se ține Toți voinicii trăiesc bine. Frunza codrul dacă-l lasă Toți voinicii merg acasă Și la para focului Zac de dorul codrului! Foaie verde firul ierbii, M-am suit în dealul Cernii, Unde cântă puiul mierlii, La Lina

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
barbă Să-i puie să pască iarbă. Primăvară maica noastră, Suflă bruma din fereastră Și omătul de pe coastă; Să mă las iarăș la vale Cu durdă și cu pistoale. Frunza-n codru cât se ține Toți voinicii trăiesc bine. Frunza codrul dacă-l lasă Toți voinicii merg acasă Și la para focului Zac de dorul codrului! Foaie verde firul ierbii, M-am suit în dealul Cernii, Unde cântă puiul mierlii, La Lina cu ochii negri... M-a mâncat, mânca-o-ar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
omătul de pe coastă; Să mă las iarăș la vale Cu durdă și cu pistoale. Frunza-n codru cât se ține Toți voinicii trăiesc bine. Frunza codrul dacă-l lasă Toți voinicii merg acasă Și la para focului Zac de dorul codrului! Foaie verde firul ierbii, M-am suit în dealul Cernii, Unde cântă puiul mierlii, La Lina cu ochii negri... M-a mâncat, mânca-o-ar viermii... De ți-ai face patu-afară M-aș preface-n vânt de vară Ș-aș

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
Moynet, erau îngrozitoare și pe deasupra primejdioase. Rușii se găseau la o graniță încă nesigură înspre Tatari, unii supuși dar nesiguri, alții în revoltă continuă. Atacurile erau destul de dese din partea triburilor lesghiene. Unele localități (Nuka) erau încântătoare, așezate subt poală de codru cu arbori gigantici, străbătute de pâraie cristaline. Din pricina atacurilor lesghiene, oameni umblau înarmați și căsuțele erau un fel de fortărețe. Localnicii fabrică țesături de matasă. Lesghienii zice călătorul sunt tătari din aceeași rasă cu cei din Daghestan. Savanții socot, fără

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
și climatul sunt aliații acestor munteni. vara arșiță, iarna viscole cumplite. De asemeni sunt în favoarea lor înălțimile și strâmtorile. Șamil, căpitenia Tătarilor, spunea la acea epocă: "Împăratul e împărat; eu nu sunt decât un tatar. Însă glodurile, strâmtorile, țancurile și codrii sunt de partea mea. Aici, eu sunt mai tare." "Pe prietinii dușmanilor noștri îi socotim dușmani", zic Lesghienii. Subt ochii cazacilor și pe linia forturilor, Lesghienii și Cecenii pătrund în galop până la ogoarele și căsuțele triburilor supuse, apucă vite, doboară

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
inima pentru laudele ce mă covârșesc și dragostea ce mă împresoară. În euforia mea sîmt totuși că picură un strop de melancolie. Am vedenia poetului anonim, strămoșul meu din veacul cel negru al poporului, care a cântat cu întristare: Amărâte codru des, Ia acù am înțeles Că din tine nu mai ies; C-am intrat la tinereță Ș-am ajuns grea bătrâneță, Am intrat copil blajin Ș-acù-s singur și străin... Urmașul de astăzi al poetului vechi nu-i nici singur nici

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
din poieni, buciume zvonind din culme doinind preoți munți cărunți, vânturi bocitoare stele făclioare, poduri de flori prohod de miori. Cântecul ciobanului de la miori Ciobănaș de la miori, cum ți-a fost soarta să mori? Sus în vârful muntelui subt cetina codrului. Și de ce moarte-ai picat? Fulgerul a fulgerat, trăsnetul m-a detunat! De spălat cin' te-a spălat? Ploaia când s-a revărsat. De-npânzit cin' te-a împânzit? Luna când a răsărit. Făclioară cin' ți-a pus? Soarele când a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-i era drag bărbatul." În alte părți orășenii fugind de căldura de cuptor a orașelor, se grămădesc în stațiile climaterice și la băi. August e luna mănăstirilor. În cei mai mulți ani o vreme uscată de secetă astâmpără umezeala văilor și a codrilor ș-un cer senin și cald se boltește deasupra vechilor așezări din munții moldovenești. Orășenii se așează în liniște în căsuțele curate și gospodărești din jurul mănăstirilor. Natura blândă și poetică îi împresoară din toate părțile... Natura e aproape de ei și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]