6,500 matches
-
a spus. „N-am chef, nu mai pot. Ca să poți, ar trebui să aștepți ceva, să speri în ceva, să gîndești la ceva. Or, eu nu aștept, nu sper, nu gîndesc la nimic. Vegetez...” Altădată aș fi protestat, aș fi contrazis-o, aș fi îndemnat-o „să ridice steagul”, aș fi mințit-o că poate mai mult, că se apreciază greșit. De data asta însă n-am fost capabil de așa ceva. Pur și simplu, am plecat ochii și am tăcut. M-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în dreptul Arhivelor, cu Sandu Rușinoiu, fost coleg de facultate. Figură exotică, de maur, pare puternic ca un hamal. Cum mă vede, îmi face „complimente”: că arăt bine, am roșeață în obraji și pielea întinsă. Plăcut surprins de aceste constatări, îl contrazic moale. Trage cu ochiul și spre chelie, dar despre ea nu zice nimic. El are părul des și cîrlionțat, cărunt la bază și negru la vîrf. E - îmi spune - directorul școlii din VîlceleTg. Ocna, dar vede și de propria-i
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
putea trăi ca noi ăștilalți ajunși în orașe mai mari, așteptînd la cozi, enervîndu-se pentru numeroasele mizerii zilnice, opțiune cu care, evident, n-am cum să fiu de acord, dar din cauza grabei (a lui și a mea) nu-l mai contrazic. Oricum, nu pot să nu observ că modul său de viață îi priește: nici urmă de încordare ori stres. E, ca și la începuturile cunoștinței noastre, bine dispus, zîmbitor. *Văd cîțiva țigănuși aruncînd cu pietre în jgheabul toboganului în care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
indiferență de chiriaș!” De aci pînă la concluzia că, dacă nu se zbătea ea, n-am fi avut decît un morman de cărți și ziare, care să adune praf, molii și, eventual, șoareci, nu e nici măcar un pas. N-o contrazic, ca nu cumva să-mi pună întrebarea fatală: „Spune-mi un lucru de care te-ai îngrijit tu în casa asta! Ce ai făcut, în afară de serviciu?” * Nopțile nu mai sînt nopți, zilele nu mai sînt zile. Neliniștea ia uneori forme
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vanitos decît miniștrii săi. Richelieu nu i-a iertat niciodată lui Corneille faptul că i-a transmis printr-un curtean că se pricepe la versuri mai bine decît el. În schimb, cînd, tot într-o dispută literară, Boileau l-a contrazis pe rege în privința calității unor versuri, pe care criticul le considera proaste, iar suveranul le credea bune, acesta a recunoscut: „Are dreptate: aci el știe mai bine decît mine” (Il a raison; il s’y connaît mieux que moi). Din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
răcorit!... Hai, nu ne mai ține în șah, scoate ce-ai adus!” * După lectură, următorul meu viciu e acela de a da sfaturi altora. „La astea ești inepuizabil”, remarcă, ironic, nevastă-mea. E adevărat, i am stimulat ori i-am contrazis pe mulți care se arătau slabi sufletește, care (îi vedeam) alunecă pe panta prăbușirii intelectuale și morale. De cîte ori n-am îndemnat: „Sursum corda!”, ori n-am perorat, înșirînd „mari exemple”, că „viața e construcție, tensiune către ceva înalt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spunea Goethe. De ce trebuie totuși să ne despărțim de el? Din două motive. Întîi, pentru că a invocat și impus, cu extraordinara sa magie, mitul lui Faust, un erou care nu este al lumii noastre. În al doilea rînd, pentru că a contrazis, cu restul creației sale, același mit care, cu excepția eroului, exprimă totuși ceva hotărîtor din lumea noastră, cel puțin din cea occidentală”. Nu sînt un noicist, delimitare necesară acum cînd atîția, închipuindu-și că aparțin unei elite, afectează noicismul. Pe „filosoful
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dat o petrecere în sala de ședințe a ziarului. Nu l-am văzut o clipă nostalgic, îngrijorat de cele ce vor urma. Dimpotrivă, jubila și gusta aluziile celor ce spuneau bancuri despre „bătutul rîmei în pămînt”. Cu obrajii încinși, îi contrazicea rîzînd: „Mai merge, mai merge!” Nu e singurul caz de îmbătrînire fără gravitate, cu gîndul la „jucării”, deși nimic din comportarea sa din zilele normale nu arată că l-ar tenta „aventura”. Impresia pe care o face e de corectitudine
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
integral pentru ziaristică. Scoate, împreună cu subinginerul Ovidiu Bufnilă, o publicație a Comitetului Județean Bacău al UTC, „Conexiuni”, în care a adus și cîteva semnături importante, una fiind cea a lui D. Mangeron. Crede că e inflație de jurnaliști. L-am contrazis, spunîndu-i că, la o funcționare normală a presei, chiar și unii dintre protagoniștii ei de azi ar fi colaboratori de mîna a doua și a treia. Numele lor e făcut prin repetiție și abuz. Multora din cei aflați acum în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-i facă credibili). I-am dat exemple locale, asigurîndu-l că, dacă va fi primit la „Steagul roșu”, ar face o figură aparte. Are nerv, are fler, o anume agilitate a condeiului. Totul e să reziste, căci, am observat, cînd e contrazis ceva mai tare, se dă repede după preopinent. *Sergiu îmi deconspiră (abia acum cînd e certat cu „Nebunul”) aranjamentele „consiliului restrîns” la care au participat G., Sp., Cs. și el. Primul dintre aceștia le-a fluturat (momeală tentantă) ideea („intră
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Stino, de care aveam o mare și urgentă trebuință. Eu urmează să depun la o editură un manuscris de amintiri, În care sunt și oameni de care s-a ocupat și Stino. Nu aș fi voit să repet, sau să contrazic ce a scris el. De aceea Îmi trebuia cartea. Cu mare bucurie am constatat că suntem pe planuri deosebite și deci ne complectăm. Îmi pare rău că nu ai putut afla urma plicului trimis de mine și folosești o copie
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
toate domeniile. Ceaușescu dă indicații în agricultură, în industrie, economie, învățământ, sănătate, și, în general, în toate domeniile de activitate din țară. Aceste așa zise indicații prețioase sunt adeseori contradictorii, se bat cap în cap, dar nimeni nu îndrăznește să contrazică sau să aibă o părere proprie. Aș dori ca postul dvs. de radio să sublinieze în cadrul emisiunilor sale acest aspect, să se arate cât de nefastă este pentru țară această autocrație care o întrece pe departe cea a fostei dictaturi
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
oamenii de rând vă judecă aspru. Pentru că le vorbiți de sus, pentru că nu le apărați interesele (decât rareori), pentru că v-ați izolat în turnul dvs. (ideologic, nu de fildeș) și le vorbiți într-o limbă neconvingătoare, pentru că vorbele sunt adesea contrazise de fapte. Oamenii muncii însă își mai pun speranțe în dvs. și își avertizează câteodată asupritorii: Aveți grjă, că mă duc la partid sau Vă dau pe mâna județului!, ca și cum, vezi Doamne, acolo sus cineva îi iubește. Se înșală amarnic
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
care am trăit acele momente, avem datoria să protestăm în numele adevărului istoric față de modul intenționat eronat cum sunt prezentate astăzi cele petrecute la 23 august 1944. Nu putem lăsa tinerii de azi în necunoașterea adevărului, numai de teama de a contrazice o falsă versiune oficială. Amănuntele de cum s-au petrecut oră cu oră faptele vor fi relatate la timpul lor de cei care au participat direct la acele evenimente. Ne vom limita acuma să amintim acele fapte care, ținându-se seama
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
aflat că hotelurile de stat au prezentat socoteala pentru camerele neutilizate societății care a organizat excursia încă înaintea întoarcerii noastre în Austria. Găsim că comportamentul autorităților de frontieră române este în crasă contradicție cu uzanțele internaționale și că înainte de toate contrazic în mod strigător la cer spiritul de la Helsinki atât de des invocat. După experiențele de la granița românească am petrecut un concediu improvizat, dar foarte plăcut datorită marii amabilități a tuturor (nu aveam camere rezervate) în Ungaria și, în cele din
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ales că noi nu depășiserăm viteza legală. I-am atras atenția milițianului că trebuie să dovedească ceea ce susține. Trei persoane adulte se aflau în mașina noastră ca martori. În orice țară civilizată e greu să găsești un polițist care să contrazică trei martori oculari. Eram însă în România, era întuneric beznă și pe șosea niciun fel de circulație, deci nicio speranță de ajutor. Milițianul o ținea pe-a lui, depășiserăm viteza legală. După zece minute de târguială, pe un ton mai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
-o Ocheanul Întors. Lapidara mențiune este urmată de o semi-confesiune, de o Îndurerată resemnare, care ar putea părea exagerată, dacă nu am ști cu toții cât de reale sunt Îndoielile scriitorului și cât de nerăbdător este, bietul de el, să fie contrazis În incertele sale autoflagelări. „La vremea jurnalului din Transilvania aveam douăzeci și cinci de ani, știam și spuneam că nu sunt scriitor, credeam Însă că pot servi arta. Acum, că am mai mult decât dublul acelei vârste, știu la fel de bine că nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să cred, nici În cazul său, cum nu este nici În al meu. Romanele lui Virgil Duda au sporit nu doar ca număr În acest ultim deceniu. În ciuda vicisitudinilor de tot felul, valoarea lor n-a diminuat, dimpotrivă. Autorul a contrazis negrele prevestiri privind inevitabilul eșec al scriitorului În exil. Ritmul de apariție a volumelor sale este aproape cel de altădată, romanele noi validează o viguroasă nouă etapă de creație. Ceea ce remarcase Paul Georgescu cu peste două decenii În urmă, anume
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
unei scurte, da, scurte Întâlniri de limpezire. A fost scurtă, Într-adevăr, și Îmi amintesc exact felul În care am rezumat fostei mele prietene ceea ce se Întâmplase. Am citit o anume stupoare În tăcerea interlocutoarei, a cărei replică nu Îmi contrazicea argumentele. În final, mi-a propus să reiau, oricât de sporadic, colaborarea. N-aș fi putut promite nimic, mi se părea că greșelile publice trebuie corectate public. Aveam să aflu, imediat după aceea, Încă la Viena fiind, că Gabriela Adameșteanu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
premisele. Cu cât devenim conștienți de această funciară precaritate, aspirând la alteritate și, prin extindere, la totalitate se agravează și acuitatea Însingurării. Alteritatea, a fi un altul, acest teribil efect de Înstrăinare de sine („eu sunt altul”, spunea Rimbaud), nu contrazice ipseitatea, ci mai curând pare să facă „parte”, dacă nu chiar pereche sau poate consecință acelei constatări Încă mai umilitoare („eu nu sunt decât eu”, chiar când sunt și știu că sunt și altul, dar nu pot mai mult, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și impertinenți, care scot limba la dascălii pe care Îi venerează, dar Îi și disprețuiesc. Estetica lui Schulz pare a opera Într-o (doar aparentă) contradicție. Înfruntarea materiei, uriașa energie de Împotrivire față de concretețea ei umilitoare nu sunt decât superficial contrazise de stilul fluid, „ușor”, seducător, de spontana magie asociativă. În realitate, seducția grațioasă, melodioasă, ritmată de surprizele atâtor volute inedite, este rezultatul aceleiași Încleștări, de fond, cu materia, cu „imitațiile” ei banale și statice. Citim aspirația estetică spre conjunct - negociat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
au apărut, grupați și obosiți, În lumina orbitoare a sălii și În lumina suavă a superbei primăveri pariziene, ar fi greu de uitat. Surpriza, entuziasmul, emoția au fost repede deviate Într-o stânjenire maladivă. Stăteam sub un șoc absurd care contrazicea cordialitatea și euforia generală. Tulburarea, panica inexplicabilă, timorarea, transpirația rece și migrena m-au azvârlit afară din pavilionul zgomotos și festiv. Părăsisem, după doar vreo zece minute, evenimentul. Traumă apăsătoare, mă consideram singurul vinovat pentru dezastrul acelei seri atât de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
luptând Împotriva banalității, canoanelor și standardelor, bunului-simț și bunului-gust, Cioran Își menținea Întotdeauna neclintita opoziție, chiar și atunci când rezultatul nu avea neapărat o portanță spirituală reală. „A fi paradoxal - a Îmbrățișa idei și opinii Împotriva firii care șochează bunul-simț sau contrazic ceea ce e mai mai mult sau mai puțin acceptat - devine un categoric imperativ estetic (și implicit amoral). Și cere Întotdeauna un anume fel de extremism (teoretic)”, precizează Matei Călinescu. Aceasta ar putea constitui o cheie pentru citirea unora din fragmentele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Faptul că, spre deosebire de alte personalități citate, pe nume, În roman (printre ele, Cioran), Eliade nu este menționat ca atare sau faptul că romanul păstrează un derutant amestec Între datele care s-ar potrivi biografiei cărturarului român și altele care o contrazic flagrant nu pare să fi restrâns patosul incriminărilor cu care a fost Întâmpinat romanul În România și În exilul românesc. Nici chiar faptul că acuzațiile contra lui Grielescu nu vin, de obicei, din partea naratorului, fostul amic Chick, ci a soției
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
culturale, psihologice a conglomeratului. Istoria și atmosfera cotidiană, pulsația străzii, a cafenelei, vocea, valurile și vântul, pribegia și imuabilitatea, dialogul nu neapărat vorbit Între oameni, peisaje și cărți. Un mozaic de microcosmosuri care potențează, deopotrivă, concretețea terestră și cosmicitatea transcendentului. Contrazicând pe cei care considerau că „triste Trieste” nu are suflet, doar o minte germană și un stomac italian, cartea conferă locului suflet, dar și „o minte italiană și un stomac german”. Fidel nevoii omenești de a traversa spații, limbi și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]