KorAP: Find »[drukola/base=corabie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...221 222 223 ...288 >

7,183 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

samuraiul se simți copleșit de bucuria de a-și da toată silința în serviciul Stăpânului. Golful Tsukinoura era înțesat de oameni așa cum fusese Ogatsu odinioară. Pe plaja ca o vale, înconjurată de munți din trei părți, niște clăcași cărau încărcătura corăbiei până la bărci, iar câțiva slujbași cu bastoane le dădeau instrucțiuni. Când samuraiul și ai săi trecură printre ei, slujbașii făcură câte o plecăciune și își exprimară recunoștința pentru efortul lor. Niște pedestrași făceau de gardă în fața templului care le servea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
află de la ei că toți ceilalți soli, Matsuki Chūsaku, Tanaka Tarozaemon și Nishi Kyūsuke, sosiseră deja și că marinarii spanioli stăteau într-un templu în satul din apropiere. Golful se întindea chiar în fața încăperii care le fusese dată solilor. Însă, corabia nu se vedea, fiindcă era ascunsă în spatele munților. Una după alta, bărcile încărcate cu desagi înaintau spre muchia capului ce ascundea vasul. — Ce încărcătură mare! spuse Nishi Kyūsuke, cel mai tânăr dintre ei. Am auzit că pe corabie or să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
solilor. Însă, corabia nu se vedea, fiindcă era ascunsă în spatele munților. Una după alta, bărcile încărcate cu desagi înaintau spre muchia capului ce ascundea vasul. — Ce încărcătură mare! spuse Nishi Kyūsuke, cel mai tânăr dintre ei. Am auzit că pe corabie or să se îmbarce mai bine de o sută de negustori, mineri și meșteșugari. Samuraiul și Tanaka Tarōzaemon îl ascultau cu sfială pe Nishi Kyūsuke vorbind cu aer de cunoscător despre adevăratul scop al acestei înfăptuiri a Stăpânului. Matsuki Chūsaku

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ascultau cu sfială pe Nishi Kyūsuke vorbind cu aer de cunoscător despre adevăratul scop al acestei înfăptuiri a Stăpânului. Matsuki Chūsaku stătea la o parte de ceilalți și privea golful cu brațele încrucișate. Plin de sine, Nishi povestea că pe corabie se vor îmbarca negustori ca să vândă în străinătate mărfuri și unelte japoneze și ca să stabilească legături de negoț, iar minerii, fierarii și topitorii erau trimiși să învețe tehnicile de lucru străine. Desigur, samuraiul știa și el că pe domeniile Stăpânului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
au plecat deja, zise Nishi cu fața lipită de hublou. Apoi Nishi dădu să iasă pe punte. Cei trei însoțitori ai săi îl urmară în grabă. Le era teamă să rămână singuri, căci totul era nou pentru ei pe această corabie. Samuraiul se amestecă și el prin mulțimea de negustori, umăr la umăr cu însoțitorii săi, Yozō, Seihachi, Ichisuke și Daisuke. Privi munții Ojika de care se vedea nevoit să se despartă. Erau îmbrăcați în verdele crud de mai al copacilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
fi numit episcop, n-aș mai repeta greșelile lor. De trei zile nu se mai vede nici urmă de insulă japoneză, dar, ce ciudat, pescăruși cu coada neagră vin în zbor, cine știe dincotro, săgetează valurile și poposesc pe catarge. Corabia înaintează către paralela de patruzeci de grade latitudine nordică, dar pesemne că acum n-am ajuns cu mult mai departe de insula japoneză Ezo. Vântul ne este prielnic, iar curenții ne ajută în călătoria noastră pe San Juan Baptista. Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
plecat. Poate că de vină e firea prevăzătoare și rușinoasă a japonezilor față de străini. Doar tânărul Nishi, arătând o curiozitate aproape copilărească și însuflețit de faptul că este la prima lui călătorie pe mare, mi-a pus întrebări despre construcția corăbiei ori despre cum funcționează busola și m-a rugat să-l învăț spaniola. Tanaka Tarozaemon, cel mai vârstnic dintre toți solii, privește cu ochi disprețuitori felul deschis al tânărului Nishi. Acest rotofei Tanaka se străduiește să se arate sobru orice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
acesteia - bunăstare, biruință în bătălii, leacuri pentru boli - în vreme ce se arată întru totul nepăsători față de cele veșnice și suprafirești. Cu toate acestea, aș fi delăsător dacă nu le-aș propovădui învățătura Domnului celor peste o sută de japonezi de pe această corabie în timpul călătoriei noastre. Solii sufereau cu toții de rău de mare. Nishi Kyūsuke și Matsuki Chūsaku n-au fost chiar atât de mult atinși, dar Tanaka Tarozaemon și samuraiul au zăcut ca niște morți câteva zile după ce au plecat din Tsukinoura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cu călătoria pe ape. Peste patru-cinci zile, nu veți mai simți nimic nici măcar pe timp de valuri mari sau de furtună. Samuraiul nu putea da crezare cuvintelor lui Velasco. Însă, îl fericea pe tânărul Nishi Kyūsuke care se plimba pe corabie împreună cu Velasco rugându-l să-l învețe limba țării sale. Dar, lucru ciudat, după ce trecură trei-patru zile, răul începu să-i mai slăbească, întocmai după cum le spusese Velasco. În dimineața celei de-a cincea zile, samuraiul ieși pentru prima dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
oceanul pentru prima dată. Nici urmă de uscat sau de insule. Valurile se izbeau unele de altele, se învolburau și vuiau scoțând strigăte de luptă ca o mulțime de războinici fără număr. Prova străpungea ca o suliță văzduhul cenușiu, iar corabia arunca jeturi înalte și înspumate și părea să se scufunde în văile de ape, apoi se ridica din nou plutind deasupra lor. Pe samurai îl cuprinse amețeala. Nu putea nici măcar să-și tragă suflarea în bătaia vântului care-i biciuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pildă tuturor ostașilor nemulțumiți. Orice-ar fi, Sfatul Bătrânilor nu iese în pierdere. Nu te cred. — Nici nu-i nevoie să mă crezi. Știi, senior Hasekura, că Sfatul Bătrânilor s-a împărțit în două tabere până să trimită pe mare corabia noastră? zise tainic Matsuki, punând piciorul pe scara ce cobora în cală. S-o lăsăm baltă! Oricum, astea sunt bănuieli de-ale mele. După ce Matsuki dispăru înăuntru, samuraiul mai rămase o vreme singur pe punte privind marea învolburată. „Însărcinarea noastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
deprinde repede oriunde și cu oricine. Crescut în valea sa, el avea o fire rușinoasă față de necunoscuți, la fel ca și Tanaka. Însă tânărul Nishi se plimba prin toate colțurile vasului dovedind o curiozitate fără margini față de construcția și mecanismele corăbiei. Tot el își nota pe hârtie cuvintele pe care le auzea de la spanioli și le spunea și lor că la „căpitan” se zice capitan, la „punte”, cubierta, iar la „pânză”, vela. — Bine, dar chiar și senior Matsuki, zise Nishi roșu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cel mai în vârstă dintre toți, se temea ca nu cumva demnitatea lor de soli japonezi să fie câtuși de puțin știrbită. De aceea, se străduia ca în fața străinilor să nu se arate deloc uimit de feluritele lucruri noi de pe corabie pe care le întâlnea pentru prima dată în viață. Chiar și senior Matsuki? întrebă uluit samuraiul. Da. Nu înțelegea ce avea de gând omul acesta cu chip posomorât și palid. În ziua aceea Matsuki stătuse cu spatele la el, adâncit în gânduri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
în mână Sfântul Potir și le dădeam marinarilor spanioli să înghită anafura când am băgat de seamă că niște japonezi se uitau și ei șovăitori, dar curioși. Veniseră să arunce o privire la slujbă sătui de plictiseala zilnică de la bordul corăbiei? Ori fuseseră mișcați de crâmpeiele din Biblie pe care de șase zile le tălmăceam în japoneză pentru ei preț de câteva minute după ce ne isprăveam lecția de spaniolă? Sau luaseră în serios cuvintele mele prin care îi preveneam că în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
minunatul albastru adânc de ieri într-un abanos de gheață, iar talazurile învolburate își arătau colții albi și începeau să spele puntea aruncând jeturi de apă de la prova. Căpitanul spunea că o să facă un viraj complet la tribord ca să scoată corabia din ochiul furtunii. Pe la miezul nopții, furtuna s-a apropiat de noi cu viteză mare. În cabina pe care o împart cu secundul Contreras, scriam în jurnal, căci la început corabia nu se clătina chiar atât de tare. Contreras era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
o să facă un viraj complet la tribord ca să scoată corabia din ochiul furtunii. Pe la miezul nopții, furtuna s-a apropiat de noi cu viteză mare. În cabina pe care o împart cu secundul Contreras, scriam în jurnal, căci la început corabia nu se clătina chiar atât de tare. Contreras era pe punte împreună cu toți marinarii spanioli și cu mateloții japonezi în stare de alarmă și așteptau furtuna legați de frânghii de salvare. Corabia începu să se legene din ce în ce mai tare. Lumânarea căzu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
secundul Contreras, scriam în jurnal, căci la început corabia nu se clătina chiar atât de tare. Contreras era pe punte împreună cu toți marinarii spanioli și cu mateloții japonezi în stare de alarmă și așteptau furtuna legați de frânghii de salvare. Corabia începu să se legene din ce în ce mai tare. Lumânarea căzu de pe masă cu o bufnitură, iar cărțile alunecară de pe poliță. Speriat, am ieșit din cabină și am dat să urc pe punte, dar când mi-am pus piciorul pe scară, vasul s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
m-a strivit și m-a dat peste cap. Rămas fără rozariul pe care-l aveam prins la cingătoare, am bâjbâit prin apă, m-am sprijinit de perete și am reușit cu chiu cu vai să mă pun la adăpost. Corabia începu să se clatine cu și mai multă înverșunare. Pesemne că apa năvălise și în cabina cea mare, căci s-au auzit țipete și vreo zece japonezi s-au luptat să iasă afară. Am strigat la ei prin întuneric să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
La strigătul meu, Tanaka Tarozaemon veni în fugă pe culoar cu sabia. Am țipat la el să-i stăvilească pe negustori. Tanaka își trase sabia și urlă la negustorii care se năpusteau desperați pe scară. Negustorii șovăiră, dar se opriră. Corabia începu să miște înainte și înapoi, nu numai să se legene. Eu mă străduiam din răsputeri să rămân sprijinit de perete. De pe punte răsuna doar un vuiet năprasnic de talazuri ca o bubuitură de tun, iar cala vuia și ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
chiu cu vai să deschid ușa, lucrurile căzute de pe polițe se întindeau de-a valma la picioarele mele. M-am întins pe pat și mi-am găsit sprijin ținându-mă de un mâner prins în perete. La fiecare legănare a corăbiei lucrurile de pe polițe alunecau încoace și încolo. Zgomotele acestea se tot auziră până spre dimineață. În revărsatul zilei, vuietul din cală se mai potoli și zguduielile vasului se mai domoliră pentru o vreme. Când lumina zorilor pătrunse prin hublou, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ajutător și că doi mateloți japonezi au fost aruncați în mare și nu se mai știa nimic de ei. Firește, noi încă n-aveam voie să urcăm pe punte. Valurile erau la fel de mari ca și mai înainte, dar după masă corabia noastră ieși în sfârșit din raza furtunii. Cum nu puteam să mai îndur mirosul de murdărie din cală și duhoarea de vomă de la japonezii care aveau rău de mare, i-am cerut voie lui Contreras și m-am dus până la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
punte însoțit de stăpânul lui, Hasekura. Acesta făcu o plecăciune și îmi mulțumi pentru că mi-am făcut milă de însoțitorul lui. Mai zise că îi pare rău pentru că nu-și poate arăta recunoștința cum se cuvine, întrucât eram pe o corabie, și îmi dădu niște hârtie japoneză și câteva pensule. Nepriceput la vorbe, se străduia din răsputeri să-mi mulțumească. Uitându-mă la chipul lui, parcă îmbibat cu miros de pământ, m-am simțit cuprins de milă față de omul acesta care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ați îmbarcat pe acest vas ca tălmaci pentru noi, solii, sau urmăriți altceva? Ca să vă servesc ca tălmaci, firește. Eram uimit. De ce mă întrebați? — Atunci, din îndatorirea dumneavoastră de tălmaci face parte și să le spuneți povestiri creștine negustorilor de pe corabie? — Este spre binele lor. În Nueva España, creștinii sunt primiți ca frații, chiar dacă sunt străini, dar dacă nu sunt creștini, nu vor putea să facă negoț deloc. — Atunci, chiar dacă negustorii japonezi or să treacă la credința creștină doar de dragul negoțului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
liniștit, ce veți face, senior Matsuki? Vă veți da în lături de la îndatorirea dumneavoastră de sol? — N-am să mă dau în lături. Vă spun un singur lucru: dacă astfel vor putea avea câștig în Nueva España, negustorii de pe această corabie se vor creștina, dar dacă își vor da seama că nu mai au nimic de câștigat, se vor lepăda de credința creștină cât ai zice pește. La fel și Sfatul Bătrânilor va îngădui propovăduirea credinței creștine doar atâta vreme cât se va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cu încăpățânare, ci mai degrabă era o supărare îndreptată împotriva sa însuși. S-ar putea ca omul acesta, cu toate că mă urăște, să fie atras de ceva din ființa mea. Se zări o ceată de balene. Era o după-amiază liniștită pe corabie. Toți japonezii, și cei din cabina solilor, și cei din cabina cea mare, dormeau duși somnul de după masă. Liniștea moleșitoare era întreruptă doar de scârțâitul regulat al parâmelor și de clopotul care bătea ora. Balene la orizont! strigă matelotul care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]