10,108 matches
-
hotel, intrasem și cerusem o cameră. În timp ce urcam cu cheia În mână, pe o scară de lemn care dădea spre un prim etaj cu balustradă de unde se vedea recepția, Îl văzusem intrând pe presupusul arab. Pe urmă mai observasem pe coridor și alte persoane care puteau fi arabi. Era firesc, În zona aceea erau numai mici hoteluri pentru arabi. Ce pretenții puteam avea? Intrasem În cameră. Era decentă, exista până și un telefon, păcat că nu știam cui să telefonez. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nopții se apropia. Trebuia să mă ascund În observatorul meu Înainte ca Ei să sosească. Cred că era ora unsprezece, poate mai puțin. Traversasem sala lui Lavoisier fără să aprind lanterna, având vii În minte halucinațiile din timpul după-amiezii, străbătusem coridorul cu machete feroviare. În naos se afla deja cineva. Vedeam niște lumini, mișcătoare și slabe. Auzeam zgomote de pași, obiecte mutate din loc sau târâte. Am stins lanterna. Mai aveam oare timp să ajung la gheretă? Mă furișam pe lângă vitrinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Încă deschis. Am intrat, am coborât și la capătul scăriței m-am pomenit pe un mic palier luminat de un beculeț, spre care se deschidea o scară În spirală, săpată În piatră. Iar la capătul acesteia am intrat Într-un coridor cu bolți destul de Înalte, luminat slab. Mai Întâi nu mi-am dat seama dintr-o dată unde mă aflam și de unde provenea clipocitul pe care-l auzeam. Apoi mi-am obișnuit ochii: eram Într-un canal de scurgere, un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lampă mai puternică, fixată de zid, Îmi arăta o altă scară, cu aspect provizoriu, care ajungea până la o trapă de lemn. Mi-am Încercat bravura și m-am găsit Într-o pivniță ticsită cu sticle goale, care dădea Într-un coridor cu două closete, având pe uși un bărbat și o femeie În miniatură. Eram În lumea celor vii. M-am oprit gâfâind. Abia În momentul acela m-am gândit la Lorenza. Acum era rândul meu să plâng. Dar ea luneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
la Lorenza. Acum era rândul meu să plâng. Dar ea luneca din venele mele, ca și cum n-ar fi existat vreodată. Nu reușeam nici măcar să-mi amintesc fața ei. Din lumea aceea de morți, ea era cea mai moartă. La capătul coridorului am găsit o nouă scară, apoi o ușă. Am intrat Într-o Încăpere plină de fum și urât mirositoare; era o tavernă, un bistrou, un bar oriental, cu chelneri de culoare, cu clienți de ocazie asudați, frigări unse de grăsime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lui și cînd era să meargă la facultate sau la plimbare, Miroslav, un prieten de-al tatii, se ducea cu el pretutindeni, chiar și În ziua În care a fost omorît. Profesorul Telescu s-a dus la toaleta de pe același coridor cu biroul lui. CÎnd a văzut că nu se mai Întoarce, Miroslav s-a dus să-l caute. L-a găsit mort În cabina de WC. Un glonț În ceafă. Și nimeni nu a auzit nimic. Groaznic Aleișa se pornește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Aleișa se pornește pe suspinat; Susan o ia pe după umeri și o Îmbrățișează. — Lucrurile lui au rămas Încă În camera de oaspeți. Vino să vezi. Susan o lasă pe maică-sa În bucătărie și Îl conduce pe Wakefield pe un coridor lung. Aprinde lumina În dormitorul cel mic: teancuri de cărți stau clădite pe lîngă pereți, cărți de folclor balcanic, despre cultele mistice ale Evului Mediu; poezie provensală, legende ale catarilor; un tratat bogomilic, scrieri de alchimie ale lui Flammel, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cu șpil de odinioară, atît de simplă și atît de complicată totodată. Scările sînt scăldate Într-o lumină albă. Redbone deschide drumul și Wakefield Îl urmează În jos, pe sute de scări care se termină Într-o cameră boltită. Patru coridoare cu pereți de marmură vărsată se deschid În Întuneric. — Dacă o iei Într-acolo - Redbone arată către unul dintre coridoare - ajungi sub golf. Asta e zona de apărare. Am tot ce-mi trebuie aici, un submarin frumușel, un hidroavion, somon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
deschide drumul și Wakefield Îl urmează În jos, pe sute de scări care se termină Într-o cameră boltită. Patru coridoare cu pereți de marmură vărsată se deschid În Întuneric. — Dacă o iei Într-acolo - Redbone arată către unul dintre coridoare - ajungi sub golf. Asta e zona de apărare. Am tot ce-mi trebuie aici, un submarin frumușel, un hidroavion, somon afumat, șuncă și suficiente conserve cît să hrănesc Troia timp de cinci sute de ani. Pe aici - și arată către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
golf. Asta e zona de apărare. Am tot ce-mi trebuie aici, un submarin frumușel, un hidroavion, somon afumat, șuncă și suficiente conserve cît să hrănesc Troia timp de cinci sute de ani. Pe aici - și arată către un alt coridor - e comoara lui Ali Baba. Am aici tot, mai puțin blocurile de marmură de pe Parthenon. Plus niște tunuri și grenade acustice. În partea asta sînt apartamente pregătite pentru cincizeci de oaspeți frumoși care vor să-și petreacă eternitatea În confort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a moștenitoarei averii clădite pe carabinele Winchester, care Într-atît se temea de spiritele indienilor uciși de către armele iubitului ei soț Încît a consultat un clarvăzător, care i-a dat indicații să construiască o casă fără de sfîrșit, plină de camere și coridoare ascunse. S-a pitit acolo de strigorii cei mînioși, alături de tîmplarii ei care au lucrat 24 din 24, pînă la moartea ei. Fără să știe cum, Wakefield reușește să adoarmă, se pare, pentru că atunci cînd deschide ochii, afară este dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fac cu tine acum? Capitolul 8 O geană de lumină se strecură necruțătoare prin perdelele groase și licări pe peretele din spatele lui Fran, asemenea unui ghid egiptean care folosea o oglindă pentru a reflecta lumina soarelui de-a lungul unui coridor întunecat. Numai că acel coridor nu era îndeajuns de adânc sau de întunecat pentru Fran. Deschise un ochi, dar o durea capul atât de tare, încât îl închise la loc. Știa doar că se usca de sete și că își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
8 O geană de lumină se strecură necruțătoare prin perdelele groase și licări pe peretele din spatele lui Fran, asemenea unui ghid egiptean care folosea o oglindă pentru a reflecta lumina soarelui de-a lungul unui coridor întunecat. Numai că acel coridor nu era îndeajuns de adânc sau de întunecat pentru Fran. Deschise un ochi, dar o durea capul atât de tare, încât îl închise la loc. Știa doar că se usca de sete și că își dorea să moară. Apoi amintirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
e mai rău. Din vocea doctorului dispăru nota caldă, plină de compasiune, aceasta fiind înlocuită de tonul impersonal, vioi, care izvora probabil, în parte, din instinctul de autoconservare. Nu-și putea permite să ducă povara tragediilor altora. În timp ce ieșeau pe coridor, Fran încercă să-și îmbrățișeze mama. La urma urmei, ea avea să fie afectată cel mai mult de ce se întâmpla. Pentru prima dată, Phyllis nu se împotrivi gestului de afecțiune. — Oh, Fran, nu merită una ca asta. Pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
permis pensionarilor de aici; oricât de luxos ar fi fost stilul lor de viață, singurul lucru pe care nu-l aveau era libertatea de a alege. — Domnule Allen? Ați vrea să mă însoțiți acum? Sporovăind veselă, intendenta îl conduse pe coridoarele elegante până la camera comună. — Domnul Tyler este așezat pe scaunul din capăt. Jack merse de-a lungul șirului de scaune în direcția ferestrei cu vedere. Toate scaunele erau îndreptate spre ecranul uriaș, cu excepția unuia singur. Al lui Ralph. Parcă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
înainte. Viață apoi „De șase ori m-am îmbătat și de șase ori am fost la pușcărie“ - Băbuș Mulți meseviști mi-au cerut ceva în schimbul poveștilor lor. Băbuș mi-a oferit gratis crimele lui. Discuția în sala-club, undeva după colțul coridorului, lângă celula lui Gavrilă. Banda înregistrată e presărată de zgomote de cuie bătute. Piele și os, pori imenși, de bețiv, mișcări încete. Mustață pe oală. Plete rare, pe spate, lipite de tigvă. Pe palma stângă tatuaj Jeny, pe dreapta, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
un război, amîndoi, cu gîndirea, cu formele și tiparele stabilite de milenii, și vai de acela ce cade în mîinile unui Dumnezeu de biologie, viu”; „experimentul Urmuz, dacă este urmărit cu seriozitate, dacă e pătruns pînă în cele mai adînci coridoare ale subteranei sale, ne duce spre ultimul cerc al Cetății Dite, unde este locul trădătorilor întru asasinarea duhului”; „Iată pentru ce Urmuz este heraldul unui nou ev”. Spiritualism? Cel puțin Boz îl compară pe Urmuz cu tîlharul din stînga Mîntuitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a surorii cu o voce care părea să vină din fundul unei fântâni fără apă. După ce a trecut și a doua alarmă, Takamori a fumat două țigări una după alta. Tocmai o termina pe a doua, când auzi pași pe coridor. Adevăratul atac de data asta! A stins repede țigara și a întins mâna după haine. Ciudat... ea nu țipa, urca doar scările încet. S-a grăbit să-și tragă pe cap cămașa, dar nu a mai avut timp. Ușa s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
patra? Funcționarul a chemat un marinar cu ochi albaștri, care stătea într-un colț, și i-a șoptit ceva, neluându-și ochii de la Tomoe și fratele ei. Marinarul a dat disprețuitor din umeri. Marinarul respectiv i-a condus printr-un coridor în formă de fagure, cu cabine de clasa întâia pe dreapta și pe stânga, până la o punte bătută de soare, unde lumina era orbitoare. Macaraua scotea, cu un scârțâit asurzitor, pachetele din plasa de bagaje și le îngrămădea într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lucrurile, Gaston, urmat de câine, a deschis ușa hotelului și a pășit înăuntru. Era deosebit de toate hotelurile pe care le vazuse: n-avea nici hol, nici recepție. A trebuit să strige de două ori până să se audă pași pe coridorul cel lung. A venit să-l întâmpine o fată îmbrăcată în chimonou. Era foarte rujată. Când l-a văzut pe Gaston, s-a oprit, speriată. — Dorm o seară. Aveți cameră? 800 de yeni? Gaston a adăugat „800 de yeni“ pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Zărindu-l pe Gaston, femeia și-a ascuns imediat fața cu șalul și a trecut în spatele bărbatului. Recepționera a salutat cuplul politicos, având o atitudine complet diferită de cea față de Gaston. Fata cea rujată l-a condus pe Gaston pe coridorul scufundat într-o liniște sinistră. Se auzea, de undeva, apa curgând. Din cauza înălțimii lui și a tavanului jos, Gaston a trebuit să-și strângă umerii și gâtul ca o broască țestoasă. Privind la ușile camerelor, a constatat că toate purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Privind la ușile camerelor, a constatat că toate purtau nume de flori: Trandafirul, Floarea de Cireș, Zambila și așa mai departe. În fața fiecărei uși erau două perechi de papuci. Gaston era singurul nătărău din tot hotelul care se mișca pe coridoare greoi și inocent în căutarea unei camere în care să doarmă singur. Nu înțelegea de ce erau toate camerele întunecate și de ce domnea liniștea aceea stranie... Când au ajuns la camera Margareta, fata a băgat cheia în broască și a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de bun-simț care o șterg fără să plătească, după ce și-au terminat treaba. Ca să evite astfel de situații se cer banii anticipat în hoteluri ca acesta. Fata cea rujată i-a mai aruncat o privire disprețuitoare și a dispărut pe coridor. Gaston s-a așezat prudent pe marginea patului. Mâine va trebui să-și caute alt loc, un loc unde să poată dormi cu-adevărat. — Michan, Michan, se auzi deodată vocea unui bărbat de partea celalaltă a zidului. Trebuie să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
atâta drum pe jos, de la Kyōdō până la Shibuya, era atât de obosit, încât i se închideau ochii. „Takamori-san, Tomoe-san, bonne nuit“, le spuse el în gând. Înainte să se culce, a trebuit să meargă la toaletă. A pășit încet pe coridor și o scenă ciudată i-a reținut atenția. O japoneză deschisese fereastra de la capătul coridorului și era pe punctul de a sări. Era femeia care intrase în hotel împreună cu bărbatul care semăna cu generalul Tōjō. Văzându-l pe Gaston, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
închideau ochii. „Takamori-san, Tomoe-san, bonne nuit“, le spuse el în gând. Înainte să se culce, a trebuit să meargă la toaletă. A pășit încet pe coridor și o scenă ciudată i-a reținut atenția. O japoneză deschisese fereastra de la capătul coridorului și era pe punctul de a sări. Era femeia care intrase în hotel împreună cu bărbatul care semăna cu generalul Tōjō. Văzându-l pe Gaston, a început să dea-ndărăt, speriată. La picioarele ei se zărea o bocceluță destul de voluminoasă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]